vineri, august 29, 2014 Ora Locală 04:22

Internațional

Ce se întîmplă cu primăvara arabă?

În 2013 întrebarea de bază va fi dacă țările primăverii arabe se vor stabiliza sau vor rămâne instabile.

„Primăvara arabă”, pictură de artistul iranian Alierza Darviș.„Primăvara arabă”, pictură de artistul iranian Alierza Darviș.
x
„Primăvara arabă”, pictură de artistul iranian Alierza Darviș.
„Primăvara arabă”, pictură de artistul iranian Alierza Darviș.


Anul 2012 a fost dificil pentru așa-numita „primăvară arabă”. Egiptul trece printr-una din cele mai grave crize politice de când revoltele de stradă l-au alungat de la putere pe președintele Hosni Mubarak, anul trecut. Iar în Siria războiul civil se înrăutățește pe zi ce trece. Aceste realități, ca și problemele din alte țări arabe, contrastează puternic cu optimismul de anul trecut, venit pe fondul celei mai mari schimbări politice regionale de la prăbușirea sistemului comunist în Europa de est.

Dar dacă revoltele din 2011 din Tunisia, Egipt, Yemen au fost în general victorii obținute fără vărsare de sânge, ele au fost umbrite de războiul civil din Libia și de teama că a construi state noi, democratice, va fi mai greu decât răsturnarea unui dictator.

Anul acesta asemenea temeri s-au adeverit.

În Egipt, seculariștii și islamiștii care se uniseră ca să-l răstoarne pe Mubarak s-au dezbinat mai nou din cauza tendinței noului președinte islamist Muhammad Morsi de a-și asuma puteri sporite - și au avut loc ciocniri între suporterii celor două tabere.

Și în Tunisia, țara a început valul revoltelor pro-democrație în decembrie 2010, seculariștii și islamiștii se ceartă mereu. Guvernul interimar condus de islamiști pregătește o nouă constituție, dar promite că ea nu va impune legea islamică. Dar seculariștii nu-l cred pe cuvânt.

Maha Azzam de la institutul londonez Chatham House spune că tensiunile dintre seculariști și islamiști nu sunt noi, dar ele s-au agravat odată cu primăvara arabă.

În opinia ei odată cu deschiderea procesului politic, falia dintre seculariști și islamiști devine mai vizibilă - pentru că taberele au acum o miză mai mare ca în trecut: puterea.

Experta londoneză crede că această luptă e periculoasă, pentru că arată cât de departe sunt societățile arabe de un minim consens care le-ar permite să înceapă rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă, în primul rând cele de natură economică.

Azzam crede că în 2013 întrebarea de bază va fi dacă țările primăverii arabe se vor stabiliza sau vor rămâne instabile. Însă indiferent de deznodământ, mai crede experta, dorința de democratizare este ireversibilă.

În Siria, țară măcinată de războiul civil, problemele sunt de altă natură. Întrebarea anului 2013 este dacă forțele opoziției vor fi în stare să-l alunge de la putere pe președintele Bashar al-Assad fără ajutor internațional.

Chiar și în țările din zona Golfului Persic, unde primăvara arabă a venit deocamdată doar în Bahrain, și unde guvernele bogate din cauza petrolului asigură un nivel de viață mai ridicat, viitorul este nesigur.

Caroline Bain de la Economist Intelligence Unit a declarat Europei Libere că în viitorul apropiat țara de urmărit în zona Golfului Persic va fi Arabia Saudită, unde indiferent de bogăția bazată pe petrol societatea pare să-și dorească schimbări - iar pentru autoritățile saudite, crede Bain, problema cea mai mare este că dorințele societății sunt exprimate tot mai fățiș, grație mai ales rețelelor de socializare.

Taguri RFE/RL,Mircea Țicudean,Primăvara Arabă,2012

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate