sâmbătă, aprilie 19, 2014 Ora Locală 14:57

Europa Liberă la week-end

Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi!

Jurnalul săptămânal cu Boris Harea.

x

Multimedia

Audio
MĂRIMEA TEXTULUI - +

Născut la 5 noiembrie 1971 in satul Hiriseni, Telenești. Absolvent al facultăţii de Litere a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. A activat în câteva instituţii media din Chişinău, iar în prezent este consultant în comunicare al Proiectului Managmentul Finanţelor Publice din cadrul Ministerului Finanţelor. Este pasionat de comunicare şi crede că perfidia va fi anulată de un verb.

Luni

Un jurnal zilnic mă face mai disciplinat, iar disciplina, după cum se ştie, are puterea diamantului, chiar dacă caratele sunt diferite şi chiar dacă pentru vineri s-a anunţat sfârşitul lumii.

Pentru a intra în ritmul zilei, parcurg sinteza subiectelor financiare de săptămâna trecută.

O categorie de ştiri apar în funcţie de „timpul probabil”, alte ştiri vin din strategii cu scenarii şi campanii regizate. De aceea, unele instituţii media se manifestă proactiv, operativ, nervos, cu riscul dezinformării, altele prezintă ştirile cu întârziere, dar selectează subiectele pentru a consolida direcţia mesajelor. Pentru acestea este mai rentabil să spună adevărul pe jumătate, decăt să lase informaţia să curgă, aşa cum o face a treia categorie de presă.

De câteva zile ninge peste Moldova şi vicele de la transporturi n-a fost surprins de incapacitatea gestionării situaţiei, ci de pretinsa datorie a  Ministerului Finanţelor faţă de Fondul Rutier. Ce a vrut să spună „poetul”? A folosit o metaforă pentru a se eschiva, completând perfidia unei campanii politice agresive. Cu asemenea declaraţii un liberal “imaculat” se spală pe mănuşi.

Stabilim o emisiune la TV7 cu prezenţa ministrului pentru a face totalurile anului financiar 2012.

În drum spre casă, prin ambuteiaje, observ lumini pe afişul teatrului „Eugen Ionescu”. Ar fi bine să ne organizăm o sărbatoare şi să mergem la spectacol.

Acasă copiii se întrec în a povesti ce-au făcut toată ziua. Bogdan cedează la capitolul intonaţie, dar se impune cu o perlă - „lupului în pădure nu-i este frig pentru că are coadă”. Oare ce credeam eu despre lup când eram mic? ….În copilărie părinţii ne iubesc fără să ştim, chiar dacă ne învaţă să mergem atunci când vrem să zburăm, ne învaţă să vorbim, când poate visăm.

Marţi

Afişul de la „Ionescu” anunţă spectacolul „Iosif şi amanta sa”. Mi-am amintit de anul trei de facultate, când „trăiam" în teatru. Eram 4 prieteni şi analizam gălăgios spectacolele în barul de la parter. Ne cunoşteau directorul, actorii... era important pentru noi. Iar într-o zi, până a începe spectacolul, ne-a chemat maestrul pe lumini ca să ne întrebe dacă dorim să urcăm pe scenă. ...Din acel moment, în imaginaţia noastră începuse să plutească diverse caractere, diverse personaje care vorbesc în diferite limbi ...şi noi întelegeam ce spun. Eram pe scenă, eram în aer. Acolo am crescut - de la pasiunea în rime lirice cu Freud la străzile lugubre ale lui Bacovia, de la deşteptătorul strident al lui Nietzsche până la Necuvintele fără compromis al lui Stănescu.

Este adevarat că de atunci nu am mai coborât de pe scena vieţii. Şi astăzi jucăm rolul pe care îl zidim zilnic, iar spectacolul a trecut în sală. Mulţi spectatori te aplaudă, te încurajează, chiar îţi strâng mâna pentru unele fapte, dar sunt situaţii în care te macini fără sens.

În emisiunea „Logica Puterii”,  telespectatorul află că bugetul de stat a suprafinanţat Fondul rutier cu 38 mil. lei, deci nu are datorii. La fel, ministrul Finanţelor explică cum se utilizează tichetele de combustibil, prejudiciind statul, antreprenorii şi consumatorii.

Miercuri

E sedinţă de Guvern. Premierul este mai categoric azi când cineva ia apărarea firmelor de pază. Motiv pentru unele instituţii media de a vinde titluri. Nu mi se pare sănătos să dai cuvintele pe seama oricui. Monitorizez ştirile şi din sinteză descoper aceleaşi tendinţe unilaterale ….. şi parcă aud „lasă, ….traversăm o perioadă de conştientizare, după care v-a urma o primăvară a bunului simţ”.

Parcurg postările de pe reţelele de socializare, mă amuză blogurile infectate de conţinut pe extreme, .... nu mă interesează. Apoi îl găsesc pe Andy Szekely la un traning despre dezvoltarea personală, prezentând UNELTE, tehnici pentru comunicarea persuasivă. Mă pasionează mesajul intens şi îmi place să revin.

Joi

Apropo de comunicarea persuasivă. Lansez site-ul Comunicare.md.  E o idee inspirată în urma colaborării mele cu Banca Mondială în calitate de consultant în comunicare.

Astfel, îmi propun ca prin comunicare să stabilesc un echilibru intern pentru dezvoltarea personală. Mă voi concentra la felul cum convingem, motivăm sau ascultăm pe ceilalţi pentru a fi mai abil în folosirea limbajului. De aceea, imi doresc o comunitate de prieteni pentru a face din comunicare un brand comun. 

Urmăresc şedinţa Parlamentului şi constat că banii sunt nişte pârghii sociale, iar modul în care se cheltuiesc ne arată dacă sunt instrumentul prosperităţii sau al înlăcuirii personale. Vă rog, să urmăriţi şi voi. Parlamentul - o zonă de confort pentru cei care se complac în deprinderi uzate. ….. A-a-a, dar ce se întâmplă în zona de disconfort?.... Acolo, unii se plâng că nu le merge bine şi chiar nu le merge, pentru că în spatele acestor intenţii stă dorinţa de a fi iubiţi într-un mod falimentar, nu neapărat conştient.

Când în casă se mai potolesc spiritele, revin la câteva pagini din „Eficienţa în 7 trepte”.
 
Vineri 21.12.12

Îmi continuu jurnalul şi constat că multă lume de pe glob se gândeşte la sfârşitul lumii, la zilele de weekend sau la cele de sărbători. Noi ne-am propus să mergem la bunici. Acolo copii au libertatea totală - zburdă toată ogradă, toata casa numai gura lor, deschid săltăraşele pline cu nimicuri importante,  de le fac o ma-a-a-re bucurie bunicilor,

Şi mie îmi place să revin în casa părintească. Sunt zilele nostalgice când îţi doreşti să fii copil şi treci biografia prin largul amintirilor, clătinându-te pe o barcă cu toţi prietenii. Mă simt protejat, chiar dacă în privirea părinţilor rămânem mereu nişte copii.

Realizez că părinţii cresc generaţii pentru meseria de a aduna lauri şi fiecare generaţie şlefuieşte diverse stele. În privirea copiilor noştri, nişte . .. copii, şi ei ştiu că ne place zâmbetul lor. Nu există o metodă ideală de a educa, dar există suficientă pasiune pentru a-i iubi. Bogdan la 3 ani, mă întreabă - „tată, cine ninge?” şi nu se întristează când fulgii se topesc pe năsucul lui . Bianca, la 6 ani, ştie că ploaia de pe umbrela ei se revarsă în râuri, în lacuri şi în mare, acolo unde pluteşte şi se clatină în largul amintirilor o barcă cu prieteni.

E momentul potrivit să recunosc relaxat că anul 2012 a fost cel mai de succes din ultimii 10 şi aceasta mă face optimist. Sărbătorile nu au vârstă şi mireazma Crăciunului a pătruns adânc în toată casa. Iar aşteptarea magică a darurilor ne bucură pe toţi.

Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi!
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate