vineri, aprilie 25, 2014 Ora Locală 06:46

La sfîrşit de săptămînă cu Europa Liberă

Jurnalul unui consilier al Ministrului Apărării

O săptămînă sub condeiul lui Valeriu Rusu.

Multimedia

Audio
MĂRIMEA TEXTULUI - +

Valeriu Rusu s-a nascut la 21 aprilie 1967 in orasul Dubno, Ucraina. A absolvit Facultatea de jurnalistica a Scolii Politice Superioare din Lvov.  Fost purtator de cuvant al presedintelui, consilier al Ministrului Apararii.

Luni

Gata, putem constatata că a mai trecut un an.  O zi lejeră, în care principala misiune este să aştepţi seara de Revelion. Soţia, ca şi în ceilalţi ani, a fost bravo. A pregătit totul pentru sărbători, scutindu-ne pe mine şi fiu de orice griji. Dar, facem şi noi faţă – sărim în ajutor la cel mai mic chiţibuş. Şi, deoarece suntem cu fiul Roman amatori de diferite salute, care neapărat trebuie să fie pe masa de sărbătoare, numai nu vă gândiţi la renumitul Olivie, încercăm s-o susţinem. M-am avântat să curăţ legumele, care vin ca ingrediente la majoritatea dintre aceste saluturi, dar ochii îmi fug la televizor sau computator, unde mesajele în reţelele de socializare curg şuvoi.

Trebuie felicitaţi toţi prietenii, inclusiv cei de pe fecebook, odnoklasniki sau alte reţele. Mai este şi chinul SMS, dar fiul îmi arată secretul expedierii simultane, ca în final, înainte de Anul Nou să-mi vină mesajul care mă înştiinţează că sunt în minus. Nu am bani pe cont. Şi, uite aşa, mai în glumă, mai în serios, trece ultima zi din anul Dragonului.

S-a scurs un an, care pentru mine şi familie, la general, a fost unul bun. Dar nu este ceva în regulă încă. Nu au fost finii să ne colinde. Este o tradiţie… La uşă se aude vocea cumătrului Anatol Mămăligă, pe care nu o pot confunda cu alta. Deschid fără să întreb cine-i… În premieră, anul acesta a venit şi cel mai mic finuţ, Bogdan, de trei anişori. El este clopotarul. Urătura a fost super…

La ora 22, ora Moldovei, începem să întâmpinăm noul an. În special cu familia fratelui, care locuieşte în Rusia şi cu multiplii prieteni de școală militară, colegi de clasă stabiliţi cu traiul prin Siberia, Ural, Moscova, etc. Ca şi în anii precedenţi, după o cupă de şampanie, ne despărţim pentru câteva ore, când Anul Nou va bate şi la ușile noastre, celor din Moldova.

Tatăl socru din Ucraina, de altfel ca şi mama din Sângerei, nu au rezistat ispitei, şi ne-au telefonat în momentul când premierul vorbea de pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Motivul la ambii a fost unul – să petrecem anul vechi şi … să fie primii, care ne felicită cu noul an. Le zicem mulțumesc şi spunem că revenim după mesajul preşedintelui Timofti.

Marti

Totuşi sunt deja maestru în deschiderea sticlelor de şampanie, în special, în noaptea de Revelion. Exact la miezul nopţii răsună salva şampaniei noastre. Spumantul, trebuie încetişor să ne deprindem cu noua denumire, care va deveni oficială în curând, este în bocale. Suntem trei – eu, soţia Ecaterina şi fiul Roman. Ca şi pe parcursul multor ani sărbătorim acasă, în sânul familiei. Este o tradiţie, care nu poate să ni-o schimbe nimeni, deoarece anume la răscruce de ani doreşti să fii cu cei apropiaţi, cu cei, care pe tot parcursul anului împart cu tine bucuriile şi necazurile. Facem schimbul de cadouri. Părul deja este cărunt şi ştii bine că Moş Crăciun este o poveste frumoasă… Dar în aceste clipe crezi în ea. Totuşi, este bine că o dată în an devenim copii…

O-o-o-o-o telefoanele sunt roşii. Atât de la sunete, cât şi de la mesaje. Am trimis peste 200 de mesaje şi am primit cam tot atâtea. Deoarece noaptea este lungă, în pauzele dintre discuţiile şi felicitările reciproce cu rudele, prietenii şi colegii din Rusia, Ucraina, România, Italia şi Irlanda, mai facem câte o promenadă prin programele TV. Aici deja gusturile sunt diferite, dar ajungem la un consens. Cu soţia avem majoritatea şi, ca şi în Parlamentul nostru, alianţa votează pentru  legendele Retro FM. Soţia şi fiul au fost mai tari. Eu am rezistat doar până la ora 5.

M-a trezit telefonul pe la 10. Desigur că cu felicitări. Am vrut în ruptul capului ca în prima zi a noului an să-i aduc soţiei cafeaua în pat, dar până am vorbit la telefon aud – cafeaua este gata.

În căutarea unei ocupaţii, în biblioteca fiului, dau de cartea Franklin Roosevelt. O monografie apărută în 2012. Ceva interesant şi captivant. Rămân inhibat în această carte până seara târziu. Totul este bine, dar mâine la serviciu.

Miercuri

Ziua începe cu vizita la un terminal, unde îmi suplinesc contul mobilului. Trebuie să fac telefoane, iar cu o balanţă negativă, apărută după noaptea de revelion, nu pleci departe.

Şedinţa de dimineaţă în biroul ministrului. Vitalie Marinuţa vizează mai multe probleme ale vieţii instituţiei militare. Şi în Armata Naţională începe un nou an în care urmează a fi implementate o sumedenie de proiecte ce vizează atât construcţia militară, cât şi problemele sociale ale efectivului. Codul militarului, trecerea unor unităţi la completarea prin contract, modernizarea unor structuri, problematica forţelor de menţinere a păcii şi altele, sunt doar unele probleme abordate la prima şedinţă din acest an.

Şi, deoarece pe 7 ianuarie plec pentru trei luni la un Curs de instruire la Centrul Internaţional al universităţii Rippon din oraşul York din Marea Britanie, mai am o sumedenie de probleme, care trebuie soluţionate în următoarele zile. Îmi fac o agendă, dar toate gândurile sunt la fratele meu, care astăzi vine în concediu.

Aşa a fost soarta, ca în urma destrămării imperiului, unul, adică eu, să revin din Caucaz acasă, iar fratele, Dumitru, mai mic cu 4 ani, fiind ofiţer de submarină, să rămână Rusia, la Polul Nord. Nu ne-am văzut mai bine de un an şi acum avem doar câteva zile la dispoziţie. Programul pentru aceste zile este gata, dar nu poate fi făcut public. Este un secret al nostru. Şi vă asigur că cei care au în spate peste 20 ani de serviciu militar pot păstra aceste secrete.

Joi

Intru în program mai greu, deoarece au stat la taifas cu fratele până spre dimineaţă. La serviciu încerc să le pun pe toate la punct, în special la capitolul planificare a unor acţiuni pentru perioada imediat următoare. Cu colegele din Serviciul Relaţii Publice, la o cafea, vorbim despre unele proiecte, realizarea cărora necesită atât timp, cât şi resurse financiare.

Se convine şi asupra editării către Ziua observatorului ONU a unei culegeri de materiale, scrise pe parcursul a circa doi ani de reporterul militar Inga Radvan. Cred că va fi o culegere utilă atât pentru societatea civilă, care se va familiariza cu geografia participării ofiţerilor moldoveni în operațiuni de menţinere a păcii, cât şi pentru cadrele militare, care urmează să plece în asemenea teatre de operaţii. Apariţia acestei lucrări este benefică şi mai mult în contextul planurilor Ministerului Apărării de a lărgi geografia participării noastre la operaţiuni de menţinere a păcii sau umanitare sub egida organismelor internaţionale. Liberia, Sudan, Coasta de Fildeş – sunt doar unele din punctele unde la moment se află peste 10 militari moldoveni.

După-amiază  încerc să prind câţiva iepuri, fixând unele întâlniri prin centrul capitalei. Dar, socoteala de acasă nu coincide cu cea de la târg. Dacă am crezut că într-o oră-două le fac pe toate, nu a fost să fie. Timpul a fugit prea repede şi unele lucruri li-am transferat pentru sâmbătă. Mai mult, aceste transferuri erau inevitabile, deoarece pentru orele 18.00 aveam bătut în cuie frigărui-ul şi vinul fiert  cu prietenii. A fost super. Pe lângă cele două componente au fost şi foarte multe bancuri, graţie că unul dintre prieteni poate să le spună ore în şir. Şi nu doar din domeniul militar…

Vineri

Vineri. Dacă în alte săptămâni undeva în adâncul sufletului întotdeauna te bucuri că este ultima zi de lucru şi urmează week-end-ul, astăzi aceste sentimente nu persistă. Prea multe lucruri trebuie să le reuşesc. Pe lângă cele de serviciu, mai sunt şi unele personale, legate de plecare la cursul din Marea Britanie. Şi dacă pentru bagaje mai am câteva zile, atunci unele chestiuni, cum ar fi declaraţia pe venit pentru 2012 trebuie soluţionate astăzi. Nu, o depun la 30 – 31 martie, dar datele trebuie acumulate astăzi, deoarece nimeni în ultimele zilele de sâmbătă şi duminică din martie n-o să mi le ofere.  Lumea are week-end.
Scrisorile, rapoartele, precum şi alte documente mi-au ocupat o bună parte din această zi. Am renunţat şi la prânz, numai ca să le reuşesc pe toate. Punct. A mai rămas să trec pe la Radio Europa Liberă, să prezint acest jurnal şi …

Stop. Mai este în program o activitate – cina oferită de Ambasadorul Chinei de la Chişinău pentru membrii delegaţiei Ministerului Apărării, care a fost în vizită oficială la Beijing în septembrie 2012. Cred că într-o atmosferă mai neoficială se va face un schimb de opinii vizavi de colaborarea bilaterală, inclusiv şi privind implementarea acordului prin care partea chineză oferă Armatei Naţionale un grant nerambursabil de peste 15 milioane de lei. Dar aceasta este deja istoria altui jurnal săptămânal la Radio Europa Liberă. Până atunci, La mulţi ani şi Crăciun fericit!

Taguri moldova, Radio Europa Liberă, Jurnal săptămînal, La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valeriu Rusu

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate