sâmbătă, august 23, 2014 Ora Locală 22:16

Cultură / Cultură şi politică

60 de ani de la Procesul de la Praga

Artur London, supraviețuitor al procesului Slansky: „Metoda de a gîndi polițienesc trebuie abandonată pentru a te îndrepta spre adevăr”.

Multimedia

Audio

„O Istorie sumbră și istorii secrete asupra cărora nu se va face lumină totală niciodată, dar o Istorie cu majusculă și istorii, care, șaizeci de ani mai tîrziu, prin voalul de mister ce continuă să le îmbrace, rămîn mereu la fel de pasionante”. Cu aceste cuvinte se încheia zilele trecute o evocare, la Radio Praga, a proceselor staliniste, cunoscute și sub numele Procesul Slansky, după numele protagonistului lor, secretarul general al Partidului Comunist.

Actele procesului Slansky tipărite în mai multe limbi la Praga în 1952Actele procesului Slansky tipărite în mai multe limbi la Praga în 1952
x
Actele procesului Slansky tipărite în mai multe limbi la Praga în 1952
Actele procesului Slansky tipărite în mai multe limbi la Praga în 1952
La 27 noiembrie 1952, procesul intentat unui grup de 14 acuzați, toți membri ai Comitetului Central al Partidului comunist ceh, 11 dintre ei de origine evreiască, se încheia cu recitarea de către acuzați în fața Tribunalului și, prin transmisiune radio directă din sala de judecată, în fața întregii națiuni, a unei „mărturisiri complete a vinei”.

Verdictul pronunțat în aceeași zi, condamnarea la moarte prin spînzurare, era pus în aplicare la 3 decembrie 1952, în închisoarea Pankrac, exact cu 60 de ani în urmă, împotriva a 11 dintre condamnați în frunte cu Rudolf Slansky, pedeapsa a trei alții fiind comutată în închisoare pe viață.

Slansky, care, după umilitoarea procedură stalinistă, a cerut el însuși să fie condamnat la moarte, a fost singurul care nu a solicitat președintelui țării grațierea și a rămas și va rămîne în istorie ca un prototip al comunistului fanatizat.

Rudolf SlanskyRudolf Slansky
x
Rudolf Slansky
Rudolf Slansky
Se născuse în 1901, într-un sat în apropiere de Plsen, iar sub influența fratelui său, revoluționar marxist, la 17 ani participa la prima sa demonstrație politică, antihabsburgică. In 1921 avea să fie unul din fondatorii Partidului Comunist, lucrînd inițial ca ziarist, apoi numit secretar de partid al regiunii industriale Ostrava, unde avea să se împrietenească la cataramă cu Klement Gottwald, viitorul lider de partid sub care a și fost condamnat la moarte.

Venirea lui Gottwald la conducerea partidului în 1929 l-a propulsat pe Slansky în noul Comitet Central și Birou Politic, în care devenea secretar de partid al capitalei, la Praga. Partidul avea să fie curînd interzis, iar Slansky să sufere primul revers al gloriei, îndepărtat din conducere timp de un an sub acuzația de a nu fi promovat suficient un front comun împotriva fascismului.

In 1938, după acordurile de la München, Slansky se refugia împreună cu ceilalți lideri superiori ai comuniștilor la Moscova, găzduit în celebrul Hotel Lux, decimat în acei ani de NKVD și epurările staliniste. Intr-un episod lugubru, fiica lui, în vîrstă doar de șase luni, dispărea înainte de Crăciun, în 1943, la Moscova.

Rudolf Slansky, imagine de la procesRudolf Slansky, imagine de la proces
x
Rudolf Slansky, imagine de la proces
Rudolf Slansky, imagine de la proces
Slansky revenea în Cehoslovacia în 1945 alături de Gottwald și armata sovietică, devenind figura numărul doi în birocrația comunistă, în calitate de secretar general, și instalîndu-se apoi la conducerea țării, cu Klement Gottwald președinte, din 1948. Nu pentru multă vreme, fiindcă în 1951, ghilotina stalinistă avea să-l aleagă drept victima celui mai tragic și spectaculos din procesele antisemite înscenate de Moscova și desfășurate sub oblăduirea așa-numiților consilieri sovietici în ultimii ani de viață ai lui Stalin.

Artur și Lise London după stabilirea lor la ParisArtur și Lise London după stabilirea lor la Paris
x
Artur și Lise London după stabilirea lor la Paris
Artur și Lise London după stabilirea lor la Paris
Dacă procesul Slansky a rămas perpetuu în actualitate, faptul i se datorează unuia dintre colegii săi rămași în viață, Artur London și a mărturiei istorice scrise de acesta, „L'Aveu”, nu întîmplător în lunile de speranță ale Primăverii de la Praga, ce avea să se încheie brusc, în august 1968, cu invazia sovietică.

Artur London a cerut pînă la sfîrșitul vieții desfășurarea unor „procese publice de reabilitare” menite, spunea el într-o
scrisoare, „să măture definitiv toată această putreziciune acumulată de Securitate și consilierii ei”. Și tot el atrăgea atenția, „istoricul trebuie să știe că negația unei construcții polițiste, poate conduce în final la o nouă construcție polițistă, care nu va avea nici ea nimic de a face cu adevărul. Metoda de a gîndi polițienesc trebuie abandonată pentru a te îndrepta spre adevăr”.

Taguri Victor Eskenasy,Cultură și politică,comunism,Procesul de la Praga 60 de ani,Rudolf Slansky,Artur London,L'Aveu,Klement Gottwald,epurări staliniste,Hotel Lux,procese înscenate

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate