duminică, aprilie 20, 2014 Ora Locală 17:27

Interviuri

2012 - un an de bun augur pentru copiii cu probleme din Moldova

Alexandra Yuster: „În 2012, peste 400 de copii cu nevoi speciale au mers la şcoli obişnuite”.

MĂRIMEA TEXTULUI - +

Cum a fost anul 2012 pentru copiii din Republica Moldova? Europa Liberă a insistat să afle de la Alexandra Yuster, şefa reprezentanţei UNICEF în Republica Moldova:

Alexandra Yuster: „UNICEF poate declara sus şi tare că pe parcursul anului 2012 au avut loc mai multe evenimente care au contribuit la îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor şi familiilor acestora. În capul listei punem angajamentul, asumat de premierul Vladimir Filat, de a stopa treptat plasarea copiilor mai mici de trei ani în orfelinate şi case de copii. Republica Moldova este prima ţară din regiune care şi-a asumat un asemenea angajament.

Alexandra YusterAlexandra Yuster
x
Alexandra Yuster
Alexandra Yuster
De asemenea, ne bucurăm că a fost adoptat Programul de fortificare a făinii cu fier şi acid folic. Astfel de decizii ar putea reduce numărul copiilor născuţi cu malformaţii şi i-ar proteja pe micuţi de anemie, or datele statistice arată că fiecare al treilea copil de până la 5 ani suferă de anemie.

Un alt succes al anului 2012 este continuarea Programului de incluziune şcolară a copiilor cu dizabilităţi, de asemenea m-aş referi şi la participarea copiilor în luarea deciziilor, uneori chiar şi a celor politice.”

Europa Liberă: Dna Yuster, UNICEF Moldova îşi îndreaptă eforturile spre modernizarea şcolilor din ţară, astfel încât şcolile să devină „mai prietenoase” copiilor. De fapt, care este diferenţa dintre o şcoală obişnuită şi una „prietenoasă”?

Alexandra Yuster:
„Într-o astfel de şcoală profesorii ştiu cum să transforme procesul de studii în unul util dar şi distractiv. Acest lucru se poate obţine doar atunci cînd copii sunt implicaţi direct în activităţi şi nu doar stau pasivi la lecţii aşteptând să li se livreze informaţia. Ei trebuie să interacţioneze cu profesorii şi colegii lor. Într-o şcoală prietenoasă ai să întâlneşti şi copii cu dizabilităţi pentru că orice copil este bine-venit într-o astfel de instituţie.

De asemenea, infrastructura acestor instituţii este mai aproape de copil şi nu mă refer doar la pereţii coloraţi în culori vesele, ci la faptul că în aceste şcoli chiar este cald pe timp de iarnă, iar micuţii nu trebuie să meargă afară atunci cînd vor la closet. La fel, într-o şcoală prietenoasă copilului deciziile se iau împreună cu elevii şi părinţii.”

Europa Liberă: V-aţi referit la un moment dat la Programul de incluziune a copiilor cu dizabilităţi. În ce măsură acest program, lansat de Ministerul Educaţiei cu suportul UNICEF şi alţi parteneri, chiar a reuşit să integreze copiii cu nevoi speciale în clase şi şcoli obişnuite?

Alexandra Yuster:
„În primul rând, ne-am asigurat că profesorii antrenaţi în Program sunt instruiţi pe potrivă şi gata să facă faţă unei educaţii incluzive. De asemenea, programul nu se referă doar la profesori dar şi la părinţii care îngrijesc copii cu dizabilităţi. Vrem să ne asigurăm că ei înţeleg că copii lor au dreptul să meargă la o şcoală obişnuită.

În 2012, peste 400 de copii cu nevoi speciale au mers la şcoli obişnuite, deci vorbim despre un progres real, viaţa a 400 de copii s-a îmbunătăţit. De asemenea, 39 de copii cu dizabilităţi au absolvit gimnaziul în 2012. E un lucru foarte important, pentru că atunci cînd aceşti micuţi absolvesc şcolile auxiliare, diploma pe care o primesc nu îi prea ajută în viaţă, nu reuşesc să-şi găsească o slujbă bine plătită. Deci, incluzându-i în sistemul educaţional moldovenesc ne vom alege cu mai mulţi cetăţeni bine instruiţi. Incluziunea este benefică nu doar pentru copiii cu dizabilităţi, dar şi pentru colegii lor, care zi de zi îi văd cum reuşesc cu zâmbetul pe faţă să înfrunte problemele şi provocările vieţii.”

Europa Liberă: Dna Yuster spuneaţi mai devreme că în ultimii ani Guvernul cu suportul UNICEF Moldova s-a angajat să prevină abandonul copiilor, în special al bebeluşilor. De fapt, ce are de pierdut un copil care nu creşte într-o familie, chiar dacă nu este familia lui biologică, dar ajunge într-o casă de copii?

Alexandra Yuster:
„Cu toţii ştim că anume în familie copii trebuie să crească şi să se dezvolte. Copiii au nevoie de dragoste. Unde o pot obţine? În familie. Atunci când bebeluşii nu au parte de căldura părintească, consecinţele sunt devastatoare. Pentru copii primii trei ani de viaţă sunt cruciali. Abilităţile de a învăţa şi a iubi se dezvoltă în aceşti ani.

O regulă universală spune că pentru fiecare trei luni pe care un copil mic îi petrece în orfelinat, pierde o lună în dezvoltare. De fapt, integrarea copiilor cu vârsta până la 3 ani în familii nu este o problemă atât de mare în Moldova. Or, astăzi în orfelinatele din ţară sunt doar în jur de 200 de copii de această vârstă. Nu îmi vine să cred că în ţară nu se găsesc 200 de familii care şi-ar dori să-i ia acasă şi să le ofere dragostea de care au nevoie aceşti bebeluşi.”

Europa Liberă: Dacă ne referim la regiunea transnistreană a ţării, în 2012 situaţia copiilor din regiune a devenit cumva mai vizibilă pentru autorităţile şi organizaţiile neguvernamentale de la Chişinău? 

Alexandra Yuster:
„Anul 2012 a  fost unul de bun augur pentru copiii din stânga Nistrului. Autorităţile din regiune au demonstrat că sunt interesaţi în protecţia drepturilor copiilor. Au fost de acord să realizăm un studiu care ar arăta gradul de şcolarizare în regiune sau sănătatea reproducerii, deci o serie de indicatori care nu sunt cunoscuţi în stânga Nistrului. De asemenea, un semn încurajator îl reprezintă interesul autorităţilor transnistrene de a preveni instituţionalizara copiilor. Acest lucru este foarte important. Suntem la început de cale, însă suntem interesaţi să cooperăm cu autorităţile din regiune, pentru a ne asigura că aceşti primi paşi de protejare a drepturilor copiilor au fost făcuţi şi în Transnistria.”

Europa Liberă: Dna Yuster, în activitatea Dvs de zi cu zi interacţionaţi cu mai mulţi copii şi cu familiile acestora. Aţi întâlnit pe parcursul acestui an familii, copii care v-au inspirat, care ar putea fiecăruia dintre noi să ne dea o lecţie de viaţă?

Alexandra Yuster:
„Desigur, sunt foarte norocoasă că am oportunitatea să cunosc oameni excepţionali zi de zi. L-am cunoscut, de exemplu, pe Gheorghe din Călăraşi. Atunci cînd l-am salutat în română, mi-a răspuns într-o engleză perfectă. Gheorghe este un tânăr energic care însă este imobilizat într-un scaun cu rotile. Ştie la perfecţie engleza pentru că a studiat un an de zile în Statele Unite ale Americii. Să ştiţi că Gheorghe a obţinut această şansă nu doar datorită Ambasadei americane care i-a oferit bursa, dar şi datorită părinţilor care l-au susţinut toată viaţa. Mai mult, ei şi-au transformat casa într-un ONG – „Dorinţa” şi îi ajută pe copiii cu dizabilităţi din regiune. Astăzi, Gheorghe studiază în Londra, la Universitate.



 În acest an am cunoscut-o şi pe Nătăliţa, o copilă care nu poate să vorbească însă acest lucru nu o împiedică să „comunice” cu cei din jur. Într-un proiect UNICEF, Nătăliţa a realizat un filmuleţ de un minut în care a utilizat litere din plastic pentru a transmite un mesaj. Mesajul Nătăliţiei a fost „Eu înţeleg totul”.

x
Un alt copil care m-a impresionat este tot o fetiţă, Tudoriţa, care a participat la expoziţia realizată de UNICEF „Toţi diferiţi, Toţi egali”. Prin această expoziţie am vrut să le oferim oamenilor posibilitatea să-i cunoască pe semenii lor care, la prima vedere, par puţin diferiţi.

Printre aceşti copii este şi Tudoriţa care suferă de sindromul Down, dar care merge la o grădiniţă obişnuită din oraşul Orhei, unde locuieşte. Am cunoscut-o din întâmplare, atunci când vizitam grădiniţa la care merge ea. M-a cucerit din prima pentru că este un copil foarte cald şi energic. Mai târziu am cunoscut-o pe mama ei şi mi-am dat seama că anume ea a fost cea care i-a insuflat încredere Tudoriţei. De asemenea, succesul copilei se datorează şi profesorilor care au grijă de ea.”

Taguri moldova, Radio Europa Liberă, Diana Răileanu, Interviu, UNICEF, retrospective 2012, copii cu probleme, Alexandra Yuster

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: Lilia Cebotari de la: Orhei
15.01.2013 11:03
Doamna Alexandra,va multumesc pentru atitudine si cuvinte incurajatoare.Va doresc mult succes atit dumneavoastra cit si echipei pe care o conduceti!Salutari din partea Tudoritei si a intregii noastre familii!

În exclusivitate