Thilo Sarrazin a publicat o nouă carte: „Europa n-are nevoie de euro“ („Europa braucht den Euro nicht. Wie uns politisches Wunschdenken in die Krise führte“, DVA, München, 2012). O carte cu un titlu tot atît de provocator ca şi precedentul său volum apărut în urmă cu doi ani: „Germania se desfiinţează“.
În numeroase recenzii s-a subliniat că de data aceasta Thilo Sarrazin jonglează cu cifre şi date ca un contabil care, cu orice preţ, vrea să dovedească ceva - şi anume că introducerea monedei euro a fost o greşeală. Totodată, Sarrazin încearcă să demonstreze că pentru Germania moneda europeană ar fi adus numai neajunsuri economice şi bugetare.
Pe lîngă argumente economice, Sarrazin însă recurge şi la argumente politice, asta cu scopul de a şoca sau a provoca, de a stîrni reacţii sau, pur şi simplu, de a arăta că are curajul de a se opune corectitudinii politice, pe care o respinge. Astfel, Thilo Sarrazin susţine că Germania ar fi militat pentru introducerea monedei doar dintr-un sentiment de culpabilitate pentru Holocaust.
Cu astfel de argumente, Sarrazin vine în întîmpinarea unor partide radicale de dreapta care de ani de zile susţin teze bazate pe relativizări şi bagatelizări ale Holocaustului. Totodată, dă apă la moară eurescepticilor care pledează pentru renaţionalizarea politicilor bugetare şi pentru consolidarea statului naţional în detrimentul continuării procesului de integrare europeană. Urmările pe care le-ar avea renunţarea la moneda unică au fost descrise de fostul ministru german al finanţelor într-o discuţie televizată.
Ex-ministrul a arătat că o reintroducere a monedelor naţionale echivalează cu „o renaţionalizare politică a Europei“. Pe de altă parte ar facilita „renaşterea unui naţionalism plat“ - deja vizibil în doctrina unor partide eurosceptice şi naţional-populiste apărute în mai multe ţări.
Prin aceste afirmaţii, fostul ministru probabil că avea în vedere şi tezele nefaste ale lui Sarrazin cuprinse în cartea sa precedentă. Acolo Sarrazin a susţinut că civilizaţia şi cultura Germaniei sunt ameninţate de imigranţi din zona musulmană. Imigranţii, afirma el, reprezintă un factor de ameninţare demografică şi de subminare a civilizaţiei apusene, fiind, în acelaşi timp, şi elemente parazitare care refuză cu inverşunare integrarea.
Aserţiunile eurosceptice prezentate de Sarrazin în noua sa carte au fost respinse atît de politicieni germani cît şi de numeroşi recenzenţi. Astfel, Reinhold Robbe, preşedintele Societăţii israelo-germane, a taxat tezele lui Sarrazin drept „stupide“. Ecologista Renate Künast le-a calificat drept „tîmpenii naţionaliste“.
