marți, octombrie 21, 2014 Ora Locală 19:45

Rubrici / Jurnal de Corespondent

Prima aniversare a manifestaţiilor stradale din Bucureşti

Numai că, pe lîngă cunoscutele lozinci anti-Băsescu, erau şi altele foarte critice la adresa guvernului Ponta.

Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa LiberăProf. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă
x
Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă
Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă

Multimedia

Audio

Se împlineşte un an de la declanşarea manifestaţiilor stradale din Bucureşti şi din alte oraşe ale României, manifestaţii despre care se apreciază că au provocat căderea vechii guvernări şi au accelerat procesul, eşuat în cele din urmă, de suspendare a preşedintelui Băsescu. Manifestaţiile au fost reacţia la o intervenţie nefericită a lui Traian Băsescu în legătură cu reforma din sănătate, intervenţie care îl viza pe secretarul de stat Raed Arafat, o figură foarte populară mai ales pentru faptul că a reorganizat serviciile medicale de urgenţă. Arafat a devenit ulterior, pentru scurtă vreme, ministru, iar reforma sistemului sanitar tot nu s-a realizat. Acum un an însă, manifestaţiile care se desfăşurau seară de seară în Piaţa Universităţii, loc simbolic din Bucureşti, s-au focalizat pe contestarea legitimităţii preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc.

În Piaţa Universităţii se adunau maximum cîteva sute de oameni, o lume pestriţă, mulţi pensionari, apoi personaje ciudate, precum un cetăţean înalt, cu barbă şi plete, îmbrăcat – în ciuda frigului – într-un soi de cămaşoi ţărănesc şi care agita ore în şir un steag uriaş cu gaură în mijloc; omul a fost supranumit nu ştiu de cine, „stegarul dac” şi a fost prezent la toate manifestaţiile stradale din anul trecut. În două-trei rînduri la manifestaţii au venit galeriile unor cluburi de fotbal bucureştene, care s-au manifestat zgomotos şi agresiv. Manifestanţii scandau tot soiul de lozinci care aveau drept idee de bază strigătul „Jos Băsescu”. Una peste alta, manifestaţiile nu erau nici atît de masive nici atît de coerente încît să determine căderea unui guvern şi să ducă spre o gravă criză instituţională.
 
În fapt, Piaţa Universităţii devenise spaţiul unui spectacol mediatic graţie căruia s-a realizat o foarte eficientă operaţie de manipulare. Televiziunile de ştiri transmiteau în fiecare seară în direct, camerele de luat vederi erau amplasate în aşa fel încît să dea iluzia unei mari adunări populare. Jurnaliştii de la Antena 3, postul lui Dan Voiculescu, cel care pregătea debarcarea lui Traian Băsescu, veneau şi se solidarizau cu manifestanţii. Social-liberalii, aflaţi atunci în opoziţie, apelaseră la cele două forţe de presiune de care se servesc de obicei, asociaţiile de pretinşi „revoluţionari” şi sindicatul militarilor în rezervă condus de o figură sinistră, un anume colonel Dogaru.
 
Am avut o confirmare în acest sens acum cîteva zile, duminică seara mai precis. Cine va fi avut iniţiativa nu se ştie, în orice caz în Piaţa Universităţii s-au adunat cîteva zeci de persoane, marcînd astfel prima aniversare a mult mediatizatelor manifestaţii din ianuarie 2012. Numai că, pe lîngă cunoscutele lozinci anti-Băsescu, erau şi altele foarte critice la adresa guvernului Ponta. Şi iată că aceleaşi posturi de televiziune care anul trecut exaltau manifestaţiile din Piaţa Universităţii au calificat mitingul de duminică drept un act pervers, opera unor provocatori. Ca în Conu Leonida al lui Caragiale, era „rivoluţie” fără voie de la stăpînire.

Taguri Alexandru Călinescu,Jurnal de corespondent

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate