Linkuri accesibilitate

Franța recunoaște Coaliția Națională Siriană drept unica reprezentantă a Damascului


Imagine a Siriei de pe înălțimile Golan
Imagine a Siriei de pe înălțimile Golan

Chestiunea înarmării opoziției va fi examinată a mai târziu, în cazul în care aceasta formează un guvern de tranziție.


Franța a devenit marți seara prima putere occidentală care a recunoscut nou creata Coaliție Națională a opoziției din Siria drept reprezentantă legitimă a poporului sirian. La fel ca în cazul Libiei cu un an și jumătate în urmă, Franța a ieșit și acum din frontul comun al țărilor Uniunii Europene și merge cu un pas înaintea celorlalți parteneri.

Președintele François Hollande a făcut anunțul marți seara la Paris, după o zi în care miniștrii de externe ai Uniunii Europene s-au întâlnit cu omologii lor din Liga Arabă la Cairo și au salutat Coaliția Națională a opoziției siriene, dar nu i-au oferit recunoaștere deplină.

La 20 de luni de revoltă sângeroasă împotriva regimului condus de Bashar al-Assad, fragmentata opoziție siriană s-a înțeles duminică la Doha, în Qatar, să formeze coaliția, care a cerut imediat sprijin european.

Președintele francez a spus că ceea ce s-a întâmplat la Doha i se pare foarte important: „S-a format o coaliție. Vă anunț că Franța recunoaște Coaliția Națională Siriană drept unica reprezentantă a poporului sirian și viitor guvern de tranziție al unei Sirii democrate, permițând să se pună capăt regimului lui Bashar al-Assad”.

François Hollande a ieșit din frontul comun al țărilor Uniunii Europene după cum procedase și Franța președintelui Nicolas Sarkozy cu un an și jumătate în urmă, în cazul Libiei.

Ca să forțeze mâna partenerilor europeni s-o urmeze, Franța a decis la 10 martie 2011 să recunoască de timpuriu Consiliul Național de Tranziție din Libia, care lupta împotriva dictatorului Muammar Gaddafi. „Diplomația de șoc” de atunci a Franței nu pare să fie dat rezultatul scontate pentru că, a doua zi, Consiliul European abia dacă recunoscuse opoziția libiană ca „interlocutor politic”. În locul unui demers comun, țările europene au recunoscut opoziția libiană fiecare separat.

Istoria s-a repetat acum cu o nuanță. Parisul, unul din principalii critici ai regimului Assad, a recunoscut opoziția siriană nu înainte, ci abia după ce miniștrii europeni de externe n-au reușit să facă asta. Împreună cu colegii lor din Liga Arabă, marți la Cairo, aceștia au salutat numai și au promis ajutor Consiliului Național Sirian, care și l-a ales ca lider pe un cleric musulman de la Damasc, Mouaz Alkhatib.

Oficialități din țările europene, inclusiv ministrul francez al apărării, sugeraseră la început că recunoașterea ar fi prematură, pentru că noua coaliție n-ar îngloba toate grupările care luptă pe teren contra regimului Assad.

Ministrul britanic de externe, William Hague a spus la întâlnirea de la Cairo, marți, că Londra va recunoaște noua coaliție, dacă aceasta demonstrează că are sprijin în Siria. Ministrul de externe german, Guido Westerwelle a spus că țara sa este gata să-și unească eforturile cu Liga Arabă pentru a ajuta coaliția opoziției siriene să devină o „alternativă credibilă și incluzivă” în Siria.

Una din chestiunile cheie rămâne înarmarea rebelilor sirieni. Opoziția siriană spera că, unindu-se, va putea primi arme din afară, dar puterile occidentale se tem că armele pot ajunge la militanții islamiști.

Președintele francez, Hollande a spus aseară că Franța va examina chestiunea înarmării opoziției mai târziu, dacă aceasta formează un guvern de tranziție.

Nu doar lipsa de unitate a opoziției siriene a împiedicat până acum acțiuni concertate ale comunității internaționale în Siria, unde zeci de mii de oameni au fost uciși în 20 de luni de conflict între rebeli și regim. Există neînțelegeri și între marile puteri. Rusia și China care au oferit sprijin diplomatic regimului Assad de la izbucnirea revoltei în martie anul trecut n-au arătat de atunci vreun semn de sprijin pentru criticii regimului sirian din Occident și din lumea arabă.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG