Victoria nationalistilor in alegerile de duminica din Țara Bascilor a readus in actualitate spectrul separatismului in Europa.
In Spania, in alegerile regionale de duminica, partidul independentistilor basci, in care mulți activisti provin din aripa politica a organizației teroriste si separatiste ETA, se afla acum pe primul loc in Parlamentul local, depășind de departe socialistii si partidul conservator al premierului Mariano Rajoy.
O alta regiune separatista spaniolă, Catalonia, are alegeri luna viitoare, iar premierul local Arthur Mas a facut cunoscut ca va organiza apoi un referendum in chestiunea independentei regiunii sale, a cărei capitala, Barcelona, este al doilea oraș spaniol important economic, după Madrid. Arthur Mas a avertizat deja ca referendumul va fi organizat chiar daca Madridul va fi împotriva.
In urma cu o săptămâna, in Belgia, independentistii flamanzi au deveni primul partid din regiunea lor, Flandra, si au castigat si primaria celui mai mare oras din Flandra Antwerpen (Anvers).
Tot săptămâna trecută, de asta dată in Marea Britanie, premierul David Cameron a semnat, de nevoie, un acord cu șeful nationalistilor scotieni Alex Salmond, acord in urma căruia Scotia va organiza uin referendum in chestiunea independentei față de Anglia in 2014, peste mai puțin de doi ani. In cazul unui rezultat favorabil secesiunii, Anglia, sau ce ar rămâne din ea, s-ar putea vedea din nou confruntata si cu revendicarile irlandezilor din nord si ale autonomistilor din Țara Galilor.
In sfârșit, desi s-au facut m-ai puțin auziti anul acesta, activistii Ligii de Nord din Italia, din Lombardia si ceea ce ei numesc Padania, practic tot nordul Italiei, mizează mult pe alegerile de anul viitor. Aripa dura a Ligii de Nord ar dori chiar independența regiunii lor, iar partidul si-a regasit un nou suflu după ce l-a ales ca presedinte pe abiliul fost ministru de interne Roberto Maroni.
Nu e nicio îndoială că rabufnirile nationaliste si independentiste sint in strânsă corelatie cu criza economică. E vorba in general de regiuni cu o puternica identitate istorică, dar si care sint foarte bogate, precum Flandra si Catalonia, Flandra situandu-se de altfel in vârful clasamentului european al prosperitatii, alături de Londra si Paris. In aceste regiuni, discursul separatist funcționează insistent pe ideea de "a nu mai plăti pentru ceilalți", "ceilalți" fiind in general compatrioții din zonele mai puțin favorizate economic si situate in general mai la sud. Aceasta atitudine e ceea ce a fost numit deja „egoismul fiscal".
Politologii au atras insa deja atenția asupra riscului de a confunda nationalismul cu extrema-dreapta. Daca lucrul e valabil in Flandra, unde nationalistii sint de dreapta, interpretarea ar fi insa total eronata in Scotia, unde independentistii sint mai degrabă de stânga.
