marți, noiembrie 25, 2014 Ora Locală 00:33

Internațional

„Fortăreața” – un documentar ceh despre Transnistria

…filmat clandestin şi premiat drept mai bun documentar ceh la Festivalul Internaţional de la Jihlava.

Soldaţi transnistreni la parada militară de la Tiraspol. 2 septembrie 2012Soldaţi transnistreni la parada militară de la Tiraspol. 2 septembrie 2012
x
Soldaţi transnistreni la parada militară de la Tiraspol. 2 septembrie 2012
Soldaţi transnistreni la parada militară de la Tiraspol. 2 septembrie 2012

Multimedia

Audio

Luna trecută, la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Jihlava, în Cehia, premiul pentru cel mai bun documentar ceh a revenit unui film despre regiunea transnistreană. Filmul „Fortăreața” a fost filmat semi-clandestin de doi tineri documentariști cehi anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerea noului lider la Tiraspol. Corespondentul nostru Coilin O’Connor a discutat cu unul din autorii filmului. Interviu este rezumat de Alexandru Eftode.
 
Co-autorii documentarului, Klara Tasovska și Lukas Kokes au plecat anul trecut în Transnistria cu ideea preconcepută că vor găsi acolo un fel de simbioză exotică între un muzeu al comunismului de mărime naturală și o gaură neagră a contrabandei. Dar, Lukas Kokes i-a spus în interviu lui Coilin O’Connor că la fața locului au descoperit o situație diferită și mai prozaică. Poate cu excepția vizitei palpitante la miliție, când cei doi documentariști au fost reținuți.
 
„Am sosit la o secție a poliției secrete, unde a trebuit să predăm pașapoartele și telefoanele mobile. Mi-am spus că dacă ne închid într-o celulă, nu voi putea lua legătura cu nimeni. Nu-i voi putea scrie nimănui că am dat de belea”.
 
„Un agent ne-a dus într-o cameră pentru interogatoriu fără geamuri și cu pereții dați cu vopsea lavabilă. Mi-am imaginat imediat că au fost special vopsiți așa ca să poată fi spălați de sângele deținuților bătuți. Ne-am amintit povestea unei disidente care ne-a spus că a fost răpită și bătută crâncen”…
 
„Cu toate acestea, nu ni s-a întâmplat nimic grav. Agentul s-a așezat în fața noastră și ne-a luat la întrebări de felul: știm că faceți un film aici, am aflat asta deja, știm că v-ați întâlnit cu cutare și cutare, cine v-a făcut legătura cu ei? Cu cine ați mai stat de vorbă? Cum v-ați întâlnit? Despre ce ați vorbit”?
 
„Ne-au dat drumul, dar era limpede că vor continua să ne monitorizeze cumva. Așa că am încercat să fim mai atenți. Este exact situația în care oamenii de acolo trăiesc zi de zi”.
 
Filmul „Fortăreața” încearcă să descrie viața în Transnistria prin ochii
locuitorilor ei de rând. Corespondentul EL, Coilin O’Connor l-a întrebat pe regizorul Lukas Kokes dacă i-a fost greu să-i convingă pe transnistreni să vorbească în fața camerei.
 
„Unii oameni, mai ales tinerii erau foarte deschiși. De fapt, erau bucuroși că cineva se interesează de ei, că niște jurnaliști din Europa Occidentală au venit la ei în vizită. Au stat de vorbă cu noi”.
 
„E drept că am dat peste o doamnă căreia i-a fost teamă să ne spună deschis ce crede despre regim. Ne-a spus că fiul ei este student și poate fi dat afară de la universitate. Din asemenea comentarii am descoperit că oamenii au grijă ce vorbesc. Este un fel de totalitarism ascuns”.
 
„Desigur, nimeni nu-ți va spune: n-ai voie să faci asta sau ailaltă, iar dacă faci te închidem. Oamenii nu știu sigur ce au voie și ce nu. E ca la Kafka, în ”Castelul”, unde stă ușierul și-ți spune că mai bine n-ai intra pe ușa asta pentru că ți se poate întâmpla ceva. Îl întrebi ce anume, dar îți răspunde că nu știe, că poți încerca să vezi, dacă ești viteaz. De cele mai multe ori, un om din Transnistria nu va intra pe acea ușă pentru că știe bine că o poate păți. Preferă să lase lucrurile în pace și să deoparte cu viața sa searbădă, dar confortabilă, nu va încerca să forțeze nota, să pășească dincolo de zona în care se simte în siguranță”.
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate