marți, octombrie 21, 2014 Ora Locală 19:44

În exclusivitate

„Cred că putem desprinde foarte multe lecţii bune din acele afaceri care sunt pornite de către membrii diasporei”

Interviu cu Victor Lutenco, șeful Biroului pentru relații cu diaspora.

x

Articole pe aceeaşi temă

Mesaj din Portugalia: „Să se ia calea Europei, a democrației!”

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și moldoveni din Portugalia.

Diaspora şi puterea de la Chişinău

Vitalie Ciobanu: Un „minister” pentru diaspora nu trebuie creat doar ca să convină puterii actuale. Guvernările se duc, iar diaspora rămâne.

Diaspora şi dreptul la vot

Sunt şi ţări care nu le permit celor plecaţi în afară să voteze deloc, cum e cazul Greciei, Israelului, Irlandei, Maltei, Turciei...

Biroul Diasporei - o nouă platformă de dialog

V. Lutenco: „Scopul este de a asigura o legătură permanentă între guvern şi diasporă şi un singur canal de intrare a informaţiei despre diasporă”.

Multimedia

Audio
  • Interviu cu Victor Lutenco, șeful Biroului pentru relații cu Diaspora


Europa Liberă: Vreau să vă întreb, întâi de toate, dacă aţi reuşit deja să reperaţi focarele (cele mai importante) decidenţei în interiorul diasporei? Presupun, odată cu constituirea Consiliului diasporei, probabil, aţi găsit oamenii care ar putea să vă sprijine. Cele trei balene le aveţi deja?

Victor Lutenco:
„Desigur că procesul sau mecanismul acesta de a identifica persoanele-cheie din diasporă a început cu mult timp înainte şi nu este legat la direct cu existenţa Biroului pentru relaţii cu diaspora. Anumiţi lideri s-au reliefat încă din momentul în care s-au constituit comunităţile cetăţenilor noştri peste hotare. Şi ei, pe parcursul timpului, au fost şi activi, s-au manifestat şi pe loc în ţările de reşedinţă, şi aici la noi. Şi aşa şi s-a constituit Consiliul acesta coordonator al diasporei.”

Europa Liberă: Deci selecţie naturală?

Victor Lutenco: „Într-un fel, da. Şi aşa am ajuns să-i cunoaştem şi noi, şi să fim într-o relaţie permanentă. Chiar acum recent am avut prin poşta electronică o dezbatere mai fierbinte despre ce înseamnă Consiliul, cum lucrăm în cadrul lui, cum ne organizăm, care sunt relaţiile dintre instituţiile statului şi asociaţiile diasporale. Şi cred că acesta este un proces foarte sănătos, fiindcă prin dialogul acesta încercăm să înţelegem mai bine care sunt scopurile lor, care sunt scopurile noastre. Vizavi de persoanele-cheie în diasporă, vizavi de punctele-focare, aşa cum le numeaţi dumneavoastră, din păcate, dacă e să judecăm foarte obiectiv, noi nu avem, din păcate, acele o sută şi mai bine de asociaţii diasporale, care există, despre care noi ştim... sunt multe care activează în zona lor şi nu prea intră în relaţii cu lumea exterioară, ca să spun aşa, reprezintă sau includ în activităţile lor undeva între 1% şi 2%, 1-2% din cetăţenii noştri care sunt peste hotare. Acesta este un număr foarte mic. Şi desigur că unul din scopurile noastre va fi ca asociaţiile să devină cât se poate de puternice, mai ales, în ceea ce ţine de numărul de membri, numărul de persoane care participă la activităţi, dar, în acelaşi timp, să crească şi numărul asociaţiilor. Nu de fiecare dată avem o concentraţie mare de cetăţeni, putem vorbi de câteva oraşe: Roma, Moscova, Lisabona, Paris, dar în foarte multe ţări concentraţia este destul de difuză. Şi atunci trebuie să lucrăm inclusiv pentru a acoperi, a oferi umbrelele acestea ale asociaţiilor, astfel încât cetăţenii să se simtă mai protejaţi şi mai aproape, prin intermediul lor, de ţară.”

