Linkuri accesibilitate

Păţaniile Centrului Naţional de Integritate


Lilia Carasciuc şi Aneta Grosu, în studioul Europei Libere
Lilia Carasciuc şi Aneta Grosu, în studioul Europei Libere

Punct şi de la capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi, Lilia Carasciuc şi Aneta Grosu.

Speranţa moare ultima, dacă nu este omorâtă din faşă. Această aserţiune, uşor mioritică, este perfect valabilă pentru păţaniile Centrului Naţional de Integritate, instituţie care, în loc să demareze în trombă, ca un bolid de formula unu, s-a împotmolit. Ba chiar s-a pomenit pe linie moartă, spun unii, din varii motive şi riscă să irosească creditul de încredere înainte de a porni la drum. Cât de întemeiate sunt aceste temeri vom discuta cu interlocutoarele mele de astăzi. Aşadar, în studioul de la Chişinău se află Lilia Carasciuc, director executiv al filialei de la Chişinău a organizaţiei Transparency International şi Aneta Grosu, redactor-şef la „Ziarul de Gardă”.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru
Europa Liberă: În primul rând, să ne lămurim cu ce s-a terminat scandalul în jurul CNI-ului. S-au făcut tot felul de demersuri şi îndemnuri la adresa preşedintelui, pe durata limpezirii lucrurilor, să se abţină. Pe de altă parte, aceasta înseamnă, părerea unora, că de fapt ar fi imobilizat instituţia şi ar fi câştigat cei care nu se grăbesc să fie verificaţi, nu le place să fie verificaţi. Şi târâş-gropiş să ajungă în următorul an şi iarăşi să găsească motiv pentru ca instituţia să nu fie funcţională. Deci, băţul e cu două capete. Pentru început, vreau să o întreb pe Aneta Grosu care reprezintă „Ziarul de Gardă”, instituţia de presă care, de fapt, a scos în vileag această, cel puţin, neconcordanţă între onestitatea pe care trebuie să o aibă fiecare membru al instituţiei şi preşedintele, cu atât mai mult, al CNI-ului şi nişte semne de întrebare care au apărut în legătură cu dosarul, cu declaraţia de venit şi aşa mai departe. Acuma, în momentul acesta, „Ziarul de Gardă” are o minimă satisfacţie, după ce aţi aruncat mănuşa? Sau mănuşa continuă să zacă acolo unde aţi aruncat-o?

Aneta Grosu: „Cred că mănuşa zace acolo unde a fost aruncată, din păcate. Ceea ce a făcut „Ziarul de Gardă” se încearcă a fi contestat, inclusiv la cel mai înalt nivel în stat. Noi ne-am ales cu replici aproape denigratoare din partea unor lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană. Şi acest lucru este îngrijorător. Pentru că, atunci când au venit la putere, toţi au promis că vor lupta împotriva corupţiei, că vor aduce în funcţie oameni imaculaţi, că această Comisie pentru integritate morală, această Comisie naţională va avea abilităţi şi va munci, pentru a dezvălui cazurile de corupţie ale unor funcţionari, averile lor obţinute pe căi ilicite. Acum, la acest moment, avem certitudinea că acest lucru riscă să nu se întâmple în actualul mandat al Alianţei. Pentru că investirea acestei Comisii s-a făcut pe căi oculte, astăzi avem, de fapt, un grup de oameni, care din start au păşit cu stângul, nu şi-au prezentat declaraţiile pe venituri, interese, averi. Nu au făcut publice aceste declaraţii. Instituţiile statului nu le-au verificat, înainte de a valida aceste persoane în funcţii.”

Europa Liberă: Şi aceasta pentru că nu pentru că nu prevede legea aşa ceva?

Aneta Grosu
Aneta Grosu
Aneta Grosu: „Legea prevede.”

Lilia Carasciuc: „Nu, legea prevede altfel. Legea prevede în 2 săptămâni sau în 20 de zile după intrarea în funcţie se face această declaraţie.”

Europa Liberă: Bine, dar s-au ascuns după aceasta.

Aneta Grosu: „Legea spune că persoanele care urmează să fie validate în funcţii ori, eu admit că aceşti oameni, când au fost votaţi în Parlament, s-a chemat că au fost validaţi în funcţii. Deci, legea prevede că persoanele, care urmează a fi validate în funcţii, îşi prezintă declaraţiile şi sunt verificate înainte de validare.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, dar tocmai vroiam să vă întreb. Iată se profilează următoarea întrebare: da, actele normative sau careva dintre acte prevăd o ordine pe care o prezentaţi dumneavoastră. Dar Alianţa pentru Integrare Europeană, care porneşte la drum cu o instituţie, care trebuie să fie absolut imaculată, fără cusur, n-ar fi fost interesată într-adevăr să treacă prin röentgen pe fiecare dintre membri, mai cu seamă, preşedintele, astfel încât nimeni, dar absolut nimeni să nu poată să reproşeze ceva măcar?

Lilia Carasciuc: „Sigur că Alianţa sau nu Alianţa, orice guvernare nu are un interes foarte mare să demonstreze, mai ales, dacă ceva este cu pufuşor pe botişor. Eu ca atare văd aceasta o greşeală, inclusiv greşeala noastră, pentru că noi am dat comentarii la o mulţime de proiecte de legi, de acte normative, dar nu ne-am gândit ca să fie un scrutin, să fie bine analizate, mai întâi, candidaturile şi, după aceea, din acei care vor trece acest scrutin, numai după aceea să fie înaintate.”

Europa Liberă: Dar domnul Donciu, de fapt, a spus în culise sau mai mult sau mai puţin public că, de fapt, şi el a fost luat prin surprindere şi nu a avut timp să-şi facă ordine în dosar. Dacă admitem că este un om atât de naiv, încât n-a putut să-şi facă ordine în proprietăţi, n-a ştiut să pună la punct o declaraţie...”

Aneta Grosu: „Nu trebuia să accepte această funcţie. Trebuia să ezite, trebuia să-şi facă un examen de conştiinţă, să înţeleagă el pentru sine că este cu nişte păcate destul de mari şi că nu ar trebui să aibă dreptul moral să ajungă acolo.”

Europa Liberă: Faptul că n-a plătit impozitul pe imobilul în care locuia bine-mersi – acesta credeţi că e un motiv?

Aneta Grosu: „Îi pare o glumă. A fost în redacţie la „Ziarul de Gardă” şi, atunci când am încercat să facem un calcul, cât de fapt a prejudiciat statul în urma neplăţii acestui impozit, a zâmbit, a cochetat şi practic a zis că nu e nicio problemă, el poate achita şi în viitor acest impozit, această aşa-zisă datorie. Dar, de fapt, el s-a eschivat de la plata impozitului.”

Europa Liberă: Şi pe dumneavoastră, Aneta, vreau să vă întreb: e posibil să fie legislaţia sau normele de care se conduc deja democraţii, şi morală, şi etică sau este suficient totuşi, pe o durată de tranziţie, să obţinem legalitate, chiar aşa imperfectă cum este şi abia după aceea să cerem etică?

Aneta Grosu: „Din câte înţeleg şi, după ce am citit mai multe legi legate de această Comisie de integritate, după ce am fost şi la un stagiu în Statele Unite, în care am cunoscut cum activează o astfel de comisie acolo şi am venit foarte intrigată din acea deplasare, punând-mi mereu, ani de zile, mi-am adresat o întrebare: „De ce la noi e altfel?” Acum eu nu mai cred că avem timp să mai umblăm atât de mult la legi. Problema noastră mare sunt oamenii, calitatea clasei politice. Ei vin la putere şi îşi schimbă, din păcate, mesajul, stilul, principiile şi atunci omul rămâne cu legea în faţă şi cu o clasă politică la guvernare care a uitat ce a promis în campania electorală.”

Europa Liberă: Avocaţii lor spun că ei sunt forţaţi, de fapt, de împrejurări. Ei nu pot să iasă din mrejele guvernării aşa de simplu, să renunţe la scheme, la metode, la banii negri.

Lilia Carasciuc şi Aneta Grosu
Lilia Carasciuc şi Aneta Grosu
Aneta Grosu: „Pentru mine a fost un fel de satisfacţie declaraţia preşedintelui Nicolae Timofti care a făcut-o în cadrul unui club de presă, când, într-un fel, a recunoscut că în Republica Moldova se vând funcţii înalte în stat. Şi a recunoscut preşedintele Timofti că această Comisie de Integritate a păşit cu stângul, inclusiv din cauza faptului că declaraţiile acestor membri nu au fost verificate în prealabil, că aceşti membri au ajuns acolo pe criterii politice şi nimeni nu şi-a bătut capul cât de oneşti sunt ei şi cât de mult au dreptul moral să-i verifice pe alţii. Acum s-au pomenit toţi într-un fel de combinaţie foarte confortabilă, comodă pentru toţi.”

Europa Liberă: Manus manum lavat.

Lilia Carasciuc: „Nu pentru societate.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, şi Aneta Grosu confirmă acuma, şi am mai auzit că Alianţa, mai în surdină, mai pe faţă, reproşează presei, în special, dar şi dumneavoastră, reprezentanţilor societăţii civile, că sunteţi exagerat de exigenţi cu noua putere. Tot timpul o dădeau cu refrenul acesta că la comunişti a fost şi mai rău. Adică există o relativă îmbunătăţire şi de aceea ar trebui să mai închidem ochii. Dumneavoastră sunteţi de acord cu o asemenea abordare?

Lilia Carasciuc: „Nu aş fi de acord. Eu sigur că înţeleg că într-un sistem autoritar populaţia este inhibată şi ea, în general, nu se gândeşte la drepturile sale sau se gândeşte foarte puţi. Da, dacă nouă ni s-a spus că avem o guvernare democrată şi cerinţele faţă de o guvernare democrată sunt mai înalte. Chiar şi sondajele noastre arată că dacă şi noi demonstrăm că unele trenduri s-au îmbunătăţit, unii indicatori, percepţia nivelului corupţiei nu se îmbunătăţeşte.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, dar uitaţi-vă şi preşedintele Timofti, în şedinţa Clubului de Presă, la care a făcut trimitere deja colega mea, a spus în felul următor: „Ca un jurist ce sunt, eu vreau probe”. Şi atunci, în lipsa de probe, ce e de făcut?

Lilia Carasciuc: „Sigur că, dacă nu vom dori, niciodată nu vom avea aceste probe. Şi ceea ce am dori noi, cei de la Transparency International, este ca atunci când apare un scandal, aceasta nu numaidecât înseamnă că persoana este coruptă, dar este implicată într-un scandal. Imediat se creează o comisie care investighează cazul, care adună informaţia şi vine cu o informaţie ori de dezminţire, ori constată într-adevăr abateri de la legislaţie. Ceea ce se întâmplă la noi este foarte multă gălăgie în jurul la diferite peroane şi, până la urmă, câteodată am impresia că este şi un interes de a fi aşa o situaţie, de apă tulbure. Din cauza aceasta destul de tare întârziem cu începerea funcţionării acestei entităţi, Comisia Naţională de Integritate. Şi, până la urmă, câştigă o parte terţă, nici noi, societatea, nici guvernarea, în sens mai integru, dar o parte terţă.”

