Comisia de finanțe din Senatul Statelor Unite a decis ieri abolirea unor restricții din vremea războiului rece în relațiile comerciale cu Rusia și Moldova. Liliana Barbăroșie a cerut detalii despre decizie ambasadorului moldovean în Statele Unite, Igor Munteanu, care se află într-o vizită în țară.
Europa Liberă: Votul din comisia de finanţe a senatului american, prin care Republica Moldova a fost scoasă de sub incidenţa amendamentului, ar trebui să fie confirmat în Congres. Ar exista vreo problemă care ar putea împiedica această confirmare?
Respectiv, dacă o parte din congresmani se vor opune adoptării acestei iniţiative, proiectului Magniţki, atunci ar putea fi compromisă adoptarea pachetului care include Rusia şi evident Republica Moldova. Noi am putea, sincer, să fim afectaţi de controversele acestei chestiuni. Ar fi fost mai simplu pentru noi să fim trataţi separat, dar asta este vocea şi voinţa legislativului american de a trata la pachet Federaţia Rusă şi Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar de ce la pachet?
Igor Munteanu: „Pentru că administraţia americană a considerat Federaţia Rusă ca o prioritate pentru politica lor comercială. Federaţia Rusă peste o lună ar trebui să intre cu toate drepturile în OMC şi atunci există argumentul businessului, a sectorului privat din SUA că în condiţiile în care s-ar menţine actualele restricţii comerciale, businessul american ar putea să piardă multe oportunităţi în Federaţia Rusă şi în relaţiile comerciale. Tratând Federaţia Rusă ca o prioritate, evident că ea avea întâietate.
Aici a apărut şi activizarea interesului pentru dosarul Republicii Moldova. Noi suntem din 2001 membru a OMC, dar întrucât nu a existat pe parcursul ultimului deceniu suficient interes politic pentru rezolvarea acestei probleme legate de preferinţele comerciale, noi nu am trecut anterior, când au trecut spre exemplu Georgia sau Ţările Baltice. Vehiculul legislativ identificat pentru Federaţia Rusă este confortabil pentru Republica Moldova, dar cu riscurile la care m-am referit.”
Europa Liberă: Economic, ce ar avea de câştigat Republica Moldova odată cu anularea acestui amendament?
Igor Munteanu: „Deblocarea accesului la regimul de comerţ normal permanent cu SUA. Amendamentul impune restricţii pentru comerţul cu statul care nu îndeplineşte toate criteriile de care se leagă numele acestui amendament – Jackson-Vanik.
Pentru prima dată ele au fost impuse URSS-ului când statul sovietic împiedica emigraţia persoanelor de origine evreiască din URSS. El a fost ulterior perpetuat prin aplicarea unor sancţiuni economice pentru obţinerea unor liberalizări pe drepturile omului şi alte dosare sensibile, respectiv nu avea o încărcătură strict legată de dosarul drepturilor persoanelor de origine evreiască.
Concret, businessul privat are anumite restricţii legate de utilizarea anumitor tehnologii, finanţări şi de regimul de impozitare. Evident că în cazul republicii Moldova asta ar fi nu doar o recunoaştere simbolică a decuplării de URSS, dar şi un stimulent important pentru ca sectorul privat din Republica Moldova să poată coopera într-o măsură mai mare cu partenerii lor americani pentru căutare de soluţii şi şanse economice. Nu poţi de exemplu să ajungi la pachete bilaterale mai complexe cum ar fi sistemul general de preferinţe sau acordul de liber schimb dacă nu scoţi aceste impedimente legate de restricţiile Jackson-Vanik.”
Europa Liberă: De la Chişinău SUA se văd mai degrabă ca un important donator, nu neapărat ca un partener strategic comercial… Sau e o percepţie greşită?
Igor Munteanu: „Oarecum aveţi dreptate. Sigur că volumul relaţiilor comerciale este foarte modest în acest moment. În 2011 existau 27 mln. exporturi din partea Republicii Moldova şi circa 58 de mln. de dolari importuri din SUA, deci sub 100 mln. de dolari, ceea ce reprezintă un volum net inferior importanţei relaţiilor politice şi exemplului altor state care reuşesc să menţină o balanţă comercială pozitivă şi, mă rog, o angajare a businessului american şi autohton în această relaţie.
Este şi vina sectorului privat din Republica Moldova, deseori prea mic ca să-şi asume o astfel de relaţie, este şi necunoaşterea pieţei, este şi lipsa unor strategii ale unor grupuri economice sau industriale care ar dori să descopere această piaţă. Desigur, există anumite instrumente care ar putea fi folosite mult mai eficient, ca MIEPO, ca agenţie de promovare a exporturilor şi atragere a investiţiilor.
Şi sperăm că odată cu rezolvarea acestei dileme îndelungate determinate de amendamentul Jackson-Vanik s-ar deschide şi alte oportunităţi, alte tărâmuri de cooperare - pe inovaţie, pe industrii noi, chiar pe comerţul cu produse agricole de calitate.”
