Linkuri accesibilitate

Igor URSENCO, Alertă de gradul zero


Antologia acoperă o geografie literară românofonă suficient de extinsă pentru a include Basarabia şi zona diasporei.





Cartea la pachet cu Emilian Galaicu-Păun
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:22 0:00
Link direct


Cel care dă Alertă de gradul zero în proza scurtă românească actuală, ed. Herg Benet, 2011, se numeşte Igor Ursenco, şi nu e la prima lui antologie – acum un an, acelaşi autor pleda Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureşeană şi basarabeană contemporană.

Or, de data aceasta antologatorul merge pe altă idee: „Fără a afişa pretenţii taxonomice exhaustive, Antologia s-a pomenit că acoperă o geografie literară românofonă suficient de extinsă pentru a include Basarabia şi zona diasporei, luând în vizor autori trans-generaţionişti şi trans-etnici, capabili să genereze acele «noduri semantice complexe» pe care Michel Foucault le numea «heterotopii»...”, după cum ţine să precizeze în Prefaţa subintitulată Un panopticum heterotopic.

CARTEA la pachet
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:02:36 0:00
Link direct

Greu de spus ce au în comun cei 55 de autori antologaţi, aparţinând unor generaţii & şcoli literare diferite, decât poate puterea „de a surprinde un soi de realitate mediată, care de departe concurează genurile literare consacrate prin «abstracţia realistă a realităţii» (Sylvain Lagarde)”. În acest sens, Caria lui Gheorghe Schwartz, de numai o foaie, pare a fi un soi de camerton al antologiei – cu o mâna sigură ilustrul romancier ridică realitatea la putere: după ce „Gough îşi pierdu echilibrul şi căzu cu capul înainte în propria carie”, medicii încearcă „să-l elibereze cu o scobitoare”. Punctul de miră este atins atunci când „nimeni nu-şi putea lua răspunderea legală de a-l scoate pe Gouth din propriul său dinte. Pentru aceasta ar fi fost nevoie de o declaraţie scrisă din partea lui Gough, iar el n-o putea da”. Simetrică oarecum Cariei, groapa din „privirea plină de ţărână, de întuneric lutos, de putregai şi răcoare umedă de beci”, din textul lui Oleg Garaz, Ocupanţii din ograda lu’ Gavril, împinge notaţia realistă până-n pânzele albe, efectul fiind de-a dreptul terifiant: „Gavril însă a rămas în groapa lui până la sfârşitul zilelor şi, cred, întunecoase, toate. (…) A rămas pe fundul gropii exact ca un Prometeu expulzat din propriul mit (…)”.

Între aceste „capete limită dintre realitatea imediată şi irealitatea nemediată”, o întreagă panoramă tematică & stilistică e pusă-n mişcare, surprizele venind nu atât de la maeştri, care de cele mai multe ori confirmă, cât de la tinerii scriitori, revelaţia volumului fiind – cel puţin pentru mine – timişoreanul Aleksandar Stoicovici (n. 1988). Pariez pe el!
10 oct. ’11

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG