Linkuri accesibilitate

Zaza BURCIULADZE, Kafka instant


Zaza Burciuladze
Zaza Burciuladze

Postmodernismul a ajuns şi în spaţiul ex-sovietic, dintr-o sperietoare pentru „monştrii sacri”.



Cum adeseori se întâmplă, copiii teribili se „clasicizează” din mers, paralel cu activitatea lor de „subminare” a sistemului ierarhic stabilit. Iată-l şi pe georgianul Zaza Burciuladze, autorul volumului de povestiri Kafka instant, Cartier, 2011 (transpus magistral de Dorin Onofrei), deja laureat – în 2003, la doar 30 de ani! – al Premiului de Stat „Tsinandali”, tradus în străinătate, iar de curând premiat pentru ultimul său roman. Ceea ce înseamnă că postmodernismul a ajuns şi în spaţiul ex-sovietic, dintr-o sperietoare pentru „monştrii sacri”, o adevărată zână – totul e să ştii cum să-i câştigi favorurile!

Or, Zaza Burciuladze este un virtuoz al „tehnicilor de seducţie”, practicând o scriitură „la cea mai înaltă ficţiune”, saturată de referinţe biblice şi culturale (de alternativă – vezi citatele din hiturile unor formaţii rock), livrescă şi vitalistă în egală măsură, pe cât de realistă în descrierea unei existenţe sordide, pe atât de fantasmagorică în explorarea „paradisurilor artificiale”.

Viteza cu care se derulează lanţul asociativ l-ar putea zăpăci pe oricine – „Cel mai important că nisipul îmi aduce aminte de heroină, heroina îmi aduce aminte de seringă, iar seringa – de tata. Probabil, pentru că îi injectam cu regularitate morfină în venă, de trei ori pe zi. (…) Dar nu e deloc clar de ce tata îmi aduce aminte de Regele Rock-and-Rollului, Elvis Presley. Probabil, el s-a pomenit verigă în lanţul meu asociativ…” –, nu şi autorul povestirilor, care controlează discursul ca un „operator al limbajului” de la un capăt la altul.

Şi cum scriitorul nu lasă nimic la voia întâmplării, iată şi „decodificarea” titlului, din perspectivă auctorială: „M-am gândit la o nuvelă. Personajul principal se furişează într-o noapte în Cimitirul Olsany, dezgroapă pe ascuns mormântul lui Franz Kafka, îi scoate osemintele şi le cară într-un sac la el acasă. Curăţă de ţărână şi spală craniul, maxilarele, vertebrele, dinţii, coastele… Apoi le sparge în bucăţi cu ciocanul, le bagă în râşniţa de cafea şi le transformă în praf. În fiecare dimineaţă, ia câte o linguriţă din praful ăsta, şi-o pune în pahar, adaugă tot atâta zahăr, toarnă deasupra apă clocotită, amestecă şi bea”. Asta da, literatură pe pâine!

Nu-i de mirare aşadar că, înainte să-şi găsească propria-i voce, Zaza Burciuladze publica sub pseudonimul… Gregor Samsa!
27 februarie ’12

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG