miercuri, iulie 30, 2014 Ora Locală 22:13

Punct şi de la capăt

Doi moldoveni la Moscova

Punct şi de la capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi, doi moldoveni stabiliţi temporar la Moscova.

Piaţa Roşie, MoscovaPiaţa Roşie, Moscova
x
Piaţa Roşie, Moscova
Piaţa Roşie, Moscova

Multimedia

Audio

Astăzi vă propun să ascultaţi poveştile a doi moldoveni stabiliţi temporar la Moscova, cu care am stat de vorbă acum o săptămână, exact pe ninsoarea aia memorabilă pe care aţi văzut-o la televizor. Primul este conducător auto la autobuz de rută. Iar al doilea este student la o prestigioasă universitate. Pe ambii i-am întrebat despre lucruri simple: cum se descurcă în această mega-capitală, cum au grijă de propria securitate, cum îşi organizează bugetele, ce preocupări le-au umplut agendele zilnice şi cele de sărbători. Fără pretenţia de a procesa interviurile de o manieră sociologică, am ales fragmentele, care dau de gândit. Şi ridică mai multe întrebări la care căutăm mereu răspunsuri în emisiunile noastre.

Primul meu interlocutor se numeşte Iurie Botnaru. El munceşte la Moscova de aproape 14 ani. De curând i s-a alăturat soţia Valentina. Şi aceasta pentru că cei 2 copii au devenit suficient de maturi, ca să nu mai aibă nevoie de tutela lor zilnică.
 
Iurie BotnaruIurie Botnaru
x
Iurie Botnaru
Iurie Botnaru
Iurie Botnaru: „Gazdă e greu de găsit. Sunt puse obiavlenie, că se dau, dar astea toate-s amăgeli. Şi niciodată să nu se uite nimeni la amăgelile astea, care-s puse pe stâlpi, pe la opriri, astea toate-s amăgeli. Iaca e scris că îţi dă komnată, kvartiră, suni, dar acolo e – cum le zice la aceştia – îi dai un preţ înainte şi pe urma: „Iaca am să-ţi arăt kvartira azi-mâine-poimâine”, sunt amăgeli numai. Prin cunoscuţi cel mai uşor. Sunt iaca, unde trăiesc eu este obceşejitie. Şi o lună de zile poţi să trăieşti, nu e chiar confort de trăit, dar trăiesc oamenii. Aceasta e cel mai uşor. Dar prin cunoscuţi, cel mai uşor prin cunoscuţi de găsit. Când am venit eu prima oară, am împrumutat, vreo 300 de dolari: ba documentele nu-s în poriadkă, ba ceea, prin cunoscuţi am găsit de trai, am ajuns într-o vreme că nu... era slab cu mâncarea şi aveam miere de acasă, ceai cu miere. Când am venit acasă, am slăbit 11 kilograme. Prima leafă am primit-o, atunci pe vremea ceea 700 de dolari primeam. Normal, am dat datoria.”
 
Europa Liberă: Şi cum e să-ţi organizezi bugetul, aşa încât să nu ajung la jumătate de lună să nu mai ai bani? De exemplu, unde faci piaţa? Faci mâncare acasă? E mai bine să ai nevasta?
 
Iurie Botnaru: „Câteodată facem mâncare acasă, ţi-ai cumpărat în magazin, e mai ieftin. Dar în cafenele e mai scump, cel puţin 150-200 de ruble trebuie să le dai la o mâncare.”
 
Europa Liberă: Dar ca să nu nimereşti în istorii, de exemplu, se ştie că de multe ori gastarbeiterii ajung ba pe mâna poliţiei, mai ales, dacă au o anumită înfăţişare. Cum trebuie să te comporţi aşa încât să nu nimereşti în tot felul de istorii neplăcute?
 
Iurie Botnaru: „Tot prin prieteni trebuie să vezi unde-ţi faci toate documentele, reghistraţia. Ai făcut reghistraţia, este amu, faci patent, plăteşti în fiecare lună câte o mie de ruble ori asta, razreşenie la lucru. Razreşenie se face pe un an de zile. Ai problemele. Dar patentul... lucrezi la ciastnici, plăteşti o mie de ruble şi o lună de zile nu ai probleme. S-a terminat luna, te-ai dus, iar ai plătit.”
 
Europa Liberă: Dar ce distracţie îţi poţi permite dumneata? Pornind de la regimul care îl ai, unde mergi în vacanţă, sâmbăta, duminica?
 
x
Iurie Botnaru: „Eu unde vreau, pot să merg, dar eu nu prea. Timpul e încărcat toată săptămâna şi apoi sâmbăta, duminica, dacă îmi iau, mă odihnesc aşa: televizor, la magazin, la piaţă. Sunt magazine mari, sunt de firmă. Te mai duci, te mai plimbi. Nu, dacă vrei, poţi să te duci la teatru, filme sunt pestot locul. Nu prea iubesc eu să umblu, dar se poate de dus. Băieţii se duc care vor, concerte. Dacă sunt bani, se poate de dus pestot locul.”
 
Europa Liberă: Dar cu moldovenii care sunt pe aici vă cunoaşteţi, vă întâlniţi?
 
Iurie Botnaru: „I-am ajutat pe moldoveni. Sunt din sat care i-am adus. I-am ajutat să intre la lucru, mai uşor. Acolo trist cu totul era. Au lucrat băieţii pe marşrutkă, care s-au închis, care e greu de lucru. Văd că-s mulţumiţi. Lucrează şi ei 6-7 ani.”
 
Europa Liberă: Despre ceea ce se întâmplă acasă ştiţi? Cum aflaţi?
 
Iurie Botnaru: „Avem calculator. Toată ziua aproape mă uit la ce se întâmplă, cum se sfădesc, ce mai... Nu-mi plac multe, dar... cum se duce politica.”
 
Europa Liberă: Dar la alegeri mergeţi? Votaţi?
 
Iurie Botnaru: „N-am fost. Sunt pe aici toată vremea. Dar ca să te duci, trebuie să-ţi iei o zi de... Trebuie să-ţi iei întrerupere.”
 
Europa Liberă: Dacă ar fi să alegeţi unde să vă stabiliţi sau dacă aţi avea libertatea să alegeţi cetăţenia, v-ar plăcea mai mult să rămâneţi în Rusia sau să vă întoarceţi acasă?
 
Iurie Botnaru: „E mai uşor de trăit aici. Amu, timpul de faţă, eu înainte nu m-am gândit, că să mă gândit la asta, se putea de trăit aici. Gazul e ieftin, lumina e ieftină, de lucru este.”
 
Europa Liberă: D-apoi nu e criză la dânşii? Toată lumea e în criză.
 
x
Iurie Botnaru: „Poate e în criză mai prin sate, prin colo, după Moscova, încolo, în alte oblosti. Nu, aici nu se vede. Toţi au de lucru. Toţi vin. Aici numai se spune că iaca moscoviţii nu au de lucru, pentru că-s mulţi, suntem, dar dacă nu vor. La noi e greu lucrul. Vin la lucru, lucrează o  lună, două, trei. Nu, sunt iaca băieţii care erau aici. Ei demult lucrează. Şi de-amu ei aşteaptă la 55 [de ani] să iasă [la pensie]. Nu, 55 nu e 65. Să fi fost mai tânăr şi să mă gândit deodată, îmi făceam deodată paşaport. Şi se putea de găsit de trai.”
 
Europa Liberă: Dar acuma nu se mai poate?
 
Iurie Botnaru: „Sunt socoteli care mai fac aşa, trebuie parale.”
 
Europa Liberă: Adică se poate de ocolit cumva legea sau de accelerat? Cum?
 
Iurie Botnaru: „Pe drept s-o faci, e mai greu. Dar fac băieţii pe 3.000 euro.”
 
Europa Liberă: Dar actele sunt în regulă, paşaportul?
 
Iurie Botnaru: „Da, da, sunt, da, sunt. Dacă au făcut băieţii care din parc chiar. Au făcut şi au luat şi credit, înseamnă că e... Depinde să nu chici peste cineva...”
 
Europa Liberă: Peste şperţari.
 
Iurie Botnaru: „Şperţari, da.”
 
Europa Liberă: Dar cu ce ar fi mai avantajos, dacă aţi avea cetăţenie rusească?
 
Iurie Botnaru: „În primul rând, eu am mulţi ani lucraţi aici. Şi eu pot să mai lucrez până la 55, dar chiar până la 60. Paralele nu e ca la noi. A lucrat iaca din sat, a terminat un brigadier acolo şi a ieşit [la pensie] cu 500 de lei. 500 de lei îţi ajunge... lumina, telefonul, nici aestea nu-ţi ajunge să plăteşti. E real asta? Nu e real. Valea la mine zice: „M-aş duce acasă, dar să am măcar cu ce... măcar aestea, acelelalte eu am să lucrez cum pot şi un buhai [am să ţin], dar să am măcar aestea: lumina, telefonul, internetul”. N-o să stai ca...”
 
Europa Liberă: Aici dacă lucrezi, iată ca dumneata sau ca oricare alt om, dacă lucrezi 8 ore pe zi, poţi să câştigi suficienţi bani să te întreţii?
 
x
Iurie Botnaru: „Da. Lumea trăieşte, trimite şi acasă. Lumea lucrează, întreţine familiile, copiii îi învaţă. Bani se poate, se poate.”
 
Europa Liberă: Care-s sărbătorile pe care le petreceţi?
 
Iurie Botnaru: „Anul Nou îl sărbătorim, Paştele, Crăciunul, tot sărbătorim.”
 
Europa Liberă: Dar cum anume?
 
Iurie Botnaru: „Îmi iau zi liberă. Dacă mai este cineva pe aci, ne întâlnim, petrecem, facem mâncare. Toate sărbătorile care... zilele la copii ne mai luăm când e. În tot anul ziua de nuntă, ne mai aducem aminte.”
 
Europa Liberă: Îi cumpăraţi flori Valentinei?
 
Iurie Botnaru: „Da, numaidecât.  Zilele noastre tot le sărbătorim oleacă.”
 
Europa Liberă: Acuma de Crăciun, ce îi veţi lua Valentinei?
 
Iurie Botnaru: Flori, poate un cadou, ceva. Tot aşa e. Mai în scurt, este chip de trăit aici. Şi la Moldova, dar e mai greu. Nu, nu zic. [Se] zice „care munceşte”, noi tot muncim şi acolo, bani nu avea să ajungă. Pentru că să înveţi copiii – copiii au vrut să înveţe – trebuie mulţi, mulţi bani trebuie. Dacă s-a mărita fata, om vedea, poate ne-om astâmpăra şi noi împrejurul casei: purcelul, viţelul. Asta.”
 
Europa Liberă: Dacă ar fi să ajungeţi în discuţii: cu Uniunea Europeană sau cu Eurasia, sau... Dumneavoastră pentru cine sunteţi?
 
Iurie Botnaru: „Tamojennîi Soiuz.”
 
Europa Liberă: Aceasta pentru că sunteţi aici, la ruşi?
 
Iurie Botnaru: „Nu pentru că sunt, dar că multă lume lucrează aici. Şi ar fi la lume mai uşor. Nu ar trebuii. Eu mă uit beloruşii. Lor nu le trebuie razreşenie la lucru, patent nu trebuie. Ei lucrează ca ruşii.”
 
Europa Liberă: Ca la ei acasă.
 
x
Iurie Botnaru: „Ca la dânşii acasă. Ei nu pe contract, nu nică, lor le plătesc a 13-a, trinadţataya zarplata plătesc. Plătesc... nouă nu ne plătesc asta, trinadţataya zarplata. Lor le plătesc. Vin, nu le trebuie nimic, vin, se duc. E mai uşor la oameni, dar mulţi lucrează. Eu aşa mă gândesc, că aici trebuie sa fie vreun milion de moldoveni...”
 
Europa Liberă: Dar dacă ai fi dumneata acuma în Portugalia, tot aşa ai spune că ar fi mai bine cu portughezii, cu francezii?
 
Iurie Botnaru: „Nu, nu m-am stăruit să mă duc încolo. Dar, în primul rând, multe rude trăiesc aici şi e mai uşor. Eu vă spun ce  se întâmplă şi cine vin de-acolo. Iaca băieţi care au venit proaspăt acuma, vin din Italia, vin din Spania, vin din Grecia. Poate aceia s-au aranjat care au făcut, au dovedit şi au făcut documente acolo. Dar aşa nu cred. Producţia noastră, în primul rând, a Moldovei, eu cred că mai bine aici se cumpără. Şi legături ar fi mai bine cu Rusia. Politicii înţeleg altfel, dar eu înţeleg altfel. Să fie Tamojennîi Soiuz, acolo se poate de trăit. 14.000 de lei, 12.000 de lei, asta... de ruble e pensia. Iaca, dacă ies eu la pensie, is vreo 14.000, acolo în Moldova, pot să trăiesc.”
 
Europa Liberă: Pensia de 14.000 ruble ar fi, da?
 
Iurie Botnaru: „Acolo la noi iese vreo patru sute şi ceva de dolari. Dar chiar 4.000 de lei să fie. Eu pot să plătesc comunalele, pot să plătească ceia, pot să cumpăr cărbuni, gaz. Dar la noi au tras gaz în sat până la şcoală şi atât. Cu ce lumea să tragă? Cu ce să plătească? Au tras până la şcoală şi cu aceea s-a terminat.”
 
Europa Liberă: Şi lumea nu vrea să ia că nu poate?
 
Iurie Botnaru: „Nu poate, nu că nu vor. Ar vrea mulţi. În primul rând, eu aşa, să fie gazul mai ieftin, lumea ar trage gaz, s-ar folosi de gaz, s-ar mai... Aşa, numai să tragi acolo un metru de gaz, de trube, câţi bani trebuie? Lumea nu are. Nu are lumea... Dar care umblă prin lume, mă uit prin sat, care umblă pe la lucru, s-au cumpărat maşini mai bune, s-au cumpărat televizoare, s-au cumpărat instrumente, s-au cumpărat toate celea. Dar care şed pe acasă...”
 
Europa Liberă: La dumneavoastră, de exemplu, mai multe femei sunt plecate sau bărbaţi?
 
Kilometrul zero, MoscovaKilometrul zero, Moscova
x
Kilometrul zero, Moscova
Kilometrul zero, Moscova
Iurie Botnaru: „Bărbaţi. În sat mai mulţi bărbaţi. Aşa.”
 
Europa Liberă: Şi bărbaţii toţi în partea aceasta sunt plecaţi, la ruşi?
 
Iurie Botnaru: „Puţini, puţini care se duc în... S-au dus vreo doi, s-au dus în Grecia, au rămas acolo, dar s-au dus cu familiile. Demult s-au dus. Au rămas acolo. Mulţi au venit înapoi. Iaca care au venit înapoi, băieţi din sat care tot aici i-am ajutat să se aranjeze în parc... Şi lucrează, de-amu au câte 7-8 ani. Sunt mulţumiţi, care se gândesc la paşapoarte, care nu se gândesc, cică ne ajunge, care sănătate, de-amu nu vor, sănătatea nu le permite.”
 
Europa Liberă: Da, dar se zice că la ruşi atmosfera nu e prea bună, iată proteste, aici e sfădălaie.
 
Iurie Botnaru: „Asta e... O umflă, le umflă mult. Asta fac puţini acolo. Eu grăiesc cu lumea şi... Da, sunt, pestot locul sunt. Şi la noi nu-s de acord cu ceea, cu ceea mulţi. Şi aici nu-s de acord. Pes' tot locul, nu sunt să fie toţi de acord cu una şi aceeaşi.”

 
                                                              *
Cel de-al doilea interlocutor se numeşte Bogdan Golea. El este student la prestigioasa universitate MGIMO, cea care era şi continuă să fie considerată forjerie de cadre diplomatice. Cum ambii săi părinţi sunt jurnalişti, Bogdan a ales o cale bătătorită, specializându-se în domeniul presei. Dar nu este foarte convins că va fi neapărat om de presă.
 
