sâmbătă, aprilie 19, 2014 Ora Locală 09:53

În exclusivitate

„Trăim în Moldova, iar aici orice e posibil”

O săptămână din viața lui Dragoș Galbur.

x

Multimedia

Audio
MĂRIMEA TEXTULUI - +

Nascut la 7 mai 1988.Medic stomatolog din Bălți, dar și masterand în drept penal și criminologie, blogger timp de 3 ani, muzician și patriot convins. Administrator la site-ul istoric, cultural și educativ www.basarabia91.net, deja de 4 ani. Administrează două pagini pe Facebook, Basarabia de după independență și Moldoveni celebri, cu un total de peste 9000 de abonați.


Luni

După ce m-am trezit lunea trecută în Strasbourg, lunea asta deschid ochii la Chișinău cu un fel de senzație de duș rece. Privesc prin geam afară, iar ce văd îmi zgârâie retina, parcă aș privi un TV alb-negru, din ăla, Electron.
Bine, lăsând șocurile și melancoliile la o parte, e luni, început de săptămână. Prima jumătate a zilei e pierdută pe telefoane și emailuri. Mă înțeleg cu un profesor de-al nostru să susțin mâine un examen pentru toată grupa mea de la rezidențiat, adica pentru 10 oameni, ca să nu mai facă și ei drum de la Bălți. Știu că oricine s-ar mira de așa ceva, cum pot eu unul să susțin examenul pentru 10?! Simplu, trăim în Moldova, iar aici orice e posibil.

Marți

După ce-mi rezolv de dimineață toate problemele legate de universitate, dispoziția ia o întorsătură bruscă și decid să dedic ziua gospodăriei. Împins de un spontan entuziasm de gospodar, fug la piață și mă aprovizionez cu de toate câte un pic, pentru casă, dar în primul rând, pentru bucătărie, căci în ultimele 2 luni gătesc mai des ca niciodată, nu știu ce s-a întâmplat, dar am dat de gustul plăceri de a găti. Găteam și înainte, în anii de studenție, însă meniul, pe atunci, se limita la bucatele pe bază de ou și cartofi. Acuma o fac pe bucătarul șef, cu diferite improvizații culinare. Spre mijlocul zilei, cu stomacul plin deja, și cu o informație secretă, am inspirația de a scrie pe blog un articol referitor la răsunătorul caz din Pădurea Domnească. Peste 2500 de vizualizări în mai puțin de 8 ore. Am fost auzit, iar asta înseamnă, în general, o zi bună.

Miercuri

Trezirea de la ora 6 s-a făcut simțită pe tot parcursul zilei. La 8 eram deja la Spitalul de Urgență, a început practica la chirurgia maxilo-facială. Interesant oarecum, chiar dacă spitalul respectiv e unul macabru pentru mine. Nu-mi place. Ziua trece repede, iar ajuns acasă mă pomenesc cu o rudă în ospeție, iar somnul de amiază planificat se transformă brusc într-o bucată de chef. Paradoxal, printre mâncarea și băutura de pe masă și-a găsit loc și Marele Dicționar Vizual, iare cheful l-am combinat perfect cu perfecționarea limbii române. Zi grea pentru organism.

Joi

Ce zi poți să ai când o începi cu statul în rând la ghișeile de la bancă? Am impresia că toți bătrâneii de la Botanica mă urmăresc și vin special să-și ridice pensiile exact când merg eu să achit facturile, special, să mă enerveze. Glumesc, dar dimineață chef de glumă n-aveam.
Se împlinesc 3 ani de când scriu pe blog, nu-i mare eveniment, dar totuși e ceva experiență. Tot azi se împlinesc 154 de ani de la Mica Unire a Principatelor Românești. Seara de adunăm la Buiucan. Să încingem o horă simbolică. Seara asta o să se termine cu vin și plăcine, simt, că totuși e sărbătoare națională.

Vineri

Mulașteptata vinere începe cu sânge, adica cu chirurgie, din nou. Vroiam să plec  la Bălți, să-i fac o surpriză lui tata, însă a nins, drumurile-s rele, iar mie nu-mi plac riscuri din ăstea inutile. Plus că am mai și fost invitat  la un eveniment organizat de niște tineri, să le vorbesc depre blogging. Plăcut nu știu cum, atunci când lumea te consideră expert în ceva. Frumoasă săptămână.
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate