vineri, aprilie 25, 2014 Ora Locală 00:19

Rubrici / Realitatea cu amănuntul

Bluzonul uitat în microbuz

Cred că e normal ca ai mei concetăţeni să-mi returneze bluzonul, telefonul mobil şi multe alte obiecte pe care le-am pierdut din neglijenţă...

Multimedia

Audio
MĂRIMEA TEXTULUI - +

     Acum o săptămînă am intrat într-un magazin şi mi-am cumpărat un bluzon fain Reebok cu numai 380 de lei. Apoi am urcat într-un microbuz şi abia acasă am constatat că nu am bluzonul cu mine. Îl uitasem în microbuz! Urcasem pentru prima dată în ultimele trei luni într-un maxi-taxi şi uite că anume atunci mi-a jucat festa memoria.

    M-am dus la staţia terminus a rutei cu pricina şi am vorbit cu şoferii de microbuze. Nimeni dintre ei nu găsise nimic. Unul mai bonom mi-a luat numărul de telefon, m-a asigurat că îi va întreba şi pe colegii care nu erau momentan acolo, dar mi-a zis la despărţire: „Dacă l-o găsît vreun pasager, nu ai şanse, băiete!” M-a sunat peste o zi şi mi-a spus că nimeni dintre şoferi nu a văzut nici un bluzon Reebok. Am înţeles pe loc că nu voi mai putea recupera haina. Şi m-am întristat niţel pentru că nu sînt un om foarte bogat. Dar nu despre asta voiam să discut.

    Aşadar, un pasager oarecare, un concetăţean de-al meu, a găsit bluzonul uitat de mine şi ce a făcut. Pesemne şi l-a luat fără nici o jenă. Deşi ar fi putut să-l lase şoferului. Ca să-l pot recupera eu ulterior. Iar dacă stau să mă gîndesc mai bine, mai toate lucrurile pe care le-am pierdut în viaţa asta au fost irecuperabile, s-au dus pe apa sîmbetei. Îmi amintesc cu strîngere de inimă mai cu seamă de un telefon mobil sofisticat pe care cel care l-a găsit putea lesne să mi-l întoarcă dacă voia. Dar n-a vrut.

    Cineva ar putea să spună, nu fără temei, că sînt naiv. Cum pot să sper să mi se returneze lucurile într-o ţară ca Moldova? Pe deasupra, o mulţime de indivizi abia aşteaptă să pună mîna pe averea altora, ba chiar intră cu forţa în casele de schimb valutar. În atare condiţii, cum să mai speri să ţi se întoarcă un lucru pierdut?

    O să zic iată ce. Cred că e normal ca ai mei concetăţeni să-mi returneze bluzonul, telefonul mobil şi multe alte obiecte pe care le-am pierdut din neglijenţă chiar şi din simplul motiv că există exemplul fabulos al Japoniei. Vă amintiţi cum după tsunami-ul devastator o mulţime de japonezi găseau obiecte mult mai scumpe decît un bluzon Reebok şi le aduceau organelor de stat? Cînd se va întîmpla asta şi la noi, vom avea cu adevărat o societate.

    Pînă atunci ne mulţumim cu caravanele filantropice de sărbători. Sînt valoroase şi acestea, fără doar şi poate, dar nu şi suficiente.

Taguri moldova, Radio Europa Liberă, Iulian Ciocan, Realitatea cu amănuntul

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: m.vklvsk de la: Bv
14.01.2013 15:23
Carmina a uitat telefonul mobil într-un restaurant din Roma, ne-am întors după el după vreo oră şi ni l-a dat chelneru'

de: Valery de la: Chisinau
14.01.2013 11:54
Ei ce sa spun, asta suntem noi, din pacate :((( Pentru comparatie, cu sentimente "dualiste" (veti pricepe de ce...) va spun poveste mea in "trei cuvinte": la o statie de spalat masinile self-service din Germania, pe automatul in care inserezi bani pentru spalat, mi-am uitat portmoneul cu tot: carduri bancare, carduri de plata, reduceri, indentificari sociale, identificari spital etc. etc. etc...+ bani. Am dat de pierdere a doua zi. M-am intors, dar nu am mai gasit nimic si nimeni de prin zona nu stia nimic. M-am conformat pierderii, am refacut tot/partial, ce se putea de refacut din acele carduri importante...si m-am impus sa uit. Peste un an, acasa in Franta, ma gaseste o scrisoare de la Biroul obiectelor pierdute...surpriza: portmoneul pierdut in Germania, cu totul in el...pina la ultimul cent. Imediat m-am gandit la tara mea...Moldova :(...

de: Alex de la: Gießen
14.01.2013 11:52
Mie mi-a scapat telefonul mobil printr-un buzunar rupt pesemne, si cand il rog printr-un mesaj pe concetateanul care l-a gasit si care nu s-a rusinat sa imi raspunda inapoi de pe acelasi telefon al meu, primesc replica la rugamintea sa mi-l dea inapoi: ``nu ai vrea si un buchet cu flori?´´. Asta in Valea Jiului , in Romania, la mine in cartier cu o persoana care ma si cunoaste... Vremuri afursite traim!

de: violeta
14.01.2013 10:27
zici japonia,pai sa ajungem la nivelul lor, mai trece,dar poate si nu, 1000 ani.

În exclusivitate