Europa Liberă: De fapt, ce urmăriţi: să ajutaţi dumneavoastră diaspora sau invers, diaspora să ajute guvernul să facă ordine în ţară?

x
Victor Lutenco: „Ambele. Ne interesează şi vom lucra şi asupra asigurării protecţiei şi asistenţei pentru cetăţenii noştri, acolo unde au decis ei să fie, în ţara în care au decis să meargă. Dar, pe de altă parte, vom lucra neapărat şi la a-i motiva, a-i cointeresa de a susţine eforturile noastre, ca guvern şi ca societate, la dezvoltarea Republicii Moldova. Şi pot să vă dau câteva exemple concrete cum vom face. Dacă, pe de o parte, vom lucra cu ei acolo, pe loc, în ceea ce ţine serviciile consulare, evenimentele culturale, serviciile sociale pe care le primesc, protecţia juridică, activităţile educaţionale pe care le fac cu copiii şi aşa mai departe, înapoi, aici, aşteptăm mai mult să conlucrăm la acte de caritate. Şi acum, de sărbătorile de iarnă, am avut o experienţă foarte bună cu multe asociaţii. O asociaţie din Toronto, din Canada, prin intermediul rudelor pe care le au aici, au organizat chiar o serie de acţiuni de binefacere pentru un orfelinat de copii cu dizabilităţi în Hânceşti. I-am implicat şi i-am ajutat. Sunt câteva asociaţii de genul acesta, care au făcut activităţi şi din Italia, şi din Portugalia, şi din Anglia. Şi am vrea să oferim asistenţă, pentru ca acel entuziasm care există în diasporă pentru a efectua aceste acte de caritate să nu se împiedice cumva de birocraţie, de costuri prea înalte, de poate o targetare nu foarte bună a celor care primesc ajutoarele. Şi noi încercăm să-i ajutăm cu aceasta. Pe de altă parte, vom avea în Birou o persoană dedicată investiţiilor. Diaspora poate face şi diplomaţie publică. Şi am dori să lucrăm cu concetăţenii noştri, cei care sunt mai activi, cei care sunt mai aproape de autorităţile locale, de autorităţile centrale, de business-ul din ţările de reşedinţă, pentru ca, prin intermediu lor, să le prezentăm Republica Moldova, să le prezentăm posibilităţile investiţionale, să le răspundem la întrebările care i-ar interesa în momentul când ar avea anumite proiecte investiţionale. Şi totodată sperăm că, la un moment dat, putem să ajungem la anumiţi concetăţeni de-ai noştri, care ar avea anumite interese de lansare a afacerilor în Republica Moldova şi să vedem cu ce-i putem ajuta, ca să se reîntoarcă şi să facă afaceri acasă.”

Europa Liberă: Mereu auzim acelaşi refren: că birocraţia este atât de mare încât oamenii renunţă. Dumneavoastră ce putere aveţi ca să schimbaţi starea de lucruri?

x
Victor Lutenco: „Noi suntem în cadrul Cancelariei de Stat, sarcina de bază a căreia este coordonarea politicilor în Republica Moldova. Şi eu cred că putem desprinde foarte multe lecţii bune din acele afaceri care sunt pornite de către membrii diasporei sau foşti membri ai diasporei care s-au reîntors în ţară, în ceea ce ţine de climatul investiţional, de exemplu. Şi prelucrându-le, înţelegând ce trebuie de schimbat în sistemul din ţară, putem să venim cu astfel de propuneri la instituţiile care nemijlocit sunt responsabile de aceasta fie că la noi e Ministerul Economiei, fie că e Ministerul Finanţelor, fie că e Serviciul Vamal, fie că e oricare altă instituţie. Menirea noastră noi o vedem nu de a acumula la noi tot ceea ce se poate face, ci mai mult conlucrând cu diaspora, fiind în contact direct cu ei, preluând inclusiv experienţa lor, lecţiile lor, să lucrăm cu instituţiile statului, ca să le ajutăm în perfecţionarea şi a legislaţiei, dar şi a programelor care sunt implementate la moment.”

Europa Liberă:  Contingentul cu care „lucraţi” dumneavoastră este şi foarte critic, foarte nerăbdător, pentru că acolo unde stau ei, au un mediu mult mai avansat. Şi atunci cu capacitatea aceasta de atitudine critică, cu exigenţele lor, ce faceţi?

Victor Lutenco:
„Eu sunt foarte bucuros de faptul că ea este critică. Unicul lucru ce uneori lipseşte este constructivismul. Ceea ce vom încerca noi să facem este ca, la această capacitate critică, să mai adăugăm şi componenta aceasta. Este foarte bine că criticăm, este foarte bine că suntem nesatisfăcuţi cu starea de lucruri într-un anumit domeniu. Dar daţi să vedem care este soluţia. Noi nu vom încerca să schimbăm opinia anumitor reprezentanţi ai diasporei vizavi de mersul lucrurilor în Republica Moldova. Unicul lucru ce am vrea să facem este să valorificăm la maxim experienţa lor şi cunoştinţele lor, cunoştinţele la nivel de, hai să spunem: „ce ai văzut tu?”. Dar şi la nivel de „pe cine cunoşti?” în ţara cea de reşedinţă pentru ca să explorăm care ar fi soluţia pentru o problemă concretă, pe care noi o identificăm sau faţă de care noi ne exprimăm critic. Probabil că cel mai rău caz va fi dacă unicul lucru ce vom primi din diasporă este doar critica. Dar, cel puţin, din primele contacte pe care le am, există o voinţă foarte mare şi o orientare nu dar de a arăta părţile negative, dar şi de a veni cu anumite soluţii, cu anumite modele: cum ele lucrează peste hotare.”

Vasile BotnaruVasile Botnaru
x
Vasile Botnaru
Vasile Botnaru
Europa Liberă: Diaspora este foarte eterogenă. În funcţie de zonă, opţiunile diferă. Ce faceţi în această situaţie, dacă în Bugeac, în Ucraina, se insistă pe limba moldovenească şi perpetuarea moldovenismului, iar în Canada, unde este Ala Mândâcanu sau la italieni, acolo este românismul în floare. Cum pot să convieţuiască aceste opţiuni?

Victor Lutenco:
„Aici este un subiect destul de sensibil şi destul de complicat. Pentru început, vom încerca să lucrăm cu fiecare ţară şi ulterior cu fiecare asociaţie în parte, pentru a vedea de ce au nevoie cetăţenii şi ce vor conaţionalii noştri, fie cei care au origine din Republica Moldova (fiindcă noi am încercat să definim diaspora mai larg), astfel încât să le asigurăm legătura cu ţara. Atunci când vom ajunge la subiecte sensibile, eu cred că cel mai corect prim pas este să le lăsăm posibilitatea oamenilor să decidă pentru ei singuri.”

Europa Liberă: Dar în Ucraina trebuie să trimiteţi manuale de limbă moldovenească, iar la Roma manuale de limba română?

Victor Lutenco:
„Nu avem manuale de limbă moldovenească. Nu edităm manuale în grafia chirilică. Şi, din păcate, nu vom putea ajuta cu aceasta. Vom furniza manuale aşa cum ele se produc la noi, conform programelor pe care le avem la noi, cel puţin, le vom pune la dispoziţie. Dacă vor exista asociaţii sau grupuri de concetăţeni, care nu vor fi cointeresaţi în aceasta, aceasta e. Dar noi vom fi deschişi spre dialog absolut cu toţi. Şi dacă cu o anumită comunitate nu putem lucra pe programe educaţionale sau culturale, cu mare plăcere, ne vom implica de ce au ei nevoie: protecţie socială sau servicii juridice, sau orice altceva.”

Europa Liberă: Mai există nişte subiecte super sensibile, care s-ar putea să vă depăşească, de exemplu, să lipiţi la loc nişte familii distruse, atmosfera, în general, în jurul copiilor abandonaţi, lucru pe care cu întârziere încearcă, de exemplu, să-l recupereze biserica sau alte instituţii. În ce măsură vă puteţi implica în asemenea subiecte profunde?

x
Victor Lutenco: „Ne vom implica neapărat, din nou, pe ambele părţi. Desigur, prioritatea numărul unu în domeniul protecţiei sociale a copiilor vor fi acei copii care au rămas fără grijă părintească acasă. Şi aici e interacţiune şi cu Ministerul Muncii, şi cu Ministerul Educaţiei. Desigur că nu vom putea niciodată compensa lipsa părinţilor. Dar a oferi anumite programe care ar putea, cel puţin, parţial să substituie valenţa de protecţie şi valenţa de educaţie, valenţa de grijă pe care au pierdut-o, odată cu plecarea părinţilor. Altă dimensiune va fi neapărat să încercăm să stabilim nişte poduri de comunicare mai strânse între părinţi şi copii acolo unde ele lipsesc, acolo unde s-au întrerupt, acolo unde ele poate nu funcţionează foarte bine, poate nu sunt destul de intense din cauza lipsurilor, din cauza vulnerabilităţii. Suntem în plină criză economică pe continentul european. Şi ea afectează, mai ales, ţările în care avem o concentraţie mare de moldoveni: Italia, Portugalia, Grecia. Vom încerca să lucrăm pe dimensiunea aceasta. De cealaltă parte, noi suntem faţă în faţă cu fenomenul migranţilor de generaţia a doua: copiii născuţi de părinţi moldoveni care sunt născuţi deja pe teritoriul ţărilor de reşedinţă. Şi care între ei vorbesc deja limba italiană, vorbesc limba portugheză. Şi, atunci când vorbesc în română, au accent foarte sesizabil, mulţi dintre ei nu au fost niciodată în Republica Moldova încă şi ştiu despre ţara aceasta doar aşa, din povestirile părinţilor.”

Europa Liberă: Ei sunt clienţii dumneavoastră?

Victor Lutenco:
„Neapărat. Vom încerca deja anul acesta să avem un program pentru ei dedicat, să organizăm câteva şcoli de vară, ca să le intermediem, dacă doriţi, primul contact, şi să-l facem cât se poate de plăcut şi cât se poate de obiectiv, în acelaşi timp, cu Republica Moldova. În Portugalia, a propos, am primit o replică că: „Dacă s-ar putea, nu şcoli de vară, fiindcă vara am văzut. Faceţi-ne de iarnă. Iarna este ceea ce copiii noştri nu au văzut niciodată: zăpadă adevărată, sărbătorile de iarnă”. Şi cred că au perfectă dreptate. În momentul în care am putea asocia frumuseţea anotimpului de iarnă, pe care nu l-au văzut niciodată, cu Republica Moldova, cred că un astfel de sentiment ar putea rămâne în memoria acestor copii pe toată viaţa.”

Europa Liberă: Dacă am mai avea şi infrastructură.

Victor Lutenco:
„Mă rog, lucrurile se schimbă câte puţin.”

Europa Liberă: M-aţi adus oricum la ultima întrebare care s-ar fi cuvenit să o discutăm la început, într-o discuţie academică, pentru că acolo se convine asupra noţiunilor. Dar în mod firesc cu aceasta vom finaliza. Emigranţii noştri diferă radical de emigraţia clasică: belaya gvardia sau dizidenţii, care au învăţat pe cei de acasă ce înseamnă democraţia, prin intermediul unor posturi de radio, de exemplu, dar tot lor li s-a reproşat că „nu aţi stat acasă să mâncaţi cu noi salamul ceauşist, sovietic” etc., etc. Cum definiţi, în mare, acest soi de emigraţie care iniţial tot s-a ales cu nişte reproşuri din partea celor care au rămas acasă, dar finalmente, poate din cauză că au trimis bani înapoi, au fost „reabilitaţi”, au devenit un fenomen pozitiv. Dar tot există o balanţă, o atitudine tocmai din cauza bunicilor rămaşi cu copiii din cauza divorţurilor, din cauza filmului „Arrivederci”, nu întotdeauna sunt idealizaţi. Ce definiţie sumară aţi da pentru acest tip de emigraţie,  pe care l-au văzut şi alte ţări, e adevărat.

x
Victor Lutenco: „Bine, în primul rând, atunci când noi spunem „diasporă”, înţelegem nu doar persoanele care au cetăţenia Republicii Moldova şi se află peste hotare permanent. Înţelegem inclusiv persoanele care sunt originare din Republica Moldova, care sunt acolo de mai mult timp, poate sunt în a doua, în a treia generaţie deja, dar doresc să menţină legătura cu Republica Moldova. Şi acesta este aspectul definitoriu. Cei din Bugeac – despre care spuneaţi dumneavoastră – avem o diasporă mult mai în vârstă, dacă doriţi, în Ţările Baltice, de exemplu, în Israel şi desigur că vom lucra neapărat cu ei. Eu cred că avantajul mare al Biroului este că nu trebuie să generalizăm. Vom încerca să lucrăm cu fiecare în parte, să valorificăm partea pozitivă, contribuţia cu care ei pot veni, experienţa sau ceea ce ei sunt gata să ofere. Şi vom încerca să ne implicăm şi să ajutăm acolo, în necesităţile pe care ei le au fie că ele sunt de domeniul cultural, fie că ele ţin de domeniul implicării, de ce nu, în viaţa economică, în viaţa socială din ţară, fie că ele ţin de necesitatea unei tribune pentru opinia publică din Republica Moldova, fie că ei au nevoie să-şi scoată la suprafaţă poate anumite creaţii pe care le au. Şi neapărat vom încerca să-i ajutăm. Dar vreau să repet: nu suntem în situaţii de a generaliza. Fiindcă exact revin la una din întrebările dumneavoastră de dinainte: diaspora este prea eterogenă, este prea diferită ca să-i reuşească cuiva aici sau oriunde în altă parte să le ofere o formulă generală şi să-i definească cumva cu un singur cuvânt sau chiar şi cu o singură frază.”

Taguri moldova,Radio Europa Liberă,Vasile Botnaru,RFE/RL,Diaspora,Biroul pentru relații cu Diaspora,Victor Lutenco

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate