Diana Damrau este una dintre cele mai aclamate dive lirice ale momentului. Marile scene ale lumii - de la „Metropolitan” din New York pînă „La Scala” din Milano, se bat pentru a o avea pe afis. Artista apreciata pentru calitatile sale vocale unice, care i-au adus renumele de cea mai valoroasa soprana de coloratura a momentului, diva cu ochi albastri si veselie de copil, a fost descoperita la Günzburg, intr-un orasel german situat nu departe de izvoarele Dunarii, de o româncă. In interviuri sau emisiuni de televiziune nu uita niciodata sa vorbeasca despre cea fara de care poate ca drumul sau ar fi avut alt parcurs: profesoara sa de canto, Carmen Hanganu.
„Am in minte mereu tot ce mi-a spus, când îmi încălzesc vocea, cand imi pregatesc rolurile, toate sfaturile pe care mi le-a dat sunt mereu in minte mea”, spunea recent Diana Damrau în emisiunea „Zimmer frei” de la postul german de televiziune WDR.
Sunt 26 de ani de la prima întîlnire dintre Carmen Hanganu si Diana Damrau, iar un lucru este clar: cele doua au facut istorie, una ca pedagog muzical, descoperitor si slefuitor de mari voci lirice, cealalta ca soprana ridicata deja de critici, in ciuda varstei fragede, la rang de „Diva divina”.
Ca orice prezent si prezentul celor doua artiste are un trecut. Va invit sa ma insotiti intr-o calatorie in timp alaturi de maestra Carmen Hanganu, una dintre cele mai mari voci lirice pe care Romania le-a dat pana acum si care in ultimii 30 de ani a facut cariera in Germania ca pedagog muzical.
Carmen Hanganu: „În 1963 am absolvit facultatea (Conservatorul de muzica din Bucuresti n.a.) ca sefa de promotie. Asa stand lucrurile, am cerut sa fiu repartizata in Bucuresti, la Opera romana. Opera si comisia respectiva mi-au refuzat aceasta dorinta spunand ca nu exista loc. Am cerut auditie pentru a se crea un loc, dar si acest lucru mi-a fost refuzat. Am uitat sa mentionez ca sunt fiica de preot si bineinteles ca sansele mele au fost sa aleg intre alte opere: Iasi, Timisoara, Brasov. M-am simtit nedreptatita, dar ce puteam sa fac? Atunci am optat pentru Brasov, cea mai apropiata optiune de Bucuresti, unde traiau parintii mei, la care tineam foarte mult, dar si in ideea de a ocupa la un moment dat, totusi, un post la Opera romana”.
Carmen Hanganu: „Atmosfera din teatru devenise tensionata si chiar prea „tovaraseasca”. Eram obligati sa iscalim condica la fiecare repetitie si sa ne facem planul pe luna respectiva. Si daca nu indeplineam acest plan eram trimisi in turnee prin tara, in mici localitati unde nu existau sali de spectacol adecvate.”
Casatorita cu un violinist de etnie germana, soprana se hotaraste sa emigreze in Germania. Parintii ii raman in tara, iar dorul de ei si parasutarea intr-o cultura total diferita nu ii fac deloc viata usoara.
Carmen Hanganu: „Am perceput cultura germana ca pe o cultura straina fata de felul meu de a simti si de a gandi. Cu toate acestea m-am adaptat rapid. In 1979, la un an dupa ce am venit aici am dat auditie la Stadttheater am Gärtnerplatz in München si am semnat un contract pentru rolul Violetei din „Traviata” de Verdi si pentru Konstanze din „Răpirea din Serai”, de W.A. Mozart. Incepand din 1980 am primit oferte pentru a preda pian si canto la scoli de muzica si la gimnazii cu specific muzical.”
Europa Liberă: Stiu ca activitatea aceasta de dascal v-a adus foarte multe satisfactii. Si la o singura cautare pe internet facuta de o persoana care nu este familiarizata cu acest domeniu al artei lirice, apar cel putin 3 nume de artisti care au lucrat cu dumneavoastra dintre care cel mai cunoscut este cel al Dianei Damrau. Ne puteti povesti cum a fost intalnirea dintre Dvs. di Diana Damrau?
Carmen Hanganu: „Pe Diana Damrau am descoperit-o la scoala de muzica din Günzburg, orasul ei natal, unde eu aveam postul principal ca profesoara de canto si pian. La 12 ani Diana a inceput sa studieze pianul cu mine. La un moment dat m-a rugat sa ii arat cum sa interpreteze un cantec de Craciun, pe care vroia sa il cante tatalui ei in seara de ajun. I-am aratat si am pus-o sa cante. Cand i-am auzit vocea cristalina, ca un clopotel, expresia fetei, felul cum interpreta acel text, mi-am spus: „Acest copil va deveni o mare cantareata! Eu pun mana pe ea!” I-am spus apoi: „Diana, nu vrei sa faci canto?” si ea mi-a raspuns: „Da, as vrea, insa mi s-a spus ca sunt prea mica.” I-am propus atunci sa incepem la 14 ani. La 19 ani am prezentat-o la examentul de admitere la Hochschule für Musik [din Würzburg]. Dupa examen, juriul a aplaudat-o si a decis ca ar fi pacat ca eu si Diana sa ne despartim. Mi-a fost oferit, ca urmare, un post de docenta universitara.”
Europa Libera: Vă simt în glas, sînteți foarte mîndră de ea.
Carmen Hanganu: „Cum sa nu fiu, sigur ca sunt. Zece ani de zile am muncit cu ea. Si venea la scoala de muzica si lucram intensiv, cel putin intre 17 si 19 ani. Stiam ca este concurenta foarte mare. Mai ales la soprane.”
Dupa Diana Damrau, alte si alte tinere cu glasuri cristaline i-au trecut incarcate de speranta pragul profesoarei Hanganu. Toate au incredere deplina in magia maestrei Hanganu si au ambitia secreta de a calca pe urmele Dianei. In afara de talentul de la Dumnezeu, reteta esta insa cam aceeasi: studiu intensiv si… putin noroc.
Carmen Hanganu: „Soprane sunt cat firul de iarba, cum se spune. Imi aduc aminte de ce spunea marea noastra soprana, Angela Gheorghiu. Poti sa ai vocea lui Callas, spunea ea, dar daca nu ai norocul sa te auda cine trebuie la momentul potrivit …”