Bogdan GoleaBogdan Golea
x
Bogdan Golea
Bogdan Golea
Bogdan Golea: „Cel mai sigur e în centru. La periferie, normal că nu e atât de sigur, sunt diferite regiuni cum ar fi Podolisk, Zelenograd, care se socoate una din cele mai criminale periferii ale Moscovei, Butovo, mă rog, normal că noapte, necunoscând regiunea, nu ai ce căta acolo.”
 
Europa Liberă: Cum te-ai simţit prima dată, când ai venit din Moldova? Te simţi ostaticul ruşilor?
 
Bogdan Golea: „În nici un caz nu mă simt ostaticul ruşilor şi în nici un caz nu voi deveni ostaticul ruşilor. Am ales Rusia doar pentru că am nimerit la o universitate bună şi îmi dă studii bune.”
 
Europa Liberă: Fiind în Rusia, începi a gândi ruseşte?
 
Bogdan Golea: „Da. Mentalitatea se schimbă, devii mult mai – să mă iertaţi, am uitat cuvântul în română – ciorstvâi. Devii mult mai aspru şi mult mai indiferent faţă de multe lucruri. Moscova te schimbă, te face, în acelaşi timp, mai puternic, dar şi mult mai aspru faţă de alţii.”
 
Europa Liberă: Eu am vorbit cu mulţi gastarbeiteri, sigur că ei gândesc tocmai şi politic altfel. Lor le-ar conveni Moldova să fie orientată spre Răsărit. Dumneata eşti parte a generaţiei care se uită totuşi spre Europa, spre Occident. Nu simţi o dedublare, venind la Răsărit, să fii om occidental prin definiţie?
 
Piaţa Roşie, MoscovaPiaţa Roşie, Moscova
x
Piaţa Roşie, Moscova
Piaţa Roşie, Moscova
Bogdan Golea: „Nu contează unde trăieşti, ce mod de viaţă duci. Contează ce mentalitate ai. Şi eu încă, sincer să fiu, nu m-am decis cum îi va fi Moldovei noastre mai bine, dacă sincer. Sunt între două focuri.”
 
Europa Liberă: Dar nu te influenţează tocmai faptul că eşti la Moscova?
 
Bogdan Golea: „Probabil nu, pentru că vin dintr-o familie de ziarişti, după cum ştiţi. Şi tot timpul am privit totul printr-o prismă mai mult obiectivă decât subiectivă. Şi faptul că învăţ la Moscova nu mă face în nicio măsură mai subiectiv.”
 
Europa Liberă: Adică nu eşti prorus şi poţi să tratezi critic ceea ce se întâmplă la ruşi?
 
Bogdan Golea: „Nu sunt în niciun caz prorus, chiar probabil că eram mult mai prorus înainte să vin încoace. Nu sunt nici proeuropean, nici prorus. Deci, sunt... cred că Moldova ar trebui să-şi aleagă o cale mai pe mijloc.”
 
Europa Liberă: Cum priveşti lucrurile care se întâmplă în Moldova, de la distanţă? Pentru că, fiind acolo în interior, e greu să te detaşezi. Dar de la distanţă, ce vezi şi cum se vede tot ce se întâmplă acolo?
 
Bogdan Golea: „Vorbind de acţiuni politice, în primul rând, nu pot şi nu am timp să monitorizez sursele mass-media. Chiar nu am cum, pentru că nu citesc aici ziare. Dar, vorbind despre internet, văd că e într-adevăr un circ. Ultimele ştiri care le ţin minte sunt bătăi în Parlament. Mai mult titluri ca bătăi în Parlament decât bătăi în Parlament. Printre ultimele ştiri pe care le-am citit a fost şi deschiderea consulatului rus în Bălţi, dacă nu mă greşesc.”
 
Europa Liberă: Nu eşti în situaţia să-ţi câştigi bani, să munceşti la şantier, dar cred că nici nu eşti copil risipitor. Cum te descurci în viaţa cotidiană? Un ghid improvizat pentru Moscova cum l-ai formula?
 
x
Bogdan Golea: „Eu nu aş putea să formulez un ghid. Aş putea doar să spun ceea ce ţine de mine, de modul în care eu trăiesc. Deci, omul când vine, în primul rând, totul depinde dacă are unde trăi sau nu. Eu trăiesc la cămin, plătesc mult mai puţin. Pentru că, dacă trăieşti undeva la gazdă, închiriezi, minim e o mie de dolari pe lună. Pentru că mai puţin de o mie de dolari pe lună apartament cu o cameră nu găseşti nicăieri. Deci, nicăieri. În suburbii găseşti, e 20.000-15.000 de ruble. Aici nu găseşti. Dacă totuşi te-ai hotărât să închiriezi, e de acum plus o mie de dolari pe lună. În rest, cum economisesc eu? Mă strădui să fac cât mai des mâncare, să-mi prepar singur bucatele. Cu timpul, chiar a început să îmi placă şi a devenit o tradiţie. De 3-4 ori pe săptămână, eu singur îmi prepar bucatele seara şi la amiază. Cum încă ar putea să economisească? Să se străduie să meargă cu transportul public mai des. Dar unii, mă rog, unii chiar din prietenii mei cei din Chişinău au maşini. Şi, dacă sincer, într-o oarecare măsură, economiseşti fiind cu maşina. Pentru că benzina, motorina e mult mai ieftină şi e mult mai uşor să te deplasezi. Şi nu poţi spune că e mai scump cu maşina sau cu transportul public. În rest, nici nu ştiu, depinde de posibilităţi. Dacă ai posibilităţi, oricum uneori poţi fi ispitit de un club de noapte, de un lucru mai scump. Vorbesc de lucruri materiale: haine, telefoane mobile, diverse. Dar, dacă nu ai posibilitate, nu ai cum să fii ispitit, pentru că ştii că nu poţi şi basta.”
 
Europa Liberă: Unde ţi-ar plăcea mai mult să stai? În care ţară? Dumneata peste 5 ani de zile unde te vezi?
 
Bogdan Golea: „Peste 5 ani de zile? 5 ani de zile... Mai am un an, un an jumate universitate, doi ani masteratul. Masteratul îl văd numaidecât peste hotare, în primul rând, pentru CV. În al doilea rând, pentru mine, să văd un alt mod de gândire, un alt mod de viaţă, o altă societate. Peste 5 ani, de fapt, m-aş vedea într-un proiect, cred că ceva nonguvernamental, un ONG. Ar fi pentru mine o variantă, ca să practic limbile pe care le învăţ. La moment este franceza şi engleza, sper că va fi şi spaniola, în afară de rusă, că rusa, mă rog, tot e limbă străină pentru mine. Cred că undeva, undeva în Europa. Nu cred că în Rusia şi nu cred că în Chişinău. La moment, situaţia poate să se schimbe.”
 
Europa Liberă: Înveţi lucruri utile aici, practice sau acuma aşezi coloana vertebrală? În sensul că îţi pui baza pentru filosofia vieţii. Am în vedere că acuma îţi faci, de fapt, bagajul de lecturi, de idei, de filosofii? Sau ţi-ai propus să înveţi lucruri practice, foarte clare care să te ajute să porneşti în trombă într-o carieră?
 
Bogdan Golea: „Sunt nevoit să învăţ multe lucruri care câteodată nu-mi trebuie. Acuma chiar, înainte de a ne vedea, am avut o pereche, Istoria vostocinoi literaturî, lucruri care absolut nu-mi trebuie. Chiar serios nu-mi trebuie. E interesant să ştii, să citeşti şi câteodată să fii într-o discuţie, într-un cerc de prieteni, mă rog, cu un cap mai sus. Aceasta e interesant. Dar ştiu că multe dintre acele lucruri pe care le învăţ chiar n-o să-mi trebuiască. Pot să exemplific şi prin... Am un obiect, Istoria otecestvennoi jurnalistiki. Acuma învăţăm ţările CSI, inclusiv Moldova. Eu, când am auzit ce aberaţii se zic despre Moldova, adică sunt lucruri absolut demodate. Ei socot că ziaristica la noi e la nivelul la care a fost 10 ani în urmă. Ştiu că multe ce se zic, se spun dintr-un alt punct de vedere. Din punct de vedere că ei ne învaţă să fim mult mai proruşi, să fim patrioţi. Mă rog, majoritatea sunt şi ruşi la Facultatea de Ziaristică. Jurnalismul aici suntem 9 oameni din străinătate, 140 sunt ruşi şi 9 oameni sunt din străinătate. Jurnaliştii sunt învăţaţi să fie proputerea rusă şi proruşi. De aceea unele lucruri eu le asimilez, dar altele înţeleg că nu ar trebui să fie asimilate.”
 
Europa Liberă: Voi, generaţia care nu aţi apucat Uniunea Sovietică, ce atuuri aveţi faţă de generaţia care s-a născut în...?
 
x
Bogdan Golea: „În afară de lucrurile care mi le spune tata: dezorganizare, lipsă de interes... Sunt multe lucruri negative. Şi ştiu că dumneavoastră sunteţi de aceeaşi părere.”
 
Europa Liberă: Dar voi aveţi...
 
Bogdan Golea: „Dar noi suntem mult mai curajoşi, avem o gândire mult mai vastă, pentru că avem posibilitatea să avem acea gândire. Voi ştiu că nu aţi avut-o, ştiu că i-aţi predat tatălui meu la universitate şi ştiu precis că nu se putea vorbi atât de liber. Aici, acum, chiar şi într-o societate, mă rog, cu restricţii, chiar de nu e svoboda pressî, libertatea presei, oricum poţi vorbi mai mult decât ai vorbit atunci în Uniunea Sovietică. Şi cred că acesta e şi plusul nostru, pentru că noi nu suntem limitaţi şi foarte uşor ne asimilăm cu orice condiţii. Suntem flexibili. Acesta e plusul generaţiei noastre, părerea mea.”
 
Europa Liberă: Dar, în acelaşi timp, lumea vă pune mereu la încercare. Lumea de astăzi, care e şi periculoasă, e ispititoare, e super încărcată de informaţii, trebuie să ai discernământ. Deci, cum rezişti în această competiţie?
 
Bogdan Golea: „Fiecare îşi pune un punct de vedere şi îşi alege informaţia, privind totul prin prisma punctului său de vedere. Mă rog, nu poţi lua toată informaţia. Şi de ce trăim într-o lume periculoasă? Îţi alegi tu contingentul, îţi alegi tu modul de viaţă... Totul depinde de persoană.”
 
Europa Liberă: Dar uite când eram noi, eu eram student, noi nu ştiam despre droguri, despre SIDA.
 
Bogdan Golea: „Vorbiţi de ispite.”
 
Europa Liberă: Doamne fereşte, se poate întâmpla o explozie în metro. Toate lucrurile acestea fac un fundal nu prea sănătos, chiar psihic te domină. Cum vă descurcaţi voi în lumea aceasta?
 
Bogdan Golea: „Eu personal încerc să nu mă gândesc, e şi normal, la toate exploziile, la toate părţile negative ale vieţii mele aici, în Moscova. Normal că, dacă mă voi gândi că pot intra în metrou şi poate să explodeze, va fi un fel de frică în mine. Un om care tot timpul citeşte despre nişte boli, va găsi aceste boli în el. Deci, normal încerc să nu mă gândesc la lucrurile acestea. Şi aceasta e o mentalitate destul de răspândită că poate să se întâmple, dar oricum nu se va întâmpla cu mine. Şi e mult mai uşor să gândeşti aşa. Pentru că, dacă gândeşti altfel, e dificil, e complicat. Şi aşa viaţa e complicată. Dacă ţi-o mai complici şi singur, e foarte greu.”
 
Europa Liberă: Viaţa spirituală la Moscova din ce constă? Sunt foarte multe posibilităţi, teatre, spectacole... Adică totuşi e o capitală mondială, unde e concentrată viaţa aceasta. E un plus sau iarăşi e o chestie de alegere?
 
x
Bogdan Golea: „Eu nu am să mint. Am să spun sincer, în aceşti ani am fost la câteva muzee, deşi aveam posibilitatea să vizitez şi Sank-Petersburg-ul, să plec la mai multe spectacole, la ecranizări. Ceea ce mi-a plăcut e Muzei fotografii. Şi am mai fost la 2 spectacole, doar că au participat unii dintre prietenii mei.”
 
Europa Liberă: Nu te tentează sau nu ai timp pentru aceasta?
 
Bogdan Golea: „Nu am timp şi toţi, toţi cu care comunic din Moldova, practic nimeni nu se foloseşte de această posibilitate de a vizita şi de a vedea mai mult. Într-adevăr, e inexplicabil, dar nu prea se folosesc de chestia asta. Adică tentaţia de a merge mai degrabă la un club, la un local, de a ieşi e mult mai mare decât tentaţia de a merge la spectacole, de exemplu.”
 
Europa Liberă: Criteriul de asimilare sau de mulare pe un loc anume este numărul de prieteni. Ai deja mai mulţi prieteni la Moscova decât la Chişinău?
 
Bogdan Golea: „Prieteni am, în general, puţini. Şi pot să-i număr pe degete.”
 
Europa Liberă: Amici cu care să mergi la un club.
 
Bogdan Golea: „Cunoscuţi, cercul de prieteni cred că e absolut la egal. Dar cu timpul, cu cât mai mult trăiesc aici, cu atât mai mulţi prieteni, amici, cercuri de prieteni pierd acolo. Se simte că trăiesc aici. Acum recent am fost în Germania. Am sravnil...?”
 
Europa Liberă: Comparat.
 
Bogdan Golea: „Am comparat societăţile, mentalitatea, e mult mai altfel. E mult mai uşor să trăieşti în aşa o societate.”
 
Europa Liberă: Deci, în concluzie, nu eşti legat de un loc anume, când revin la întrebarea unde ai putea să trăieşti?
 
Bogdan Golea: „În niciun caz, în niciun caz nu sunt legat de un loc anume. Acum pot să spun 100%  că nu sunt legat. Dacă un an în urmă mai tânjeam, mai vroiam să-mi văd părinţii, să-mi văd prietenii, vă văd străzile Chişinăului. Acum... Acum nu e aşa. Deşi tot, tot mă trage. Iată acuma Anul Nou, aştept cu nerăbdare Anul Nou să plec acasă, să îi văd pe ai mei, pentru că nu am fost jumate de an.”
 
Europa Liberă: Deci, până la urmă, ce ar fi mobilul care te va determina unde să te stabileşti?
 
Bogdan Golea: „Locul de muncă.”
 
Europa Liberă: Dar locul de muncă din punct de vedere al câştigului sau?
 
Bogdan Golea: „Financiar, da. Pentru că normal că nu vreau să depind de părinţi. La moment depind, pentru că nu am încotro. Nu am loc de muncă, nu am vid na rabotu, cetăţenie nu am şi, în plus, am şi studii. Şi studiile într-adevăr la universitatea pe care o frecventez sunt foarte dificile. Asta o spun toţi. Nu sunt doar cuvintele mele.”
 
Europa Liberă: Este vorba de MGIMO, nu?
 
Bogdan Golea: „Da, da, da. Şi vreau libertate financiară. Şi, pentru a avea această libertate financiară, ar trebui să am un loc de muncă decent. Pentru a avea un loc e muncă decent, trebuie să am studii. Şi cum tatăl meu îmi spunea tot timpul şi continuă să-mi spună: „Limbile, limbile”... Şi cum am zis: e un loc de muncă şi un salariu decent. Nu vreau să fiu constrâns. Este o vorbă: nu vreau să lucrez pentru a supravieţui. Vreau să lucrez pentru a trăi.”

Taguri moldova,Vasile Botnaru,Europa Liberă,Rusia,Moscova,Migranți,Punct şi de la Capăt,gastarbaiteri moldoveni

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: Alexandru de la: Chisinau
09.12.2012 17:23
Cu toate ca nu e cazul soferului si nici studentul dupa parerea mea nu se potriveste, sau e pre devreme de al incadra in categoria celor despre care un Francez destept spunea cam asa ceva : "E de ajuns ca trei sute de oameni sa paraseasca Franta, ca Ea sa se transforme intr-o tara a idiotilor"
PS A trecut oare Moldova limita sa de "3 sute" sa mai are putine rezerve, sa judece fiecare.

În exclusivitate