Brian Peter George St.John le Baptiste de la Salle Eno, cunoscut sub numele de Brian Eno, sau, şi mai scurt, Eno, este un muzician, compozitor, producător, teoretician, artist vizual şi cântăreț englez, considerat a fi inventatorul muzicii ambient. S-a născut la Suffolk, Marea Britanie, şi prima şcoală pe care a urmat-o a fost Colegiul St. Joseph din Birkfield, Ipswich, înființat de ordinul catolic St.John le Baptiste de la Salle, de la care a împrumutat o parte din numele său.
La începutul anilor 70 a fost organistul şi pianistul trupei de glam rock Roxy Music, şi după despărțirea de Roxy Music în 1973, a început o prolifică şi lungă carieră artistică, a cărei principală caracteristică e căutarea neîncetată de noi forme de exprimare muzicală.
Maestru al experimentului, Eno e considerat de majoritatea comentatorilor unul din cei mai importanți artişti contemportani, pentru că „a modificat pentru totdeauna felul cum e abordată, compusă, produsă, cântată şi percepută muzica, şi absolut totul, de la punk până la techno, sau new age, poartă inconfundabila marcă a influenței sale.” (l-am citat pe unul din criticii de la All Music).
Unul din cele peste 40 de albume ale lui Brian Eno, realizate solo sau în colaborare, se numeşte "Drums Between The Bells" (Tobe printre clopote). El a fost lansat în 2011, la casa de discuri britanică Warp Records (poate cea mai importantă casă de discuri din lume în domeniul muzicii electronice), şi e o colaborare între Brian Eno şi poetul Rick Holland. Avem de-a face cu un alt experiment al lui Eno, care foloseşte aici cuvântul vorbit drept nou, şi cu totul neobişnuit ... instrument muzical. De altfel albumul are ca subtitlu "Brian Eno And The Words Of Rick Holland", adică „Brian Eno şi cuvintele lui Rick Holland”. Nu e vorba de un acompaniament muzical al unor texte poetice, ci, exact cum am spus, de folosirea cuvintelor scrise de Holland ca instrumente muzicale. Aceste cuvinte sînt citite de Eno, de Holland, şi de alți câțiva oameni, absolut obişnuiți, dar aleşi de muzicianul englez din cauza „personalităților lor vocale distincte": bibliotecarul personal al lui Eno, o doamnă care lucrează la sala de gimnastică frecventată de muzician, o altă doamnă întâlnită întâmplător pe stradă, şi un vânzător la un magazin din apropierea casei sale. Cronicarul ediției online a ziarului "Scotsman" spune că "Drums Between The Bells" este o meditație asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat poezia şi performanța vocală.
Într-un interviu pentru revista germană „Electronic Beats", Eno spune că, de fapt, nu a participat niciodată la lecturi de poezie în public, şi de altfel participă foarte rar la manifestări publice. Dar când o face, cum a fost cazul lui Rick Holland, o face pentru că e în căutarea a ceva. „Întotdeauna mă întreb, continuă Brian Eno, cum pot să folosesc ceea ce văd? Cum se potriveşte în ce fac? Iar atunci când îmi place ceva, încep să analizez: de ce îmi place, ce părți mi-au plăcut mai mult? Aş putea să fac asta mai bine eu însumi, sau altcineva o face mai bine? E ceva făcut numai de altcineva, dar care ar trebui făcut de mine? În rarele ocazii când ies din studio, procesez constant astfel de întrebări”, spune Brian Eno.
Întrebat ce e atât de special la Rick Holland, Eno răspunde ca Holland e foarte rapid, şi asta e important când cineva lucrează cu el. La fel de important este că Holland nu e muzician profesionist, iar munca la acest album cu el a fost specială pentru că Holland i-a atras atenția asupra muzicii într-un mod diferit decât ar fi făcut-o un muzician obişnuit.
„La fel, msi spune Eno, cred că şi eu l-am influențat într-un mod similar. Mă interesa poezia lui din punct de vedere muzical, și au fost momente când l-am rugat să elimine trei silabe dintr-un vers, sau să repete de două ori alt vers. Si niciodată Rick Holland nu s-a opus, ceea ce e extraordinar, pentru că nu te-ai fi aşteptat ca un poet să accepte aşa ceva”, spune Brian Eno în interviul acordat revistei germane „Electronic Beats”, interviu realizat de Max Dax.
Să ascultăm decie cuvinte scrise de Rick Holland folosite de Brian Eno ca instrumente muzicale.
