marți, septembrie 02, 2014 Ora Locală 07:18

Rubrici / Realitatea cu amănuntul

Povestea bacşişurilor

Nu sînt un admirator al bacşişurilor şi cred că acestea nu sînt o soluţie într-o ţară care continuă să fie cea mai săracă în Europa.

Multimedia

Audio

      Am fost zilele astea la Andy’s Pizza şi, după ce am mîncat, am cerut nota de plată, i-am dat chelnerului banii cuveniţi plus un leu bacşiş. O spun din capul locului că nu sînt un adept al bacşişurilor şi am dat leul cela mai mult într-o doară.

      Ei bine, mare mi-a fost mirarea să-l văd pe chelner alergînd din urma mea. Chelnerul agitat mi-a întors leul cu precizarea că nu ia bacşişuri. Pe deasupra, mi-a întins şi bonul de casă. M-a mirat sincer gestul lui, stimaţi ascultători. În ultima vreme, în localurile în care am fost cu prietenii, mai toţi chelnerii luau bacşişuri fără se se sinchisească. Şi luau chiar cîte 5-10 lei. Aşa că m-a surprins chelnerul care mi-a returnat un leu. Ce s-o fi întîmplat? m-am întrebat. Au fost controlorii la Andy’s Pizza? Mi-am amintit că anterior chelnerii de acolo nu alergau să-mi dea bonul de casă.

      Repet, nu sînt un admirator al bacşişurilor şi chiar cred că acestea nu sînt o soluţie într-o ţară care continuă să fie cea mai săracă în Europa. De aceea, gestul chelnerului de la pizzerie mi s-a părut merituos. Chiar dacă a fost impus de nişte controlori severi. Pentru că în mod normal clientul nu trebuie să dea bani peste plata cuvenită. Unde mai pui că preţurile aici sînt uneori mai mari ca în Europa.

     Eu nu ştiu ce s-a întîmplat la Andy’s Pizza, dar deocamdată gestul chelnerului acela e un fel de picătură într-un ocean. Aici mai peste tot se dau şi se iau bacşişuri. Mi se pare un obicei prost în condiţiile noastre, care îl strică deseori pe om, îl face şmecher şi chiar insolent. Şi o să vă dau drept exemplu un caz recent.
 
    Un amic de-al meu a chemat un taxi într-o zi şi la telefon i s-a spus că va trebui să plătească 30 de lei. A venit maşina, amicul a urcat în ea şi cînd a ajuns la destinaţie, a scotocit prin buzunare. Nu avea decît bancnote de 20 de lei şi i-a întins şoferului două. Ei bine, şoferul s-a întors spre el şi a întrebat fără nici o jenă: „Mai vreţi rest?” Amicul a spus că vrea pentru că profesia sa nu era una foarte bănoasă. Şi a văzut că pe faţa şoferului se aşterne decepţia. „Ei, nu mai sînteţi voi mai săraci ca noi! a zis cu neîncredere şoferul şi i-a dat restul de 10 lei fără entuziasm. Asta e povestea bacşişurilor, stimaţi ascultători.

Taguri moldova,Radio Europa Liberă,Iulian Ciocan,Realitatea cu amănuntul

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: RĂZVAN de la: CHIŞINĂU
16.11.2012 02:08
Bacşişul constituie 5 - 10 procente din costul serviciilor,în diferit ţări difert,aşa că ospătarul frumos ţi-a dat de înţeles că dacă ai fost satisfăcut de serviciile oferite lasă bacşiş cît te lasă inima, dar nu-l lua în derâdere chiar cu un leu. Învaţă codul bunelor maniere.

În exclusivitate