Linkuri accesibilitate

O întrebare pentru hebdomadarul „Săptămîna”


În zona literaturii, a mass-mediei şi nu numai, o mulţime de indivizi dau impresia că nici nu au auzit de termenul de copyright.



Vineri, am răsfoit puţin hebdomadarul Săptămîna, o publicaţie care se zice că face rating. Era un număr jubiliar care ne anunţa că revista împlineşte tocmai 20 de ani. Pe o pagină scria cu litere mari „20 de ani împreună, mulţumim!” Şi m-am gîndit că un asemenea mesaj denotă o grijă mare pentru cititori şi o mare responsabilitate.

Ei bine, mare mi-a fost mirarea să găsesc în pagina 8 a revistei Săptămîna o fotografie care îmi aparţine şi care a fost postată încă primăvara pe site-ul Europei Libere.
Arcadie Suceveanu, Chișinău, 27 aprilie 2012 (foto: Iulian Ciocan)
Arcadie Suceveanu, Chișinău, 27 aprilie 2012 (foto: Iulian Ciocan)


Fotografia aceasta, care îl înfăţişează pe scriitorul Arcadie Suceveanu, am făcut-o cu ocazia unui Festival de Poezie. Că cei de la Săptămîna au preluat-o nu e o problemă. Îngrijorător şi chiar grav mi se pare însă faptul că ei nu dau numele autorului. Nu scrie acolo că această fotografie e făcută de Europa Liberă sau de umila mea persoană. E ca şi cum ziariştii de la Săptămîna au făcut-o. Pe deasupra, nimeni de la Săptămîna nu m-a sunat să mă întrebe dacă vreau să le dau poza. Sau sînt foarte greu de găsit?

Eu iată ce vreau să zic. Aici în zona literaturii, a mass-mediei şi nu numai, o mulţime de indivizi dau impresia că nici nu au auzit de un asemenea termen ca copyright-ul. Se preiau cu nonşalanţă fragmente de texte şi fotografii, fără să se indice cel puţin numele autorilor. Pe alte meridiane, chestia asta se numeşte furt intelectual. Şi se pedepseşte cu amenzi usturătoare. Aici însă poţi plagia şi ciordi fără nici o problemă.

Am remarcat că redactorul principal al revistei Săptămîna, Viorel Mihail, e un eseist care nu se sinchiseşte să critice vehement oamenii care, în opinia lui, au greşit. Viorel Mihail de multă vreme a îmbrăţişat un stil justiţiar-persiflator-caustic, pigmentat deseori cu cuvinte jenante. Şi tocmai pentru că el se erijează într-un apărător al adevărului şi un promotor al bunului-simţ, vreau să-l întreb:

De ce îmi publicaţi fotografia ca şi cum ar fi a voastră, fără să mă avertizaţi? Vă este greu să parcurgeţi o distanţa de cîteva sute de metri dintre redacţia voastră şi Uniunea Scriitorilor şi să-l fotografiaţi pe dl Suceveanu? Vreau deocamdată un răspuns la întrebările mele.
XS
SM
MD
LG