vineri, august 29, 2014 Ora Locală 08:22

Proiecte / Cui îi este frică de NATO?

Turcia-NATO: 60 de ani de colaborare

Gholomali Mahammadifard: Turcia este „buricul pământului”, într-un fel, din punctul de vedere al securităţii mondiale.

x

Multimedia

Audio

Relaţia cu o durată de 60 de ani a Turciei cu Alianţa Nord-Atlantică este tema unei publicaţii lansate astăzi la Chişinău de Centrul de Informare şi Documentare NATO, sub forma unui Jurnal Academic întitulat „Turcia-NATO, 60 de ani de colaborare”. Ediţia reuneşte mai multe analize ale experţilor naţionali şi internaţionali bazate pe constatarea că aderarea, în 1952, a Turciei la NATO a jucat un deosebit rol stabilizator pentru Orientul Mijlociu. Printre experţii ce împărtăşesc acest punct de vedere este şi Gholomali Mahammadifard, doctor şi lector universitar:
 
Gholomali MahammadifardGholomali Mahammadifard
x
Gholomali Mahammadifard
Gholomali Mahammadifard
„Spaţiul geografic unde se afla Turcia are un aport extrem de important la securitatea mondială, având în vedere pe de o parte Orientul Mijlociu, Golful Persic şi Oceanul Indian, pe de alta – Europa Centrală şi de Vest şi Marea Neagră, şi partea cealaltă – Marea Mediterană şi Nordul Africii. Practic, putem spune că Turcia este „buricul pământului” într-un fel, din punctul de vedere al securităţii mondiale. Unii spun că intrarea Turciei în NATO a fost cauzată de dorinţă de a opri expansiunea URSS. Nu poate fi un motiv foarte-foarte solid, pentru că dacă ar fi fost aşa, de ce Iranul nu a intrat în perioada respectivă în NATO? Doar Iranul era un aliat apropiat al NATO, să nu uităm că conferinţa de terminare a celui de-al doilea război mondial s-a organizat în Teheran, adică Iranul juca un rol mult mai important pe vremea respectivă decât Turcia. Şi atunci de ce Iranul nu a intrat, dacă era pericolul sovietizării Iranului mult mai mare?
 
Concluzia noastră este, aşa cum o formulăm în lucrarea respectivă, că intrarea Turciei a fost ultimul tranchilizant pentru a adormi în totalitate aspiraţiile pro-otomane şi pericolul pe care îl reprezenta Turcia la adresa Europei. Pe de o parte, Turcia era un stat cu o populaţie cu o gândire preponderent orientală, 99 la sută musulmană, iar pe de alta – cu politicieni întotdeauna cu aspiraţii proeuropene. Şi atunci spaţiul respectiv întotdeauna a fost între cele două tipuri de forţe: pe de o parte forţe politice care de mai mult timp acceptaseră o gândire europeană,  şi populaţia cu o gândire preponderent orientală. Şi dacă mergem pe etape istorice, inclusiv cele de după prăbuşirea URSS şi înlăturarea pericolului sovietizării, vedem că Turciei nimic nu i-a revenit după această aderare. A rămas exact ceea ce a fost, ceea ce demonstrează că intrarea Turciei în NATO nu a adus neapărat beneficii pentru Turcia din punctul de vedere al stăvilirii aspiraţiilor pro-otomane sau panturciste. Dar a fost un factor stabilizator pentru zonă, regiune şi la nivel mondial.
 
Prin intrarea respectivă, gânditorii care au gândit-o la faza respectivă, au jucat un rol extraordinar de pace în regiune şi în Europa. Vă daţi seama ce conflicte puteau izbucni în această regiune dacă Turcia nu era membră a NATO. Importanţa apartenenţei Turciei la NATO este, prin urmare, faptul că acest lucru a contribuit foarte mult la stabilitatea regională şi mondială. Dar din punctul de vedere al aspiraţiilor panturciste, naţionaliste, panotomaniste, acestea nu cred că aveau o susţinerea foarte mare în rândul intelectualilor din Turcia. Mai ales că ei erau conştienţi de foarte multe schimbări şi beneficii din punct de vedere naţional.”

Taguri Liliana Barbăroşie,Cui îi este frică de NATO

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate