marți, octombrie 21, 2014 Ora Locală 22:55

Cultură / Cartea la pachet

John UPDIKE, Fugi, Rabbit

Considerat de Time Magazine unul dintre cele mai bune o sută de romane redactate în engleză ale secolului XX.

John Updike în 2009 la vîrsta de 76 de aniJohn Updike în 2009 la vîrsta de 76 de ani
x
John Updike în 2009 la vîrsta de 76 de ani
John Updike în 2009 la vîrsta de 76 de ani

 
„…un bilet de intrare în megashowul Americii contemporane, un raport fără exaltări inutile asupra stării eroului şi a naţiunii” în concepţia autorului, John Updike, romanul Fugi, Rabbit, Humanitas, 2008, e considerat de Time Magazine unul dintre cele mai bune o sută de romane redactate în engleză ale secolului XX. L-am recitit, în traducerea Antoanetei Ralian & George Volceanov, de zile mari, cu sentimentul că tocmai am câştigat la loteria vizelor, într-atât de primitoare se arată naraţiunea.

Tânărul Harry Angstrom, zis „Rabbit”, întors acasă după o zi de muncă, îşi găseşte (a câta oară!) soţia „cu chef”, chit că-i însărcinată, apoi iese să-şi ia băiatul de nici 3 anişori de la părinţii lui, şi… dus a fost! Nu face nici o sută de km, că se simte „fixat” ca-ntr-un insectar de această frază a cuiva: „Să ştii, singura cale de ca să ajungi undeva, este să te hotărăşti încotro vrei să mergi”. Or, problema e că Rabbit se lasă condus, mai întâi de semnele de circulaţie, ce-l fac să rătăcească în noapte, apoi de fostul său antrenor Marty Tothero, care continuă să-l vadă într-o lumină idealistă („…niciodată n-a avut vreo abatere. Niciodată n-a faultat”), după care e „preluat” de Ruth Leonard (despre care se spune, la un moment dat: „veşmintele cad singure de pe o femeie care vrea să fie dezbrăcată”), şi din când în când „împrumutat” de părintele Eccles, cu care joacă golf, ca apoi din pasa lui să afle că nevastă-sa Janice tocmai stă să nască, prilej de a-şi lua tălpăşiţa şi de la Ruth, şi asta deoarece „îşi dă seama că a fost atras într-o fundătură”, ca odată revenit în sânul familiei, să o ia de la capăt la prima neînţelegere dintre soţi… Doar că de data asta, în absenţa lui, Janice – bineînţeles, abţiguită! – îşi îneacă din greşeală fetiţa, iar vina cade oarecum şi pe el, gata să şi-o asume până la un punct, însă nerezistând totuşi tensiunii: „Vă purtaţi cu toţii de parcă eu aş fi făcut-o. Nici n-am fost acolo. Ea e vinovata”. Înfrânt, revine la Ruth, unde află că aceasta-i însărcinată şi că „ar trebui să avortez, dar o tot lungesc la nesfârşit”. Şi atunci „se scutură cu uşurinţă de un fel de panică dulce, se simte tot mai uşor, mai rapid şi mai calm, începe să alerge. Da: o ia la fugă. O ia la fugă”.

Magistrală scriere, prima dintr-o tetralogie, Rabbit, ce va schimba faţa prozei americane contemporane. Fugi la carte!     
                                                                                           5 noiembrie‚’12      

Taguri cultură,Emilian Galaicu-Păun,Cartea la pachet,John Updike

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate