Linkuri accesibilitate

Tiraspol: criză financiară sau politică?


Interviu cu analistul politic Anatol Ţăranu.



Regiunea transnistreană a intrat în noul an fără buget. La sfârşitul lui decembrie, guvernul de la Tiraspol şi-a retras din Sovietul suprem proiectul bugetului pentru anul 2013, motivând că deputaţii, prin modificările operate, ar fi denaturat esenţa legii. Cu toate acestea, aleşii transnistreni au ignorat gestul guvernului şi au aprobat bugetul în ultima lectură. Liderul administraţiei Evgheni Şevciuk însă nu l-a acceptat, iar la indicaţia sa guvernul a elaborat un buget provizoriu pentru primul trimestru despre care s-a grăbit să spună că nu va afecta în nici un fel plăţile sociale. Radu Benea l-a întrebat pe analistul politic de la Chişinău Anatol Ţăranu dacă evoluţiile din Tiraspol vorbesc despre o criză bugetară sau o criză politică?

Anatol Ţăranu: „Ceea ce s-a întâmplat cu bugetul Transnistriei este o reflectare a unei situaţii de criză în care se găseşte economia Transnistriei de mulţi ani. Ea totalmente este dependentă de injecţiile financiare care vin din partea Rusiei. Este suficient ca la acest capitol să intervină o anumită pauză, cum bugetul transnistrean imediat nimereşte într-o situaţie extrem de gravă. Din acest punct de vedere, nu putem să vorbim despre o criză politică. Mai degrabă este vorba despre o criză financiară iminentă, care este caracteristică pentru această regiune a Republicii Moldova, nerecunoscută pe plan internaţional şi care este de fapt o regiune în care nu funcţionează legalitatea. Eu aş vorbi mai degrabă despre mişcări subterane care se produc în aşa-zisa economie a Transnistriei. Şi, după toate probabilităţile, ceva nu s-a legat acolo din punct de vedere al partajării sferelor de influenţă şi al acelor dividende pe care le au diverse grupări. Din acest punct de vedere, mai degrabă putem să vorbim despre o criză a relaţiilor diverselor grupări în interiorul Transnistriei decât despre o criză politică în sensul adevărat al acestui cuvânt.”

Europa Liberă: Suspendarea bugetului pentru anul 2013 ar putea să se răsfrângă cumva şi asupra plăţilor sociale, asupra economiei regiunii transnistrene? De altfel, una din contradicţiile cele mai mari între Sovietul Suprem şi Guvern a fost preţul la gazele naturale. Se ştie că Guvernul lui Stepanov a cerut o majorare de 70% pentru întreprinderi, în timp ce Sovietul Suprem a aprobat doar 18%.

Anatol Ţăranu:
„Este vorba despre anumite inconvenienţe care există între diverse grupări, care de fapt reprezintă ceea ce se numeşte puterea de stat în Transnistria. Iar lobby, pe care îl fac reprezentanţii grupărilor industriale, după toate probabilităţile, şi a adus la această sincopă în Sovietul Suprem. Şi Guvernul este nevoit acuma să caute noi soluţii. Nu cred că ceva se va schimba radical în acest sens. Ei vor lucra şi fără buget, fiindcă nu legalitatea este acea formulă de care se conduc ei, acei din Transnistria, în activităţile lor. Acolo mai degrabă contează lucrurile care sunt ascunse de ochiul publicului larg, acolo de fapt se iau toate hotărârile. Iată că acest Soviet Suprem, Guvern şi aşa mai departe, ele mai degrabă reprezintă partea, hai să spunem aşa, exterioară a problemei, fără ca să influenţeze profund procesele de bază.”

Europa Liberă: Şi totuşi o majorare a tarifelor la gazele naturale cu 70% este ceva foarte mult, iminent va duce, probabil, şi la o scumpire în lanţ a produselor.

Anatol Ţăranu:
„Sigur, aceasta nu ar însemna nimic altceva decât ridicarea costului de producţie a mărfurilor produse de industria Transnistriei şi ar avea un impact negativ asupra capacităţilor de a concura pe pieţele externe, dar şi pe piaţa internă, în măsura în care acolo ceva se consumă. Din acest punct de vedere, desigur că grupările legate nemijlocit de întreprinderile industriale sunt cointeresate ca situaţia să nu se schimbe şi să aibă aceste înlesniri pe care le-au avut până acuma. În ce măsură Rusia, Moscova va fi de acord cu această situaţie? Fiindcă, în ultimă instanţă, aceste privilegii, aceste avantaje, pe care le au întreprinderile din Transnistria, sunt plătite din buzunarul sau pe contul contribuabilului rus. Rusia, Kremlinul face acest lucru, pentru a-şi menţine poziţiile sale geopolitice, din considerente geopolitice face acest lucru. Dar cât de mult va putea continua această situaţie, e greu de spus. Deocamdată, după toate probabilităţile, a venit un semnal din Kremlin că ar fi bine ca costurile pentru gaze să corespundă, să fie adecvate cu acele plăţi care merg înspre Moscova. Mai degrabă aici Moscova este cointeresată ca ceva să se producă acolo, în Transnistria. Dar să vedem cât de departe poate să meargă Kremlinul. Fiindcă, în ultimă instanţă, Moscova determină substanţa proceselor economice din Transnistria.”
XS
SM
MD
LG