miercuri, aprilie 16, 2014 Ora Locală 10:41

Cultură / Cartea la pachet

Joyce Carol OATES, Violul. O poveste de dragoste

„Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Toate la vremea lor.”

Joyce Carol Oates la Paris, noiembrie 2005.Joyce Carol Oates la Paris, noiembrie 2005.
x
Joyce Carol Oates la Paris, noiembrie 2005.
Joyce Carol Oates la Paris, noiembrie 2005.
MĂRIMEA TEXTULUI - +


Atunci când Joyce Carol Oates îşi intitulează romanul Violul. O poveste de dragoste, Polirom, 2011, primul lucru ce te izbeşte este chiar alăturarea acestor doi termeni, pentru ca în final să constaţi că ceea ce apărea ca subtitlu trece în faţă, devenind adevăratul fir conductor al cărţii. Altfel spus, prozatoarea americană întoarce un fapt hélas! banal – „În lumina brutală şi necruţătoare a lanternelor lor, femeia goală zăcea cu gura căscată, cu picioarele desfăcute, în postura rugătoare a morţii. (…) Îi curgea sânge din rănile de la cap, din nasul spart, din buzele sfâşiate. Sub ea era o baltă de sânge negru care i se prelingea dintre picioare. Acesta era violul” – într-un roman „de moravuri”, dacă nu chiar într-unul poliţist, cu elemente psihologice.

Scurt pe doi, o traversare a parcului Rocky Point din Niagara Falls, în noaptea de 4 Iulie, după ce toată lumea a sărbătorit Ziua Independenţei, se termină pentru Teena Maguire cu un viol în grup, iar pentru fiica ei de 12 ani cu o bătaie zdravănă şi o mână smulsă din umăr. Întâmplarea face ca tocmai John Dromoor, poliţistul taciturn şi aparent deloc prietenos, căruia cu ceva timp în urma chiar tânăra femeie îi spuse: „Îmi eşti prieten”, după ce acesta îi refuză avansurile, să vină primul la faţa locului, iar ceea ce vede acolo îl întoarce pe dos. Drept care, de unde luase cândva hotărârea de a nu se băga în „chestii urâte”, de data aceasta săvârşeşte ceea ce justiţia americană nu pare a fi capabilă să ducă la bun sfârşit. Teribilă, secvenţa primei înfăţişări a victimelor în faţa parchetului, unde un avocat abil al violatorilor reuşeşte să arunce întreaga responsabilitate asupra Teenei: „Nu avusese loc nici un viol. Recunoşteau că a fost vorba de sex. Multiple acte sexuale. Însă femeia şi-a dat acordul” şi să pună la îndoială depoziţia copilei: „Mărturia ei, ca şi a mamei sale, este în întregime inventată şi înşelătoare”.

Partea a doua a cărţii, deşi narează lucruri oribile – patru violatori plătesc cu viaţa pentru ce i-au făcut Teenei şi lui Bethel Maguire! –, în spatele tuturor acestor acte stând poliţistul John Dromoor, şi este adevărata poveste de dragoste. Doar că se întâmplă după legea talionului: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Toate la vremea lor.”  
         21 ianuarie ’13

Taguri Radio Europa Liberă, RFE/RL, Emilian Galaicu-Păun, Cartea la pachet

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate