Procuratura Generală a anunţat zilele acestea deputaţii că nu va mai veni cu rapoarte în legislativ la prima chemare şi că va expune spre judecata opiniei publice toate interpelările venite de la legiuitori, multe considerate a fi de procuratură atentate la independenţa instituţiei. O parte din deputaţi au şi calificat gestul procuraturii ca fiind abuziv şi nejustificat, aşa cum a aflat Liliana Barbăroşie, care s-a interesat şi dacă parlamentarii şi procurorii înţeleg la fel noţiunea de „control parlamentar”.
Procuratura, la fel ca SIS sau armata, sînt instituţii aflate sub control democratic, adică parlamentar. Numai că asta n-ar trebui să însemne că deputaţii pot chema la raport şefii procuraturii ori de câte ori vor să afle rezultatele unei anchete aflate în derulare, chiar şi de rezonanţă, sau, mai grav, să-şi permită să dea indicaţii procurorilor. Este, pe scurt, ceea ce le aminteşte printr-un comunicat procuratura generală legiuitorilor, anunţându-i, de asemenea, că va publica de astăzi înainte pe site-ul său toate interpelările lor, astfel ca oamenii să se convingă cât de incorecte ar fi acestea.
De fapt, în ultimele săptămâni, în parlamentul de la Chişinău au sunat zeci de cereri adresate procurorului general, să se prezinte în faţa deputaţilor pentru audieri, fie pe dosarul 7 aprilie rămas de peste trei ani fără finalitate, fie pe mai recentele cazuri de atacuri raider, la fel rămase în incertitudine, toate ignorate de către Valeriu Zubco sau subalternii săi. Aşa că gestul procuraturii ar putea fi un răspuns adresat acestui grup parlamentar. Solicitat de noi, comunistul Sergiu Sârbu, s-a declarat convins că nu colegii săi de fracţiune ar fi cei vizaţi şi iată de ce:
„Deputaţii pot să întrebe orice, iar procuratura deja poate să răspundă în limitele legii. A propos, eu nu exclud că cineva ar dori să subordoneze procuratura, dar nu noi suntem aceia. Eu cunosc că în afară de interpelările noastre publice, sunt interpelări secrete din partea alianţei, mai ales din partea PLDM, care practic dau indicaţii procuraturii. Poate în acest caz procuratura are dreptate.”
I-am solicitat procurorului general o precizare în acest subiect, însă Valeriu Zubco a evitat să-şi nuanţeze demersul. Liberal-democraţii au criticat însă în termeni duri reproşurile procuraturii, spunând printr-un comunicat că nu au dat niciodată indicaţii procurorilor şi că găsesc gestul procuraturii neîntemeiat. Procuratura trebuie să asigure respectarea legii, iar atunci când n-o face, deputaţii sunt obligaţi să intervină, au explicat liberal-democraţii.
Cine să aibă totuşi dreptate în această polemică? Corneliu Gurin, politician şi expert al Asociaţiei pentru politică participativă ADEPT, înclină să dea dreptate procuraturii:
„Deputaţii pot cere informaţii şi pot solicita încetarea încălcării legii, dacă într-adevăr este o încălcare. Însă de multe ori deputaţii procedează într-un stil sovietic am putea spune. Iau nişte petiţii de la cetăţeni şi le remit cu antetul lor procuraturii. Nu se face aşa, pentru că cetăţenii singuri se pot adresa procuraturii. Şi dacă deputaţii nu demit acest procuror şi nu fac alte reforme, înseamnă că au încredere în acest procuror. Şi dacă au încredere, atunci nu trebuie ei să intervină, ci cetăţenii să meargă direct la procuror. E salutabil că procuratura vrea să publice aceste interpelări. Vom vedea cu ce răsuflă aleşii poporului, pentru că ei, atunci când vor să-şi facă reclamă, fac întrebările în plen, dar când au interese personale, intervin prin aceste scrisori.”
Corneliu Gurin, care s-a uitat şi peste puţinele interpelări ale deputaţilor pe care a reuşit să le publice până acum procuratura, spune că, în mare, acestea sunt expresie a unor drepturi legitime ale deputaţilor, unele chiar foarte interesante cum ar fi solicitarea intervenţiei procurorilor într-un caz de presupus fals de acte comis de un funcţionar sus-pus. Expertul sugerează şi procuraturii să se îngrijească de felul cum răspunde în asemenea situaţii, dacă vrea cu adevărat să probeze că percepţia precum că reacţiile i-ar fi mai mult formale ar fi greşită.
