Linkuri accesibilitate

„De ce este România altfel?” - O reîntîlnire cu prof. Lucian Boia.


Lucian Boia: „Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice și ceea ce merge”.


În octombrie anul acesta, la revederea noastră la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt, după mulți ani, profesorul Lucian Boia îmi spunea
Prof. Lucian Boia, la Tîrgul internațional de carte de la Frankfurt în octombrie 2012
Prof. Lucian Boia, la Tîrgul internațional de carte de la Frankfurt în octombrie 2012
că a reflectat mult la situația din România, la ceea ce numea „partea dereglată”, chiar defectă, a societății actuale și la cauzele pentru care țara ar fi „altfel”, privită într-o comparație cu state europene ce au trecut în istoria recentă prin experiențe asemănătoare.

Reflecția sa, pusă pe hîrtie, „De ce este România altfel?”, un volum sintetic, de ceva mai mult de 120 de pagini, a apărut între timp la editura Humanitas, lansat la tîrgul de carte Gaudeamus. Un volum scris, vorba lui Truman Capote, „cu sînge rece”, cu înțelepciunea unei
vieți de studiu comparativ al istoriei și al mentalităților, al unei vieți de meditație la ele, dar și cu realitatea cifrelor, datelor și interpretărilor de ordin economic, pe care - așa cum scrie Lucian Boia - le-a „exploatat” folosind o altă sinteză recentă, cartea lui Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), apărută la Polirom, în 2010.

Concluzia la care ajunge profesorul Boia are marele și adesea rarul merit al clarității, al unei clarități chirurgicale, acela de a putea fi înțeles de toată lumea: „Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este așa cum este. Parcurgîndu-i rapid istoria, am putut identifica o lungă serie de trăsături specifice [...] Înlănțuindu-se, toate aceste particularități, conduc la România de astăzi. O țară care se încăpățînează să fie altfel. Ceea ce înseamnă uneori și reușite, nu doar împliniri și dereglări. Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice și ceea ce merge. Nu e un merit să mergi corect, e o deficiență să mergi strâmb.”

Particularitățile la care se referă istoricul sînt multe, pornind toate de la o „întîrziere impresionantă”, „întîrziere politică și instituțională împletită cu o întîrziere culturală de aceeași amploare”, fiindcă țările române, statele românești, apar abia în secolul al XIV-lea, cînd în restul Europei, Evul mediu se încheia deja. Intre particularitățile fundamentale, profesorul Boia punctează faptul că „toate modelele politico-culturale sunt de import”, împrumuturi, (începînd cu modelul bizantin, prin filieră slavă, continuînd cu cel turco-fanariot desăvîrșit în secolul al XVIII-lea).

La fel de notabilă este ceea ce istoricul numește „slăbiciunea statului”, de la apariția sa, și care, apreciază Lucian Boia, „în bună măsură a rămas pînă astăzi”. Și aceasta deoarece: „Un stat puternic e un stat care reușește să prindă corpul social într-o rețea completă și eficientă de instituții și de reguli. Un stat care reușește să pună principiile de guvernare și interesul colectiv deasupra intereselor personale și de grup.” Or, pînă astăzi, mai este nevoie de explicat ?...

Pagini remarcabile trec în evidență „Contribuția străinilor” la marea problemă a secolului al XIX-lea, evocată diferit la vremea ei de Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, și despre care Lucian Boia scrie: „Barbarie sau civilizație străveche, problema românilor era de a depăși stadiul acesta [...] pentru a-și însuși, și cât mai eficient, instrumentele și valorile individuale ale Occidentului.”

„Dacă ar fi să pun un diagnostic societății românești, aceasta [complexul de inferioritate] e prima maladie pe care aș identifica-o” - scrie istoricul. „Românii își descoperă „neînsemnătatea”. [...] Din acest complex de inferioritate se naște o construcție orgolioasă, menită să contracareze micimea prezentului”.

Este o realitate valabilă în bloc și individual printre cei mai mulți dintre români, fie ei trăind în țară sau în afara ei, și care naște o altă lungă serie de consecințe, între care lipsa de atitudine sau atitudinile obsecvioase, grandomane ș.a.m.d. Fiindcă, așa cum bine spune profesorul Boia: „Din păcate, atitudinile nu se învață: ele pornesc din interior.”

Cartea profesorului Boia ar trebui să devină una din acele lecturi culturale formative obligatorii. Și nu numai pentru tineri și studenți, dar și pentru cei adulți și la guvernare.

*Lucian Boia, De ce este România altfel?, Editura Humanitas, București, 2012. 126 p.
Previous Next

XS
SM
MD
LG