Aneta Grosu: „Vorbim despre lipsa de probe. În articolele publicate în „Ziarul de Gardă” despre Anatolie Donciu au fost aduse suficiente probe, astfel încât Procuratura Anticorupţie sau Parlamentul, alte instituţii, o comisie parlamentară să poată să se lege de ele şi să meargă mai departe. Ce s-a întâmplat în realitate? Domnul Lupu a spus că el nu citeşte ziare. Şi aceasta este o notă foarte interesantă acordată de preşedintele Parlamentului presei care îşi propune să fie liberă în Republica Moldova. Liderul PL, Mihai Ghimpu, a spus că ziarul ar fi trebuit întâi să se consulte cu eroul articolului, apoi să-l publice. Au mai existat şi alte reproşuri din cadrul Comisiei pentru drepturile omului că casa lui Donciu ar fi o căsuţă micuţă. Ce ne legăm noi de o bojdeucă?”

Lilia Carasciuc: „Comparativ cu a unui vameş, de exemplu.”

Aneta Grosu: „Cam în felul acesta este interpretat acest subiect, deşi în textele publicate în „Ziarul de Gardă”, în aceste investigaţii, autorul Victor Moşneag a adus suficiente probe.”

Europa Liberă: Dar la modul ideal, Aneta, ce credeţi că ar fi trebuit să se întâmple, iată, după o asemenea investigaţie jurnalistică?

Aneta Grosu: „La modul ideal, Donciu ar fi trebuit să se retragă. Aceasta, în primul rând, trebuia să e întâmple. În al doilea rând, Parlamentul să iniţieze această anchetă mult mai devreme decât a fost iniţiată şi încă nu s-a început nimic pentru că, din câte înţeleg, comuniştii nu şi-au delegat încă membrii din cadrul acestei Comisii. Lucrurile vor fi tergiversate. Faptul că Cristina Cojocaru, reprezentanta societăţii civile, s-a retras din Comisie, dând nişte note, de fapt, acestei situaţii, la fel, pune într-o lumină neclară activitatea ulterioară a Comisiei. Societatea nu a înaintat alt reprezentant. Şi nu se ştie care parte a societăţii civile – pentru că la noi societatea civilă e la fel de politizată, divizată, are interese, lucrează pe sub masă – care parte a societăţii civile îşi va înainta următorul candidat? Şi dacă nu cumva acest candidat va accepta să funcţioneze în această Comisie şubredă, cum este ea. Ca să raportăm la structurile europene, că noi am făcut o Comisie, o avem, avem sediu, avem buget pentru ea. Şi ea funcţionează.”

Lilia Carasciuc: „Eu n-aş fi de acord cu doamna Cristina Cojocaru că ea a refuzat. Lucrul în această Comisie presupune o bătaie de cap foarte mare. Şi cazuri mult mai dramatice vor fi, dacă într-adevăr va lucra Comisia, vor fi sute. Să ridici mâinile aşa de repede este foarte devreme. Eu, de exemplu, mă uitam la Cristina ca la o profesionistă şi, dacă lucra şi ea, şi Donciu, ar avea voturi egale, în caz de o votare, eu consider că ar câştiga întreaga Comisie.

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, dânsa a declarat la noi, aici în studio, că, de fapt, nu a cedat. Ea a vrut să dea un semn de îngrijorare. Şi eu am fost în situaţia ei, când eram într-un consiliu de observatori şi, de fapt, mă simţeam de mobilă, că toate deciziile se luau pe la spate şi eu doar legitimam, prin prezenţa mea de pretins om rebel. Şi atunci am zis: „Decât aşa o mimare a participării, mă retrag”. Probabil că acelaşi demers l-a făcut Cristina Cojocaru, aşa am înţeles eu. Dar totuşi ce se poate repara în situaţia concretă, astfel încât să avem o instituţie, că, până la urmă, aceasta ne interesează? Că, dacă, pur şi simplu, tergiversăm, facem jocul celor care stau în umbră şi nu vor să-şi scoată la lumină declaraţiile lor de avere.

Lilia Carasciuc: „Absolut. Deseori ne gândim ce înseamnă reprezentantul societăţii civile. Dumneavoastră aveţi dreptate. Societatea este foarte diferită şi societatea este nu că politizată, ea foarte frecvent apără interesele unui sau altui grup terţ. Şi câteodată puteţi să fiţi foarte miraţi ale cărui grup. Şi din cauza aceasta pentru mine, reprezentant al societăţii civile, este ceva foarte, foarte trucat. De aceea Transparency International opta pentru aceea: lasă funcţia aceasta de preşedinte, nu reprezentant în Comisie, dar preşedintele Comisiei să fie un reprezentant al partidului de opoziţie din Parlament. Şi acesta ar fi un sistem de check and balance. Adică ar asigura acea balanţă: o parte are puterea şi o exercită. Dar altă parte nu are această putere, în schimb controlează. Şi atunci deja nouă ne era nu într-atât de important să vedem exact dacă şi-a făcut declaraţia la timp persoana de la Partidul Comuniştilor şi aşa mai departe. Nouă ne era important că Partidul Comuniştilor ar face tot ca să găsească lacune şi să găsească încălcări în comportamentul reprezentanţilor actualei guvernări.”

Europa Liberă: Şi guvernarea să spună: „Noi nu avem ce ascunde, din cauza aceasta nu ne temem chiar şi de un comunist pătimaş”.

Lilia Carasciuc: „Exact. Absolut. Exact. Ceea ce s-a întâmplat acuma deja s-a întâmplat. Eu mă tem că, dacă noi vom face filosofie prea îndelungată, atunci noi vom face fix aceea ce guvernarea şi-ar dori: să tărăgănăm cu demararea lucrului în această Comisie. Şi, de aceea, eu aş spune că noi trebuie, pentru început, să acceptăm să înceapă a funcţiona această Comisie. Dar pe urmă să începem a face pledoarii pentru nişte criterii foarte concrete, pentru persoanele care vor reprezenta această Comisie în viitor.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, unde funcţionează asemenea instituţii? Eu îmi amintesc că prima dată ne uitam cu multă speranţă şi Aneta ţine minte când ne vorbeau bulgarii, de exemplu, despre experienţa lor, când exista o instituţie anume de presă în care a avut încredere şi societatea. În safeul acelei instituţii se păstrau declaraţiile şi cu foarte mult discernământ jurnaliştii de acolo aveau grijă cum să verifice, ce să publice. Unde funcţionează, ca să ne putem uita cu speranţă la experienţa de acolo?

Lilia Carasciuc: „N-aş spune că noi putem să luăm unu la unu experienţa dintr-o ţară concretă. Chiar v-aş spune din ce cauză. Transparency International, noi am pus la o parte întrebarea aceasta cine va fi în această Comisie. Noi gândim acuma cum va funcţiona ea. Şi această Comisie trebuie să funcţioneze în baza unei baze de date masive. Baza aceasta de date va aduna informaţia din mai multe instituţii publice. Din cauza aceasta, în funcţie de ce baze de date noi avem, va funcţiona şi Comisia aceasta.”

Europa Liberă: Dar în privinţa bazelor de date. De exemplu, eu nu prea îmi imaginez că un membru al acestei Comisii, reprezentant al societăţii civile, chiar ar putea avea acces la bazele de date ale SIS-ului, care sunt super protejate. Eu acum, naivul din mine, îmi imaginez. Dar poate dimpotrivă, puterea va insista să deschidă şi această bază de date, ca să se verifice încrucişat exact dacă coincid datele din declaraţiile de avere cu ceea ce se mai ascunde.

Lilia Carasciuc: „Absolut. Ca atare noi aceea ce facem acuma, Transparency Inernational, noi am venit cu un şir de propuneri şi pe care dorim să le discutăm cu centrul e-guvernare de a crea o astfel de bază. În primul rând, baza de date să aibă diferite niveluri de acces. Sunt unele date la care orişice cetăţean poate să aibă acces şi jurnalişti, şi aşa mai departe, şi alt nivel sunt funcţionarii publici şi un al treilea nivel sunt acei care ţin de securitatea statului. În al doilea rând, această bază să adune informaţii din bazele de date din mai multe autorităţi publice în acelaşi masiv. Iar după aceea într-adevăr funcţionarul public şi-a depus declaraţia şi momentan la CNI începe a împuşca cu roşu acele locuri unde se dau discrepanţe. El a scris sau nu a scris că are în posesie următoarea casă, apartament sau altă proprietate şi de la cadastru momentan vine informaţia că pe numele său, sau pe numele unei rude foarte apropiate, cum ar fi membrii familiei de gradul I, mai figurează încă ceva. Aceasta nu înseamnă că persoana numaidecât este coruptă. Dar, cel puţin, din zeci de mii de declaraţii de interese şi de venituri, şi proprietate, s-ar selecta câteva sute. Şi aceasta ar uşura deja lucrul Comisei. Ei, mai întâi, ar selecta grupul cela de risc. Şi după aceea ar începe a face verificările.”

Europa Liberă: Dar vedeţi că inevitabil se va reveni la situaţia domnului Donciu care spune că „eu nu am încălcat nimic ce scrie în buchia legii”. Deci, el când va trebui să judece cazuri la limita încălcării or, Aneta Grosu poate să confirme, ca un jurnalist care face de foarte mulţi ani investigaţii, că în Republica Moldova nu s-a inventat bicicleta, dar s-au utilizat toate metodele posibile de a ascunde averile. Şi judecătorul celebru care a divorţat, şi a devenit impasibil de orice suspiciuni – iată un model. Atunci când Comisia şi domnul Donciu a spus: „Noi vom confrunta doar nişte declaraţii cu nişte informaţii. Mai departe, Dumnezeu – primească. Cine e acest „Dumnezeu – primească”? Ce trebuie să se întâmple, Aneta, când se vor găsi aceste discrepanţe?

Aneta Grosu: „Vroiam să o contrazic, într-un fel, pe doamna Carasciuc, atunci când zice că nu contează azi cine sunt membrii acestei Comisii.”

Lilia Carasciuc: „Contează, dar nu putem să mai întindem.”

Aneta Grosu: „Pentru că, de exemplu, tot ce aţi zis despre baze de date, despre aceste confruntări, despre aceste analize, eu văd că în această Comisie trebuie să fie nişte profesionişti. Or, cum au fost ei aleşi, am mari semne de întrebare dacă sunt sau nu profesionişti. Într-adevăr, aveţi dreptate că aceste funcţii de control în lume aparţin opoziţiei. Nu am auzit până azi vocea lui Prijmireanu nici cu jumătate de silabă în tot acest scandal. Ce se întâmplă? De ce acest reprezentant al opoziţiei a luat apă în gură? Ce va face el ulterior în această Comisie? Şi dacă nu cumva este un fel de gaşcă care îşi va lua salariile despre care ei spun că nici nu ştiu ce fel de salarii vor avea. Am auzit-o pe doamna Lupu într-un program TV care spune că e angajată din iunie, că chipurile, nu a primit încă nimic şi nici nu ştie ce fel de salariu va avea. Cum să crezi?”

Lilia Carasciuc: „Doamnă Aneta, dar aici chiar aşa şi este situaţia, că nu există bugetul.”

Aneta Grosu: „Nu există bugetul, pentru că, atunci când s-a adoptat bugetul, domnul Donciu nici nu a fost prezent în Parlament. Nimeni nu a prezentat o solicitare pentru această Comisie, o linie de buget. Aşa s-a întâmplat, acum câteva săptămâni.”

Lilia Carasciuc: „Pe de altă parte, domnul Donciu, acuma vă zic, acuma se investighează documentele lui, declaraţiile lui.”

Aneta Grosu: „Cine investighează?”

Lilia Carasciuc: „Comisia, aşa.”

Aneta Grosu: „Comisia care nu e completă.”

Lilia Carasciuc: „Şi de aceea lui i-au spus, eu am avut o discuţie cu dumnealui, şi el a spus că „mie mi s-a spus că vreo 2 luni aceasta va dura”. Şi el spune că „acuma eu nici nu ştiu să procedez mai departe, să scriem termeni de referinţă pentru fiecare membru al Comisiei sau să aşteptăm până se va lua decizia în privinţa mea’.”

Europa Liberă: Adică s-a întâmplat exact ce trebuia, probabil, el nu are voce. A fost desonorizat, întâmplător sau deliberat, astfel încât să nu mai poată să...

Lilia Carasciuc: „Exact. Şi atunci vă spun cum a fost discuţia. El a venit la noi şi a spus că „este foarte multă discuţie în jurul la candidatura mea. Şi eu nu ştiu ce să fac. Eu sunt gata să las”. Dar, pe de altă parte, el spune că „eu nu văd că am încălcat. Iată eu am dat toate declaraţiile şi lasă să se ia decizie.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, ceea ce este păcat, - şi recunosc, sunt subiectiv, - că ţapii ispăşitori au ieşit, de fapt, „Ziarul de Gardă” şi nu cei care nu au avut suficientă perspicacitate şi gândire de şahist să anticipeze toate situaţiile acestea.

Lilia Carasciuc: „Exact. Dar şi Donciu tot se simte ţap de ispăşire, pentru că el a spus că „mie mi-au venit, peste noapte, mi-au făcut propunerea aceasta. Eu eram persoană care nu eram funcţionar public, la momentul cela. Eu nu aveam nicio declaraţie de făcut de aşa gen. Şi după aceea, peste noapte, mie mi se spune că eu nu am făcut-o, deşi legea încă nici nu mi-a cerut-o’.”

Europa Liberă: Deci, e valabilă concluzia Anetei Grosu care a spus mai devreme: nu trebuia să spună: „Să trăiţi!” şi să intre în acest joc, dacă nu era pregătit cu toate dosarele. Vreau să ne apropiem de un final, să vă întreb despre o concluzie. Aceasta trebuia să fie o verigă tare, de rând cu Centrul Anticorupţie. Există acuma nişte pârghii, nişte verigi care realmente ar putea să înceapă această luptă cu corupţia pe care o aşteaptă şi observatorii, şi arbitrii din exterior, care au cheltuit pentru aceasta o grămadă de bani, dar, mai ales, oamenii care măsoară prin percepţiile lor corupţia din Republica Moldova. Doamnă Carasciuc?

Lilia Carasciuc: „Eu consider că există verigi. Şi eu mă tem că noi ne dăm provocaţi la discuţii interminabile ca să tărăgănăm funcţionarea acestei verigi. Eu înţeleg că se apropie alegerile şi din cauza aceasta majoritatea deputaţilor şi majoritatea politicienilor nu doresc ca această informaţie care va începe a fi studiată de Comisie să apară în vizorul mass-media, în vizorul alegătorilor. Şi de aceea se va face tot ca această Comisie să înceapă a lucra, să demareze cât mai târziu. Dar eu vreau să vă spun că la noi mass-media deja aşteaptă că în martie anul viitor vom avea fapte prăjite. Credeţi-mă că aceea ce văd eu în această Comisie, bine, de etică deja s-a discutat, dar, din punct de vedere al profesionalismului, este doar singurul domnul Donciu care are să vă spună definiţia „conflictului de interese”. Restul, eu pot să pun la rămăşag, iată acuma, dacă îi telefonăm şi îi rugăm să ne spună ce este „conflict de interese” vor avea confuzii foarte mari. De aceea, înşişi membrii Comisiei... trebuie consolidate capacităţile lor, ca să îşi înţeleagă funcţiile. Trebuie elaboraţi termeni de referinţă, trebuie de creat entitatea. Ei nu pot acuma angaja acuma nici personal, nici Donciu nu are încă împuternicirea aceasta. În al doilea rând, ei nu au buget şi, din cauza aceasta, fără buget, fără nimic nu poţi să angajezi pe cineva la nu ştiu ce.”


Europa Liberă: Of, Doamne, dacă descoperim că CNA lucrează, iau salarii, fără a avea motive şi ofiţerii sunt imobilizaţi, ce să mai spunem de Donciu?

Lilia Carasciuc: „În niciun caz nu aş vrea să credeţi că eu ori sunt duşman, ori sunt prietenul lui Donciu. Cum nu am fost nici duşman, nici prieten la candidatul precedent, la Cristina Cojocaru. Dar ceea ce văd este: ca să înceapă a funcţiona această instituţie, eu, de exemplu, mă aştept că peste 3 ani, dă Doamne, dacă va fi bine. În anul care vine, maximum ei vor pune pe site declaraţiile că duceţi-vă singuri şi contrapuneţi câteva zeci de mii de declaraţii de interese, cu careva informaţii, daţi la Registru 350 de lei, cum spune Cornelia Cozonac, pentru fiecare foaie de informaţie şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Adică s-a provocat, de fapt, o avalanşă de informaţii din care să se...

Lilia Carasciuc: „Aceasta da. Încă nu înseamnă că cineva deja a început să o verifice şi aceasta nu înseamnă că mecanismul acesta va începe să funcţioneze foarte repede.”

Europa Liberă: Doamnă Carasciuc, cred că tocmai pe dumneavoastră nimeni nu vă bănuieşte de partypriuri, aţi dovedit, în repetate rânduri, ce înseamnă pentru dumneavoastră personal şi instituţia pe care o reprezentanţi lupta cu corupţia, la fel cum „Ziarul de Gardă” cred că nu poate fi suspectat de partypriuri şi şi-a făcut datoria mereu. Şi de aceasta, Aneta, impresia dumitale, noi avem o pârghie: una, două, trei, care într-adevăr să înceapă a lupta cu corupţia, să nu rămână doar vorbe în vânt?

Aneta Grosu: „La moment, eu personal mizez foarte mult pe presă. Cazul Donciu, care a fost preluat de mai multe instituţii media, şi a fost, de fapt, a răsunat, timp de o săptămână sau 10 zile, e o experienţă nouă în mass-media din Republica Moldova. Dar regretabil e că de atâta timp această Comisie Naţională de Integritate şi acest Centru Naţional Anticorupţie sunt practic nişte instituţii puse pe linie moartă. Şi mă amuz că în titulaturile acestor instituţii răsună foarte frumos cuvântul „naţional”. Atâta suntem capabili: să facem nişte centre sau nişte comisii naţionale, care nu funcţionează, dacă e să analizăm sub alt aspect sau să ne legăm de cuvinte. Dar cred că va trebui să mai luptăm, nu să aşteptăm, dar să luptăm, ca să ajungem să avem nişte instituţii funcţionale, dar chiar Viorel Chetraru, directorul de la CNA spune că vin angajaţii lui la ora 8 dimineaţa şi pun mâinile pe masă. Ce ruşine! Într-un stat sărac, mâncat de corupţie, directorul unei instituţii noi să vină şi să recunoască public, să facă o declaraţie publică că uite, angajaţii mei stau cu mâinile pe masă şi primesc salarii.”

Europa Liberă: Sincer să vă spun, eu mai pun speranţe încă şi în SIS, atunci când noul director îşi va începe activitatea publică şi va apare, probabil, în faţa presei cu nişte dovezi că are de gând să fie altfel decât a fost suspectat în faza numirii şi într-adevăr să demarăm, în sfârşit, - ca să nu se plictisească acei care aşteaptă, în primul rând, - lupta cu corupţia ca dovadă a europenizării Republicii Moldova.
XS
SM
MD
LG