Reformele din justiţie propuse şi susţinute de ministrul Oleg Efrim au stârnit o controversă de ordin constituţional. Este vorba de pachetul prin care s-ar introduce, pentru toţi funcţionarii şi magistraţii obligati să-şi declare averea, răspunderea penală pentru îmbogățirea ilicită și confiscarea extinsă a averilor ce nu pot fi justificate. Liliana Barbăroşie a căutat să facă mai multă lumină în această dispută.
Contrară constituţiei ar fi, la părerea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, - de altfel criticul cel mai înverşunat al propunerii, - intenţia autorităţilor de a-i pune pe funcţionari sau magistraţi, chiar şi pe cei declaraţi drept „corupţi” de către justiţie, să dovedească că averile pe care le deţin nu ar fi şi ele obţinute în urma unor ilegalităţi. Nu persoana, ci statul care o acuză ar trebui să probeze caracterul ilicit al averii, îşi explică Mihai Poalelungi viziunea, afirmând că ea s-ar baza mai ales pe o interpretare formulată anul trecut de Curtea Constituţională la articolul din legea supremă ce se referă la proprietatea privată.
Ministrul justiţiei, Oleg Efrim, spune, pe de altă parte, că şi-a întemeiat şi el propunerea pe aceiaşi interpretare a articolului 46 formulată de Curtea Constituţională, de altfel, la propria-i solicitare:
„Vreau să ştie toată lumea că anume eu am solicitat acea interpretare CC şi le recomand tuturor să o citească atent. Într-adevăr există prezumţia de dobândire licită a averii, dar în aceiaşi hotărâre curtea indică clar că aceasta nu este o piedică pentru stat de a prevedea măsuri confiscatorii pentru averi dobândite ilicit. Oamenii dacă ar citi proiectele, ar vedea că pentru confiscare nu este suficient ca să fie constat decalajul între avere şi veniturile funcţionarului, ci trebuie să existe o condamnare penală - omul să fie recunoscut că a săvârşit o infracţiune. Deci, se instituie acea prezumţie că această avere este dobândită din activitate infracţională. Nu inventăm bicicleta, pentru că astfel de măsuri există în multe state europene, cum este România de exemplu.”
De ce ar exista atunci îndoieli, chiar şi printre demnitarii din fruntea justiţiei, că s-ar putea aplica şi în Republica Moldova confiscarea averilor ilicite? Iată punctul de vedere al avocatului Vitalie Nagacevschi, preşedintele organizaţiei “Juriştii pentru drepturile omului”:
„Eu nu vă pot spune cu siguranţă dacă există sau nu astfel de modele în Europa, însă în cazul în care ele există, sunt convins că au reflectare şi în constituţie. Odată ce la noi există o normă foarte clară constituţională care stabileşte principiul legalităţii averii dobândite şi sarcina probaţiunii a organelor represive, noi nu putem prin lege să inversăm aceste lucruri. Dorinţa domnului Efrim este una nobilă, însă cu părere de rău trebuie să-i dau dreptate domnului Poalelungi, pentru că o astfel de inversare ar merge împotriva constituţiei şi ne-ar putea într-adevăr întoarce în anii 37, când toată maşinăria represivă va fi pornită pentru adunarea banilor la buget. Eu nu cunosc nici ce este în România, dar ştiu cu certitudine că CC nu s-a pronunţat acolo atât de tranşant asupra prezumţiei legalităţii averii dobândite.”
Ministrul Efrim spune că va solicita o expertiză pe pachetul de legi anticorupţie a Consiliului Europei şi se declară convins că avizul instituţiei va fi negreşit unul favorabil. Cum în toată istoria de independenţă autorităţile moldoveneşti au reuşit să sancţioneze un singur magistrat implicat în acte de corupţie, iar printre demnitari cazurile nu au fost nici ele prea frecvente, unii au văzut în propunerea ministerului o simplă acţiune de imagine. Pe de altă parte, şi fervoarea cu care se opune şeful de la CSJ măsurilor anticorupţie care ar viza şi judecătorii, precum este această iniţiativă, dar şi lipsirea magistraţilor de imunitate promovată de acelaşi minister, i-a făcut pe observatori să-l suspecteze pe Mihai Poalelungi de încercarea de a-şi face cât mai mulţi aliaţi în interiorul breslei. Mai ales după ce şi-a atras mânia multor magistraţi, nemulţumiţi de reformele pe care le promovează la CSJ.
