vineri, octombrie 31, 2014 Ora Locală 22:42

Internațional

Prietenia franco-germană

Actualul cuplu pe care se bazează axa Paris-Berlin, Merkel-Hollande, fără de care UE nu poate funcționa, este şovăielnic.

Charles de Gaulle (dreapta) şi Konrad Adenauer proiectaţi pe Domul din BerlinCharles de Gaulle (dreapta) şi Konrad Adenauer proiectaţi pe Domul din Berlin
x
Charles de Gaulle (dreapta) şi Konrad Adenauer proiectaţi pe Domul din Berlin
Charles de Gaulle (dreapta) şi Konrad Adenauer proiectaţi pe Domul din Berlin
Germania și Franța marchează astăzi cu ședințe comune ale guvernelor și parlamentelor lor împlinirea a 50 de ani de la semnarea unui acord care a consfințit reconcilierea celor doi foști inamici. Ceremoniile de la Berlin sunt conduse de cancelarul Angela Merkel și de președintele Francois Hollande. Tratatul de la Elysee din 1963 a fost un moment de cotitură pentru cele două țări care purtaseră 3 războaie în 70 de ani. De atunci Franța și Germania cooperează îndeaproape în chestiuni economice și culturale, fiind numite de unii „motorul integrării europene”. De la Bruxelles, Dan Alexe.

Prietenia franco-germana, inițiată conventional printr-un tratat semnat in ianuarie 1963 de către Charles de Gaulle si Konrad Adenauer, dura deja de mai bine de un deceniu, inca de la formarea a ceea ce a avea sa devină Uniunea Europeană. Europa contemporană s-a fondat pe reconcilierea franco-germana.

De la început, inca de la crearea in 1950 a Comunității Europene a Carbunelui si Otelului, (CECA), ceea ce s-a urmărit a fost coordonarea producției industriale a celor doua țări etern dusmane, Franța si Germania, astfel încât un conflict intre ele sa devină imposibil.

Tratatul a fost privit cu suspiciune inițial de către Statele Unite si Marea Britanie, mai ales ca semnarea lui a coincis cu tensiuni intre Franța si principalele puteri atlantice. Ulterior, neincrederea lui De Gaulle in SUA avea sa-l ducă chiar la o apropiere a Franței de Moscova, in scopul găsirii unei balanțe politice pe continentul european.

De-a lungul istoriei Comunității Europene, si apoi a Uniunii Europene, prietenia franco-germana a decis direcția pe care a luat-o Europa. Anglia insulară s-a ținut in general departe de asta, mai ales dupa ce Margaret Thatcher si-a negociat o serie de excepții, derogări si clauze speciale in statutuș său din UE. Anglia a preferat sa păstreze o relație specială cu SUA, in vreme ce politica continentală era dirijată de cuplul format de președintele Franței si cancelarul german.

Unele asemenea cupluri sint mitice. Dupa De Gaulle si Adenauer, cel mai celebru e cuplul François Mitterrand - Helmuth Kohl. E celebră fotografia in care cei doi se țin de mână, precum si faptul ca impartașeau aceleași gusturi culinare si ca făceau politică uitandu-se împreuna la meciuri de fotbal. Relația strânsă Kohl-Mitterrand a mai arătat ca prietenia franco-germana nu tine de orientarea ideologică a liderilor. Mitterrand era teoretic socialist, desi avea porniri imperiale, in vreme ce Kohl era conservator, desi a înclinat in permanență spre un stat social aproape identic cu cel al "statului-providență" de tip scandinav.

Invers, faptul ca amândoi apartineau aceleiasi formațiuni pan-europene PPE (Partidul Popular European) nu i-a apropiat mult pe Nikolas Sarkozy si Angela Merkel. De vina aici a mai fost si stilul personal exuberant al hiperactivului Sarkozy, care o exaspera pe Merkel prin iesirile sale imprevizibile, precum si prin insistența de a o imbrățișa la întâlniri.

Angela Merkel şi Francois Hollande la ceremoniiile de la BerlinAngela Merkel şi Francois Hollande la ceremoniiile de la Berlin
x
Angela Merkel şi Francois Hollande la ceremoniiile de la Berlin
Angela Merkel şi Francois Hollande la ceremoniiile de la Berlin
Actualul cuplu pe care se bazează axa Paris-Berlin, fără de care UE nu poate funcționa, Merkel-Hollande, este de asemenea sovaielnic. De asta data, principalul motiv al nepotrivirii e solutionarea crizei. Merkel considera că Germania a facut suficient pînă acum, in vreme ce Hollande insista pe o sporită solidaritate, chiar si financiară, in Europa.

Ceea ce contează, insa, este ca cei doi doresc sa-si depaseasca divergentele, chiar daca unele au devenit publice, lucru de neconceput in "cuplurile" de dinainte.

Un lucru e sigur: complicitatea si dorința de a continua cooperarea intre Franța si Germania e reala si câtă vreme asta va funcționa va însemna ca UE are inca un viitor.
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate