miercuri, septembrie 03, 2014 Ora Locală 10:00

Comentarii, opinii

Transnistria între geopolitică şi realităţi economice

Valeriu Prohniţchi: Produsele industriale în această regiune sunt competitive exclusiv datorită faptului că beneficiază de gaz natural livrat la preţ aproape zero.

x

Multimedia

Audio
Ministrul de externe al Ucrainei Leonid Kojara a spus astăzi la Tiraspol că l-a invitat pe liderul transnistrean Evgehni Șevciuk să participe personal la următoarele negocieri în format 5+2 de la Lvov împreună cu premierul Vlad Filat la sfârșitul lunii viitoare. Şi se pare că invitaţia a fost acceptată. Kojara s-a aflat în Transnistria în calitate de președinte în exercițiu OSCE, după ce ieri a fost la Chișinău. Transnistria, mai bine zis potenţialul său de export este şi tema discuţiei lui Vasile Botnaru cu  analistul economic Valeriu Prohniţchi:
 
x
Valeriu Prohniţchi: „Probabil, ar trebui să începem discuţia prin a spune că această regiune este extrem de deschisă şi dependentă de comerţul său, să spunem aşa convenţional, extern. Ca să înţelegeţi ce am în vedere, valoarea totală a exporturilor şi a importurilor regiunii depăşeşte de mai bine de două ori produsul intern brut al acestei regiuni. Pentru comparaţie, în cazul Moldovei, acest indicator ar fi cam de 150% din produsul intern brut. Deci Transnistria depinde mult mai mult de fluxurile comerciale externe decât depinde partea dreaptă, economia din partea dreaptă a Nistrului. Şi evident că operăm cu date cvasioficiale, să le numim aşa. Ele nu provin din surse în care am avea sută la sută încredere, dar oricum provin de la aşa-numitele autorităţi comerciale transnistrene. Există un serviciu vamal în regiune. Datele se agreghează inclusiv la nivelul unui serviciu statistic. Şi în mod foarte curios Republica Moldova este principala piaţă de desfacere pentru Transnistria. Trebuie să spunem că apelăm la  modul convenţional cu termeni de export şi import. Deci cam 30% din încasările de export ale regiunii provin din furnizările de energie electrică în special către Moldova din dreapta Nistrului. Dar Transnistria are importante legături comerciale şi cu Federaţia Rusă, şi cu Ucraina şi, dacă nu greşesc, pe locul 4, dacă nu chiar pe 3, este România în lista partenerilor comerciali ai regiunii. În ultimul timp, se observă o scădere a rolului pe care îl au ţările europene, ca şi destinaţie pentru exporturile transnistrene. Dar oricum aceste pieţe europene reprezintă cam 20% din totalul exporturilor transnistrene. Toate aceste exporturi însă se ţin practic pe 4, poate 5 mari întreprinderi. De fapt, osatura economică a regiunii este extrem de rigidă, ceea ce are şi părţi pozitive în anumite circumstanţe, dar mai mult totuşi negative. Asemenea giganţi industriali ca Uzina Metalurgică moldovenească, Centrala Termoelectrică regională de la Cuciurgan, Tirotex-ul, Fabrica de Ciment de la Râbniţa, poate Combinatul Floare, iată acestea sunt principalele întreprinderi care asigură acest flux de exporturi şi pe care, de fapt, şi se ţin toate încasările regiunii, atunci când vine vorba de încasări la buget. Deci ţesutul moale, dacă putem să spunem aşa, al oricărei economii, aici mă refer la întreprinderile mici şi mijlocii, este extrem de slab în regiunea transnistreană. Şi aceasta face regiunea foarte vulnerabilă la vicisitudinile externe.”
 
Europa Liberă: Exporturile se fac cu amestecul administraţiei, evident. Nu este o piaţă liberă, ca să vorbim despre libertatea de a alege încotro să exporte şi în ce condiţii?
 
Valeriu Prohniţchi: „Nu este tocmai aşa. Spre exemplu, Combinatul Floare, din câte eu ştiu, are o politică mai mult sau mai puţin autonomă de marketing. Întreprinderile din regiune evident că sunt, multe din ele, private, sunt ghidate, în ultimă instanţă, de obţinerea profitului. Să nu uităm că există un conglomerat politico-economic destul de strâns în regiune. Şi interesele politice, de fapt, sunt destul de greu de separat de cele economice.”
 
Europa Liberă: Bine, Uzina Metalurgică, ştim, a exportat bare de oţel până şi în Statele Unite, fără niciun fel de scrupule. Dar Centrala Termoelectrică are o anumită preferinţă, graţie faptului că acţionarul majoritar totuşi este cel din Federaţia Rusă sau nu?
 
Valeriu Prohniţchi: „Nu este chiar aşa. Domnule Botnaru, atunci când discutăm despre, spre exemplu, alegerea pieţelor de desfacere, în cazul unei staţii generatoare de energie electrică, mult mai mult contează realităţile infrastructurale economice, unde sunt alte staţii similare în regiune, decât preferinţele ideologice sau orientările geopolitice. Deci acestea sunt realităţile geografice şi economice, că pentru Staţia de Termogenerare de la Cuciurgan Republica Moldova este practic piaţa naturală de desfacere. Întreprinderea duce lipsă acută de investiţii de capital, pentru a putea genera mai multă energie electrică, pe care să poată să o exporte pe pieţe mai interesante.”
 
Europa Liberă: Bine, dar perna de oxigen pe care există Transnistria de unde le vine? Din Est sau din Vest?
 
Valeriu Prohniţchi: „Dacă vorbim strict de exporturi, trebuie să spunem că regiunea are o structură geografică a acestor exporturi destul de echilibrată. Nu depinde excesiv de mult de nicio piaţă. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem faptul că regiunea nu depinde doar de fluxurile economice convenţionale. Produsele industriale în această regiune sunt atât de competitive, exclusiv datorită faptului că beneficiază de gaz natural livrat la preţ aproape zero. Şi regiunea continuă să acumuleze această datorie care, dacă nu greşesc, la sfârşitul anului 2012, a depăşit 3,5 mlrd de dolari. Deci este evident o sursă indirectă de suport economic, care menţine regiunea la linia de plutire.”
 
Europa Liberă: Deci, în sensul acesta, depinde mai mult de Răsărit?
 
Valeriu Prohniţchi: „ Mai mult de Răsărit, evident. Regiunea, de fapt, a supravieţuit economic anume datorită acestor măsuri neconvenţionale de suport economic din partea Federaţiei Ruse. Un alt exemplu, care de multe ori nu este discutat, regiunea are un  sistem bancar. Deci aceste bănci asigură fluxuri financiare internaţionale. Aceasta  înseamnă că ele se deservesc undeva internaţional. Băncile ruseşti comerciale sunt cele care, de fapt, asigură deservirea internaţională a sistemului bancar în Transnistria. Şi aici e vorba de trei bănci ruseşti, este vorba de Sberbank, Novotek şi o altă bancă, denumirea căreia acum îmi scapă. Dacă nu ar fi fost acest suport, acest mecanism de deservire internaţională a băncilor din Transnistria, regiunea ar fi colapsat demult.”
 
Europa Liberă: Cât priveşte invitaţia adresată de către autorităţile de la Chişinău administraţiei de la Tiraspol să participe la negocierile cu Uniunea Europeană privind Acordul de Asociere, ştim că mai nou administraţia de la Tiraspol, în special, zisa ministra de externe a spus că nu este o ofertă interesantă. Adică până acum au beneficiat de tot ce s-a putut, înregistrându-şi întreprinderile la Chişinău, acum când situaţia s-ar putea să fie mai dificilă, Tiraspolul renunţă.
 
Valeriu Prohniţchi: „ În cazul dat, evident că se apelează, în primul rând, la interesele politice. Chiar dacă s-a schimbat puterea la Tiraspol, regiunea oricum rămâne extrem de importantă, datorită faptului că este utilizată de Federaţia Rusă ca instrument geopolitic în adresa Republicii Moldova. Scopul acestui instrument fiind de a menţine Republica Moldova pe orbita rusească şi de a nu admite integrarea europeană a Republicii Moldova. Cred că este o explicaţie care este pe înţelesul  tuturor. Şi evident contează, în primul rând, interesele politice, în raport cu cele economice. După cum spuneam, exporturile Transnistriei depind de un număr mic de întreprinderi. În anumite situaţii aceasta poate să aducă riscuri, dar în anumite situaţii aceasta poate să aducă beneficii. Pentru că este relativ uşor să reorientezi fluxurile comerciale ale unui număr mic de întreprinderi.”
 
Europa Liberă: Deci, dacă ar renunţa la exporturile spre Uniunea Europeană, nu ar fi fatal pentru Transnistria?
 
Valeriu Prohniţchi: „ Nu ar fi fatal, dacă ea ar reuşi să găsească nişe pe pieţele răsăritene. Evident că vor suferi micile întreprinderi din Transnistria, care sunt şi ele importante, în special, pentru supravieţuirea familiilor, mă refer la micile, chiar microîntreprinderile. Unele dintre ele s-au înregistrat la Chişinău. Dacă nu greşesc, avem înregistrate vreo 500 de întreprinderi, care activează în Transnistria şi care au interes de a exporta în Uniunea Europeană. La nivel statistic, exporturile acestor întreprinderi poate nu au rol mare pentru regiune, dar la nivel umanitar, vorbim de un fapt important.”
 
Europa Liberă: Viitoarea Uniune Euroasiatica le-ar putea asigura pieţe de desfacere pentru exporturile transnistrene? Le-ar putea crea nişte condiţii preferenţiale, peste capul Chişinăului, dacă Republica Moldova nu se va grăbi totuşi să facă paşi hotărâţi spre acea Uniune?
 
Valeriu Prohniţchi: „ Teoretic ar putea s-o facă, a făcut-o şi în trecut. Aici însă cuvântul-cheie îl va avea Ucraina, fără de care este greu de realizat exporturile acestei regiuni către Federaţia Rusă, în cadrul teritoriului dat. Bine, teoretic pot fi exportate anumite mărfuri pe cale aeriană sau fluvială, dar ar avea un rol minor, în total exporturi. Deci, atâta timp cât Ucraina este aliatul Chişinăului, aliatul Republicii Moldova, nici Federaţia Rusă nu are, până la urmă, cartea principală de jucat în acest joc geopolitic.”
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate