sâmbătă, noiembrie 29, 2014 Ora Locală 06:58

În exclusivitate

„Raportul a fost făcut public, și nu în versiunea definitivă, fără voinţa noastră”

Jan Plesinger, adjunctul șefulului misiunii OSCE la Chișinău, despre raportul legat de situația școlilor românești din Transnistria.

Elevi de la liceul din Tighina
Elevi de la liceul din Tighina

Multimedia

Audio

Misiunea OSCE la Chișinău lucreazã la un amplu raport despre situația celor opt școli cu predarea în limba română din Transnistria care revine periodic în primplanul disputelor dintre Chișinău și Tiraspol. Chiar dacã raportul nu e încă gata, el e dezbătut public și chiar contestat. Jan Plesinger, adjunctul șefulului misiunii OSCE de la Chișinău, a spus într-un interviu acordat Europei Libere că aceasă situație este regretabilă. Interviul a fost realizat de Valentina Ursu.

Europa Liberă: Pentru început, să ne spuneţi de ce a fost nevoie de elaborarea unui asemenea raport din partea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

x
Jan Plesinger: „Raportul respectiv a fost făcut pentru că, din păcate, situaţia şcolilor moldoveneşti cu grafia latină din Transnistria este în impas de ani de zile. Deci şi pentru noi lucrul principal este destinul copiilor de acolo. Şi atunci am vrut să ştim care este situaţia adevărată în şcolile respective. Până acum am auzit diferite versiuni: din partea şcolilor, din partea moldovenească, din partea Tiraspolului. Așa c nu numai că am făcut un raport, dar am făcut și o cercetare foarte responsabilă în fiecare şcoală. Am vorbit cu toţi actorii implicaţi în rezolvarea destinului şcolilor respective. Şi cea mai mare parte a raportului este despre istoria şi despre situaţia şcolilor respective. Probabil cea mai importantă parte a acestui raport sînt recomandările pentru viitor, pentru că obiectivul nostru primordial este să ajutăm copiii din şcolile respective – pentru noi este lucrul cel mai important. Iar prima recomandare vorbeşte despre depolitizarea situaţiei create. Nu putem să lăsăm ca acești copii să devină un fel de ostateci ai conflictului.”

Europa Liberă: Tocmai între timp au apărut şi mai multe voci care spun că recomandările din acest raport ar reduce la zero atât rezistenţa părinţilor, cât şi rezistenţa profesorilor în aceste 8 şcoli din zona de est a Republicii Moldova. Cum reacţionaţi dumneavoastră, când auziţi asemenea constatări?

Jan Plesinger:
„Noi încercăm, în primul rând, să ajutăm la rezolvarea situaţiei. Şi sincer credem că şi pentru copii, şi pentru părinţi, şi pentru profesori şi directori este mai bine să găsim o soluţie de compromis, probabil, dar definitivă. Eu sincer cred...”

Europa Liberă: Dar care ar fi această soluţie de compromis?

Jan Plesinger:
„OSCE nu vrea să spună care este soluţia finală. Pentru că aceasta depinde de negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol. Noi dăm numai nişte recomandări care ni se par foarte logice şi care sunt un compromis nu numai din partea moldovenească, cum se interpretează acuma în media, dar aş spune şi mai mult din partea transnistreană. Dar, bineînţeles, compromis, cu această chestiune care este foarte, foarte sensibilă. Este un compromis care va avea un preț în viitor.”

Europa Liberă: Ştiţi, când se aude la Chişinău că Republica Moldova cedează în faţa Tiraspolului, lucrurile sunt interpretate foarte diferit.

Jan Plesinger:
„Sincer, nu cred că e vorba de o cedare sau concesie. Cred că sunt lucruri pozitive pentru rezolvarea situaţiei copiilor.”

Europa Liberă: Ce recomandaţi concret?

Jan Plesinger:
„Prima recomandare e, cum am spus deja, depolitizarea. Din păcate, şi acuma şi în trecut, situaţia cu şcolile a fost foarte politizată.”

Europa Liberă: Cea mai politizată.

Jan Plesinger:
„Da. Majoritatea celorlalte  recomandări sînt foarte tehnice, legate de clădiri.”

Europa Liberă: Licenţă.

x
Jan Plesinger: „Bine, aţi spus deja licenţă. Eu cred că acesta este una din cele mai dificile şi mai vulnerabile chestiuni. Probabil că am fi putut să numim licenţa altfel, acord sau aşa ceva. Dar este adevărat că acum şcolile sunt într-un fel insule izolate pe teritoriul care, vrând-nevrând, sînt controlate Tiraspolului. Situaţia lor este una foarte grea, şi părinţii ştiu aceasta. Din păcate, şi acesta a fost, de fapt, scopul principal [al raportului], numărul copiilor a scăzut foarte dramatic. Nu vorbim numai despre şcolile cu grafie latină. A scăzut şi în alte şcoli din Transnistria. Fiindcă, pur şi simplu, nu mai sînt așa de mulți copii cum au fost.”

Europa Liberă: Numărul copiilor s-a redus însă cel mai mult s-a redus în aceste opt şcoli cu predare în grafia latină. Şi părinţii şi profesorii spun că asta s-a întâmplat datorită şi şantajului, şi a atitudinii răuvoitoare din partea administraţiei tiraspolene. Din această cauză vin tot mai puţini copii la respectivele instituţii de învăţământ.

Jan Plesinger:
„Noi nu avem statistica precisă. Dar este adevărat că numărul copiilor a scăzut semnificativ. Dacă este vorba despre şantaj sau frica părinţilor, eu aş spune
Noi dorim însă să găsim o soluţie care să elimine şantajul și frica.

da, şi aceasta este o pricină. Dar sunt şi alte cauze, economice. Fiindcă acei copii care vor să rămână pe malul stâng nu au prea multe șanse acolo după terminarea școlii, din păcate. Deci părinţii ori migrează pe malul drept, ori învaţă rusa mai mult. Asta se întâmplă, bineînţeles, sub presiunea mediului de acolo. Noi dorim însă să găsim o soluţie care să elimine şantajul și frica. Şi, mă rog, vor rămâne numai consideraţiile economice.”

Europa Liberă: Cum explicați că autorităţile de la Tiraspol nu vor să ofere licenţă pentru aceste opt şcoli? Ar fi la mijloc, de exemplu, problema denumirii disciplinelor de studiu: limba română, istoria românilor?

Jan Plesinger:
„Nu vrem deloc să schimbăm programa, planul de învăţământ acolo. Ce dorim noi e schimbul de experienţă, de informaţie. Asta nu înseamnă însă schimbarea planului de învăţământ, nu înseamnă schimbare de grafie, nu înseamnă nicio schimbare, aş spune. Numai schimb de informaţie, de experienţă, Şi, bineînţeles, în acelaşi timp, şi rezolvarea situaţiei cu clădirile, la Râbniţa şi Grigoriopol, de exemplu. Acesta este chestiunea principală şi ea se regăsește în recomandare. Din păcate, în presă s-a vorbit doar de recomandări legate de licenţiere. Eu vreau să subliniez că oficial acest raport nu a fost dat încă publicităţii. Toate părţile, care sunt cumva implicate în lucrul acesta, au fost deja informate. Din păcate, raportul a fost făcut public, și nu în versiunea definitivă, fără voinţa noastră. Deci acolo pot fi şi schimbări. Noi sperăm să publicăm varianta oficială cât mai curând. Trebuie să spun că acest raport este sprijinit, este chiar redacat, din partea Înaltului Comisar pentru Minorităţi în Haga, şi acolo va fi dat publicității în mod oficial. Este foarte importantă
Dorinţa noastră este să facem un raport cu recomandări foarte echilibrate şi potrivite pentru situaţia respectivă.

implicarea Înaltului Comisar, fiindcă domnul Knut Vollebæk, care ocupă această funcție, a vizitat şcolile, a vorbit cu directorii, a vorbit cu autorităţile din Transnistria, a vorbit cu autorităţile de la Chişinău. Şi domnul Vollebæk este fostul ministru norvegian al afacerilor externe, un om cu foarte mare autoritate. Misiunea OSCE de la Chişinău nu dorește un raport lipsit de echilibru. Dimpotrivă, dorinţa noastră este să facem un raport cu recomandări foarte echilibrate şi potrivite pentru situaţia respectivă.”

Europa Liberă: Totuşi disputa dintre Chişinău şi Tiraspol privind şcolile cu predare în grafia latină din stânga Nistrului ar fi una de principiu?

Jan Plesinger:
„Situaţia totdeauna a fost grea, mai ales, după anul 2004. Este o dispută foarte importantă şi sensibilă. Nu ştiu dacă aş spune „de principiu”, dar toată disputa dintre Chişinău şi Tiraspol este de principiu. Tot conflictul este de principiu. Situaţia şcolilor este numai o mică, dar importantă, parte a conflictului respectiv. Şi noi, misiunea OSCE, suntem aici pentru a ajuta în rezolvarea conflictului transnistrean. Raportul are deci scopul de a găsii măsurier de încredere, pentru rezolvarea conflictului.”

Europa Liberă: Dar dacă ne amintim că, altă dată, Nina Ştanski anunţa că guvernul de la Chişinău este gata să recunoască diplomele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ din Transnistria, care e adevărul despre acest subiect?

Jan Plesinger:
„Din păcate, abordarea în faţa presei din ambele părţi, dar eu aş spune mai mult din partea transnistreană, este una puţin populistă. Pentru că ceea ce se discută în formatul „5+2” este un proces foarte, foarte lung. Şi mergem pas după pas, aş spune. Din păcate, la începutul anului 2012, credeam că vom fi mai rapizi cu soluţii pentru lucruri mici. Dar procesul respectiv bate pasul pe loc. Şi situaţia cu diplomele este una tipică. Procedura este acum mai uşoară decît în trecut. Eu sper că s-a rezolvat pentru studenţi. Nu este important ce spun politicienii, ce spune misiunea OSCE. Important este dacă studenţii au viaţa mai uşoară, din punct de vedere tehnic şi birocratic. În privinţa aceasta şi raportul nostru despre şcoli este de natură similară. Deci noi într-adevăr vrem să facem viaţa cât mai uşoară pentru copii, pentru studenţi. Şi acesta este scopul nostru principal.”

Europa Liberă: Şi, în concluzie, totuşi să ne spuneţi cum vede misiunea OSCE de la Chişinău soluţionarea tuturor problemelor ce ţin de educaţie în stânga Nistrului? Pentru că, în mare parte, când se ajunge la educaţie, preponderent pentru aceste opt şcoli cu predare în grafia latină, se zice că se încalcă drepturile omului.

x
Jan Plesinger: „Noi nu suntem aici să soluţionăm conflictul, ca misiune. Aceasta depinde de părţi, de Chişinău şi Tiraspol. Depinde foarte mult de bunăvoinţă şi voinţa politică. Un compromis este foarte greu. Aceasta este evident. Educaţia, aş spune, este un simbol al neînţelegerii. Începe cu limba, începe cu grafia latină, începe deja în anul ’92. Şi, din păcate, situaţia a rămas cum a fost atunci. Chiar a devenit mai grea. Deci eu nu vreau să spun că OSCE are soluţii pentru toate problemele educaţiei. Dar sunt foarte multe probleme cu educaţia şi fără conflict. În ce privește programul de optimizare, eu nu invidiez deloc Ministerul Educaţiei. Şi problemele cu educaţia pe malul stâng cumva adaugă la sarcina aceasta foarte mare încă alte sarcini. Sper că situaţia va fi mai bună. Dar nu vreau să fiu foarte specific cum putem să reuşim, pentru că iarăşi avem grupul de lucru pentru educaţie. Este foarte bine că Chişinăul şi Tiraspolul vorbesc acuma. Pentru că sub Smirnov aceasta a fost, din păcate, imposibil. Şi acuma aş spune că avem oameni mai rezonabili care vor încerca să se înţeleagă, scuzaţi pentru limba română a mea. Şi atunci avem mai mare şansă că vom rezolva anumite lucruri. Dar, bineînţeles că, dacă în viitor conflictul va fi rezolvat, ştiu că e foarte greu, oricum situaţia cu educaţia va rămâne foarte grea, e o problemă mare.”

Taguri moldova,Valentina Ursu,RFE/RL,Tiraspol,OSCE,Jan Plesinger

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: Galina Paduraru
19.01.2013 00:34
Rezistenta si curaj pentru profesorii, elevii si parntii lor din stanga Nistrului. Sunteti un model pentru noi. Pacat ca ne mai desparte Nistru. OSCE trebuie sa fie impartiala si sa ajute la solutionare problemelor pe care le face Rusia si administratia de la Tiraspol.

de: Vasile de la: dorotcaia
18.01.2013 21:46
domnilor, nu are nimic aici Volebeck, deoarece moldovenii in regiune nu sunt/ sau nu erau MINORITATE. daca tot aveti misiune, bani, cariera - va rugam sa aveti si demnitate

În exclusivitate