Au plecat din Moldova din diferite motive. Dacă cu mulţi ani în urmă luau drumul pribegiei pentru a-şi găsi un loc de muncă mai bun, cu o leafă mai mare, acum mulţi dintre ei se duc să-şi întregească familiile, să fie împreună cu rudele aflate la lucru fie la Răsărit, fie în Occident. Să fie oare emigraţia un fenomen negativ pentru stat, dar unul pozitiv pentru familie? Transferul de populaţie din Moldova fie spre Este, fie spre Vest, spun experţii, va continua în condiţiile în care criza şi decalajele nu vor dispărea pentru o lungă perioadă de timp. Diaspora va cântări din ce în ce mai mult în balanţă şi va deveni o forţă de neignorat. Olga Coptu, directorul ziarului Gazeta Basarabiei din Italia susţine că acest exod al moldovenilor nu va fi stopat curând.
La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă și Valentina Ursu despre viitorul Moldovei în opinia unor moldoveni stabiliți în străinătate
Europa Liberă: Care sunt problemele voastre acolo, în Italia?
Olga Coptu: „Acordurile bilaterale de protecţie socială. Companiile care nu sunt în Moldova, pentru că ar fi disponibili toţi moldovenii să vină acasă mult mai des decât şi-o pot permite. Alte probleme sunt de ordin pur economic, că ei nu reuşesc să vină în Republica Moldova cu investiţii. Chiar şi cu banii pe care îi au ei strânşi de-o parte ca să investească aici, să construiască un viitor mai bun în ţara noastră.
Europa Liberă: Bine, dar guvernarea tot îi cheamă să revină acasă.
Olga Coptu: „Vedem această disponibilitate a lor, de chemare, dar nimic mai mult, pentru că nu există condiţii pentru acest viitor mai bun.”
Europa Liberă: Ce condiţii aţi solicita voi?
Olga Coptu: „Lichidarea corupţiei, a birocraţiei, schimbarea de atitudine atât dn partea guvernanţilor, cât şi din partea cetăţenilor Republicii Moldova. Lumea ar trebui să fie puţin mai amabilă şi un pic de bunăvoinţă. Deci, până la urmă chiar şi noi, cei plecaţi, când eram acasă nu observam că această puțină de bunăvoinţă lipseşte la colegi sau la noi personal. Acum întorşi de acolo, cu toată amabilitatea şi disponibilitatea celor străini faţă de noi, ne stresează ceea ce vedem acasă. Moldovenii reîntorşi acasă de fapt încearcă să găsească în Chişinău frumosul, frumosul de altă dată.”
Europa Liberă: Ei pot aduce valori aici în Moldova? Moldovenii aflaţi la muncă peste hotare?
Olga Coptu: „Evident, evident că aduc. Vedem că s-au schimbat lucrurile spre bine. Acum în Italia aud de tot felul de proiecte înaintate de aceleeaşi simple asociaţii obşteşti asociaţii culturale. Proiecte de înrudire cu satele din Republica Moldova, proiecte de schimb de experienţă, mai nou acum la Torino invită 10 artişti plasticieni din Republica Moldova. Iniţiative culturale, care sunt un început. Şi investitorii din Italia sunt foarte interesaţi şi ştiu mulţi lideri de asociaţii care vin în ţară făcând companie acestor investitori italieni.”
Europa Liberă: Crezi că moldovenii care au câştigat bani, nu uşor, acolo în Italia, sunt disponibili să vină să investească aici în Moldova într-o afacere? Sau mai degrabă preferă să-şi repare casa, să-şi cumpere o maşină de lux, să mai investească poate în copii, în educaţie, în învăţătura lor şi cam atât?
Olga Coptu: „Moldovenii au făcut aceste investiţii economice în casă, în copii, cu cinci ani în urmă. Probabil s-au mai gândit puţin şi încearcă să facă un proiect de investiţii pe termen lung. Încearcă să facă mici întreprinderi, sau cel puţin vin cu idei şi de ideile de acest gen ne vorbeşte chiar suprasolicitarea programelor pe care le prevede Proiectul 1+1 şi alte iniţiative.”
Europa Liberă: Proiectul FARE, adică un leu de la cel care a muncit peste hotare şi un leu de la Guvern.
Olga Coptu: „Exact. Este un proiect foarte bun, dar
proiecte de acest gen sunt mult mai multe decât disponibilitatea lor. Cred că se vor aloca mai mulţi bani şi cei care vor să investească sau să revină acasă o vor face cu multă plăcere. Sunt sceptici, au rezerve şi doar asta îi opreşte. În rest, sunt bine intenţionaţi să revină în ţară.”
Europa Liberă: Deşi ezită deocamdată, trei-patru-cinci ani să vadă totuşi ce va fi cu Republica Moldova.
Olga Coptu: „Problema e în aceşti trei-patru-cinci ani. Dacă vor aştepta cinci ani cred că nu vor reveni. Nu pentru că nu sunt optimistă pentru Republica Moldova, dar în trei-patru ani se răzgândesc şi investesc în Italia. Guvernarea actuală, Ministerul Economiei să dea toată disponibilitatea ca aceşti moldoveni să se întoarcă azi-mîine aici, pentru că poimîine poate fi târziu.”
Părerea Olgăi Coptu, directorul ziarului Gazeta Basarabiei din Italia, este împărtăşită şi de către Oleg Josanu, vicepreşedintele Consiliului Asociaţiilor moldoveneşti din Italia.
Europa Liberă: Dar cine vă lipseşte? Programul FARE 1+1, un leu din partea gasterbeiterului, un leu din partea Guvernului.
Oleg Josanu: „Da, la moment e unicul program, e unica şansă pentru emigranţi, pornit acum un an cel puţin. Nu funcţionează atât de bine, în sensul că sunt doritori mulţi dar nu toţi reuşesc să nimerească în acest program. Au fost propuneri mai multe şi nu au fost selectaţi toţi.”
Europa Liberă: Câţi bani ar avea un moldovean la muncă în Italia, de cinci, de 10 ani şi ar fi disponibil să vină aici cu ei să iniţieze o afacere?
Oleg Josanu: „Bani sunt. Poate şi o sută de mii. Să luăm în consideraţie că mulţi din banii care i-au câştigat peste hotare au fost deja investiţi, dar nu în economie, nu în industrie şi nu în altceva, dar într-un fond mort, adică pentru consum. Acesta a fost primul motiv, că am plecat peste hotare. Adică să ajutăm familiile noastre – să cumpărăm o casă, să facem o reparaţie. Nu avem mulţi moldoveni care au acumulat bogăţii nu mai ştiu eu cât de mari peste hotare, pentru că au investit în acest domeniu. Dar cei puţini, care sunt gata să investească, trebuie programe, trebuie informaţie.”
Europa Liberă: Pe voi v-a alungat sărăcia. Acum pe voi vă cheamă tot sărăcia acasă. Fugind de sărăcie, poţi reveni în sărăcie?
Oleg Josanu: „Aveţi dreptate. Nu poţi reveni în sărăcie dar o speranţă este, pentru că până la urmă totuşi vrem să revenim acasă. Mi-aş dori să vin să lucrez acasă ceea ce fac acum în Italia. Lucrez cu copii, cu familii, cu emigranţi. Sunt fost profesor de istorie. În Italia lucrez la primărie ca operator social, educator. Mai mult am un lucru cu adulţii şi lucrez foarte mult cu asociaţiile de emigranţi din Italia, nu doar moldoveni, dar toţi.”
Europa Liberă: Fă o comparaţie dintre funcţionarul de acolo, din Italia şi cel din Moldova.
Oleg Josanu: „Eu sunt un funcţionar al primăriei, eu sunt o slugă a persoanei, care vine la mine în oficiu. Nu ne permitem niciodată să întârziem la lucru, să nu le răspundem la întrebări. Orişice persoană când vine în oficiu la serviciu de emigraţie unde eu lucrez, îi dăm un chestionar, unde spune cum a fost primit, calitatea lucrului pe care-l facem noi. Şi Doamne fereşte dacă sunt mai multe plângeri - operatorul social, cum sunt şi eu, nu cred că mai rămâne mult la acel post de lucru.”
Europa Liberă: Şi cum ai cunoscut un funcţionar de aici, din Moldova?
Oleg Josanu: „Este diferenţa dintre cer şi pământ. Numai când mergem la ei, e cum ai intra înnăuntrul instituţiei publice, unde el trăieşte din contribuţiile şi din impozitele pe care le plătim noi, dar îţi faci impresia că intri la el acasă şi încă eşti dator cu ceva. Funcţionarii publici încă trebuie să lucreze mult să-şi schimbe mentalitatea.”
Europa Liberă: Deci, mentalitatea este una păguboasă.
Oleg Josanu: „Avem nevoie de o transfuzie de mentalitate. Noi cei veniţi de peste hotare trebuie să le aducem această mentalitate de-a lucra cu persoanele, cu cei datorită cărora tu ai un salariu.”
Europa Liberă: Voi ezitaţi să reveniţi în Moldova?
Oleg Josanu: „Deocamdată da.”
Europa Liberă: Cât mai presupui că ai putea să rămâi în Italia şi să nu te grăbeşti să revii în Moldova?
Oleg Josanu: „Am de muncă şi deocamdată sunt mulţumit de ceea ce fac. N-am un salariu foarte mare, dar în primul rând mă satisface munca pe care o fac.”
Europa Liberă: Cum ai ajuns tu să fii funcţionar în Italia.
Oleg Josanu: „La început am făcut nişte cursuri formative ca formator cultural şi după aceea am avut ocazia la un proiect mai mare, pe o durată de trei ani să fiu implicat mult mai mult. După aceea mi-am făcut studiile, pentru că mă simţeam că nu am cunoştinţele şi experienţă. Am făcut a doua facultate în Italia şi acum m-am întors în domeniul meu, al educaţiei, al şcolii. După experienţa pe care am avut-o şi o am acum mi-aş dori un lucru să fiu atât în Italia, cât şi în Moldova. Pentru că Italia mi-a devenit a doua patrie şi să lucrez la unele proiecte bilaterale Moldova-Italia, domeniul social.”
Europa Liberă: Vorbeam despre perspectiva europeană a Republicii Moldova. Cum o vezi?
Oleg Josanu: „Mai avem mult de lucrat în acest sens. Trebuie să eliminăm corupţia, trebuie să eliminăm cumătrismul, trebuie să eliminăm invidia asta prostească între noi, moldovenii, şi să ne încadrăm într-o mentalitate europeană. Doar atunci.”
Europa Liberă: Ştii cum se zice, că moldovenii cei mai întreprinzători, cei mai descurcăreţi de felul lor au plecat.
Oleg Josanu: „Au rămas acasă cei care nu au avut posibilitatea să emigreze. Referitor la lenoşi, da, am observat – nu este cultura de a lucra, a munci. Pentru că au sau nu au, ei se gândesc aşa: decât pe degeaba să lucrez, mai bine stau. Dar aceasta nu este corect.”
Europa Liberă: De ce moldoveanul nu se vede implicat?
Oleg Josanu: „Pentru că am trăit mulţi ani într-o societate unde pentru moldovean rezolva fratele mai mare. Sau era aşa organizată sistema că nici nu-i dădea posibilitatea. Marea majoritate au rămas cu mentalitatea aceea, fără a fi creativi. Am întâlnit italieni, care au venit aici şi investesc, deschid întreprinderi, fabrici în Moldova, imi spuneau că nu vor să lucreze nici pentru 200, nici pentru 300 de euro. Vor salarii europene. Dar nu este corect. Tu începe de la ceva mai puţin şi poate peste un an, doi, trei o să te ridici de la 300 la 500 ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Sunteţi conştienţi că şi voi pe unii moldoveni, rude de ale voastre, cunoştinţe i-aţi făcut într-un fel să paraziteze?
Oleg Josanu: „I-am parcat într-o parcare mare. I-am ajutat toţi aceşti ani. Prea s-au obişnuit cu banii veniţi de peste hotare. În loc să adopte mentalitatea şi cultura de a lucra, ei au adoptat în primul rând modul de a se odihni – baruri, terase pline, iată la Chişinău ce găsesc eu când vin. Într-un mod oarecare e şi vina noastră. Pentru că părinţii care trimit bani de peste hotare odraslelor lor, familiilor, trebuie în primul rând să pună accentul pe educaţie şi pe modul în care tu cheltui aceşti bani, dar nu să-i dai aşa orbeşte, să doreşti să compensezi lipsa ca mamă, ca tată prin bani. Este o greşeală enormă a emigranţilor de peste hotare.”
Europa Liberă: Da îşi dau seama moldovenii despre acest pericol?
Oleg Josanu: „Puţini, deocamdată puţini. Eu cred că ar fi nevoie de o campanie informativă, pentru că noi ajutând, totodată aducem mai multă daună. Am patru zile decând sunt aici la Chişinău şi văd indiferenţa aceasta totală. Şi vreau să le zic: oameni buni, luaţi voi situaţia în mînă. Fiţi stăpâni la voi acasă. A dispărut mentalitatea de la ţară, a omului de la sat, care era săritor la nevoie. Dar acum nu, fiecare are ograda lui, dacă ar putea să-şi facă un gard cât mai înalt şi să nu-l vadă nimeni şi dacă mai are ceva - să nu ajute pe nimeni.”
Europa Liberă: Dar de ce a devenit moldoveanul rămas acasă atât de plângăreţ? Şi se plânge de dimineaţă până seara: că e greu, că nu mai poate?
Oleg Josanu: „De atâta că au fost educaţi într-un sistem aşa şi acum nu mai vor să iasă, să devină mai creativi.”
Europa Liberă: Acum vă daţi seama că voi lipsiţi de aici, din Republica Moldova?
Oleg Josanu: „Noi lipsim, dar aveţi puţină răbdare. Să acumulăm experienţa, să acumulăm cunoştinţele şi să ne întoarcem ca să implementăm tot asta împreună. Toţi aşteaptă schimbări, dar nu le înfăptuiesc. Dar cu aşteptarea nu se aduce nimic. Vorbind cu colegii mei din diasporă şi am zis: oameni buni, dacă ai noştri, de aici de acasă aşteaptă, atunci hai să facem noi primul pas, aducem noi schimbarea şi o pornim de peste hotare.”
Europa Liberă: Cum o aduceţi?
Oleg Josanu: „Prin idei noi, cu mentalitatea formată acolo să ajungem până la aceea ca să venim noi şi să implementăm aici. Să lucrăm, să conlucrăm şi să le spunem: oameni buni, uitaţi-vă în Europa este altfel.”
Europa Liberă: Percepţia este aşa: că dacă se vorbeşte despre eurointegrare, înseamnă că peste noapte ar putea să vină salariile de acolo şi infrastructura de acolo.
Oleg Josanu: „Eurointegrarea înseamnă în primul rând să depunem efort din partea noastră. Uşa este deschisă, dar nu poate să rămână la infinit deschisă, trebuie noi să facem
Cred că este o misiune a noastră, nu numai să trimitem bani, remitenţe, dar să contribuim în primul rând la dezvoltare şi la schimbarea mentalităţii.
ceva. Sper mult ca noi să contribuim la schimbarea mentalităţii şi s-o începem de peste hotare, dacă totuşi aici nu ia foc nimic. Cred că este o misiune a noastră, nu numai să trimitem bani, remitenţe, să contribuim la parazitarea acestei societăţi, dar să contribuim în primul rând la dezvoltare şi la schimbarea mentalităţii.”
Oleg Josanu, vicepreşedintele Consiliului Asociaţiilor moldoveneşti din Italia, cel care sugerează că doar schimbarea mentalităţii ar putea ajuta la prosperarea Moldovei. Dorin Duşceac, doctor în fizică, rezident în Franţa crede că pe cât de grea este plecarea moldovenilor în străinătate, pe atât de dificilă este şi întoarcerea lor acasă.
Dorin Duşceac: „Cert este că trebuie cu toţii să privim în viitor şi nici într-un caz să nu excludem posibilitatea unei reîntoarceri acasă.”
Europa Liberă: În ce condiţii aţi reveni?
Dorin Duşceac: „Nu ştiu dacă putem.”
Europa Liberă: Personal tu nu ai putea pe moment să-ţi continui cariera aici, în Republica Moldova, făcând ceea ce faci la Paris.
Dorin Duşceac: „Exact, pe moment activez în cadrul unui laborator de cercetare. Nu dispunem în Republica Moldova la acest moment de echipament suficient de avansat pentru a efectua acele studii de fizică nucleară, pe care le fac astăzi la Paris. Eu activez într-un domeniu mai îngust al fizicii nucleare, sunt în domeniul dozimetriei, adică interacţiunea între radiaţie şi materia vie. Ceea ce pentru noi în contextul Cernobîl 1986, sau chiar şi în contextul Fukushima 2011 este o temă extrem de actuală.”
Europa Liberă: Bănuiesc că laboratorul îţi fură o sumedenie de timp, dar fiind ambiţios ai vrut cu totdinadinsul să fii un reprezentant activ al diasporei şi chiar ştiu că insişti pe toate canalele posibile şi imposibile să ajungi la guvernanţi, cărora să le spui că Moldova ar avea nevoie de o agenţie a diasporei?
Dorin Duşceac: „Munca pe care o fac zi de zi la laborator îmi consumă practic tot timpul, dar încerc să-mi fac şi să-mi croiesc timp din timpul meu personal pe care-l dedic activităţilor legate de diasporă, legate de comunitatea basarabenilor din Paris şi regiunea pariziană. Referitor la insistenţele pe care le-am avut din 2009 încoace.”
Europa Liberă: Şi continui să le ai.
Dorin Duşceac: „Şi continuu să le am, bineînţeles. Da, este o idee pe care nu am avut-o doar eu. Mai multe asociaţii, mai multe organizaţii, mai multe structuri, mai multe persoane, personalităţi din diasporă s-au pronunţat la un moment dat referitor la necesitatea instituirii unui organism de stat, care s-ar ocupa exclusiv de problemele diasporei. Fiindcă problemele diasporei sunt valabile nu doar în afara Republicii Moldova, dar şi în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar se zicea până nu demult că problemele celor din diasporă sunt în gestionarea Biroului relaţiilor interetnice.
Dorin Duşceac: „Într-adevăr, noua guvernare începând cu 2009 a acordat domeniul relaţiilor cu diaspora Biroului relaţiilor interetnice, însă făcând acest lucru, din păcate, structura respectivă nu a fost înzestrată şi cu capacităţile necesare pentru a face faţă unei astfel de misiuni. Or, problema migraţiei atinge în ziua de azi peste jumătate de milion de cetăţeni ai Republicii Moldova. Ne dăm seama că este vorba de un număr de persoane extrem de important pentru ţara noastră.”
Europa Liberă: Cu ce ar trebui să se ocupe această structură statală?
Dorin Duşceac: „Ar trebui să îndeplinească mai multe misiuni, care ar face parte din două categorii majore. În primul rând protejarea şi susţinerea cetăţenilor Republicii Moldova înafara ţării, adică a diapsorei propriu-zise. Şi în al doilea rând pentru a contracara efectele negative pe care migraţia le are şi le va avea în continuare în interiorul Republicii Moldova. Eu văd activitatea structurii respective pe două planuri – în extrerior şi în Republica Moldova. Am avea nevoie totuşi de un minister, de un veritabil minister al diasporei pentru un plus de vizibilitate.”
Europa Liberă: Pe interior cum v-aţi impune această vizibilitate?
Dorin Duşceac: „Ar fi vorba în primul rând de abordarea problemei privind minorii, copiii rămaşi fără supravegherea părintească.”
Europa Liberă: Deci, părinţii cărora sunt plecaţi la munci peste hotare.
Dorin Duşceac: „Sunt plecaţi la munci peste hotare. Nu putem aştepta la nesfârşuit ca şi aceşti copii să plece şi ei. invers, noi trebuie să încercăm să-i aducem pe părinţi acasă.”
Europa Liberă: Dar voi chiar credeţi că din acest exod al moldovenilor, plecaţi la muncă peste hotare, o parte dintre ei sunt dispuşi să revină acasă?
Dorin Duşceac: „Probabil că da, o parte dintre ei se vor reîntoarce acasă la un moment dat. Concetăţenii noştri s-ar întoarce într-o ţară dacă nu bogată, dacă nu prosperă, mult mai inteligentă. Într-o ţară în care ar funcţiona legea, nu ar fi atâta corupţie. Trebuie efectuate anumite schimbări la nivel structural. S-a vorbit şi se vorbeşte în continuare despre reforme, dar trebuie să trecem într-o bună zi de la vorbe la fapte, la acţiuni concrete.”
Europa Liberă: Se zice, poate pe bună dreptate că Moldova a supravieţuit ca stat datorită remitenţelor, acestor bani trimişi de cei aflaţi la muncă peste hotare celor rămaşi aici acasă. Această pomană ar avea, să zic aşa, şi plusuri şi minusuri. Într-un fel moldovenii de acolo au vrut să-i ajute pe cei de acasă să nu mai trăiască într-o sărăcie lucie. Pe de altă parte i-au învăţat pe aceştia cu lenevia, cu indiferenţa.
Dorin Duşceac: „Din păcate acest lucru se răsfrânge cel mai mult asupra generaţiei tinere. Am cunoscut din propriul anturaj persoane foarte tinere, care deja de 10 ani primesc în fiecare lună din Italia, sau din Franţa, sau din Portugalia sau din alte ţări, primesc o sumă de bani mult mai mare decât cea de care au ei nevoie în mod efectiv.”
Europa Liberă: Sau chiar mult mai mare decât un salariu, pe care-l primeşte un specialist.
Dorin Duşceac: „Această finanţare, să spunem aşa, fără nici un control al părinţilor, care se află la mare depărtare, duce la crearea unei stări de fapt în care persoanele beneficiare, să le spunem aşa, se obişnuiesc a primi bani fără a munci. Educăm o generaţie întreagă, care are 25-30 de ani şi care nu a muncit o oră în viaţa sa.”
Europa Liberă: Crezi că în aşa fel părintele îşi recuperează dragostea de care a fost lipsită odrasla?
Dorin Duşceac: „Probabil intenţiile părinţilor sunt de cele mai multe ori bune, justificate şi pozitive. Din păcate, lipseşte mecanismul de control al respectivei generaţii.”
Europa Liberă: Ei au fost lăsaţi fie în grija bunicilor, fie în grija vecinilor, fie în grija cunoscuţilor.
Dorin Duşceac: „Da, foarte mulţi copii au sentimentul de abandonare, iar părinţii simţind la rândul lor acest lucru, încearcă să se răscumpere într-un fel.”
Europa Liberă: Să compenseze.
Dorin Duşceac: „Să compenseze, numai că compensaţia nu poate veni în formă de euro sau dolari.”
Europa Liberă: Ceea ce am mai aflat de la moldovenii aflaţi la muncă peste hotare, dar dornici să revină în Republica Moldova, că deseori această poftă de revenire este tăiată din start pentru că, chiar dacă doresc să iniţieze o afacere, trebuie să treacă o sumedenie de bariere, unele artificial fiind puse. Ce înseamnă birocraţie moldovenească?
Dorin Duşceac: „În Republica Moldova birocraţia mai mult, din păcate, serveşte pentru a pune piedici anumitor cetăţeni mai întreprinzători. Este binecunoscut faptul că în Moldova avem trei sau patru nivele de control diferit, care se suprapun şi care fac de exemplu iniţierea unei afaceri să fie un adevărat parcurs de combatant.”
Europa Liberă: Având această şedere aici, în Republica Moldova, de câteva zile, ce ai văzut? Ce s-a schimbat?
Dorin Duşceac: „Probabil mai puţin optimism decât acum doi ani. Dar înţeleg foarte bine că oamenilor care locuiesc aici le este greu să rămână optimişti în condiţiile în care nu se schimbă mare lucru odată cu trecerea anilor.”
Europa Liberă: Acum te întreb ce s-ar putea întâmpla în următorii 10 ani?
Dorin Duşceac: „Este foarte important să oprim hemoragia, adică să facem aşa încât fenomenul migraţiei să nu mai continue în mod masiv aşa cum din păcate mai continuă şi astăzi.”
Europa Liberă: Eu i-am auzit pe unii moldoveni care sunt foarte categorici spunând că dacă nu revin în următorii doi-trei ani, nu mai revin niciodată în Moldova.
Dorin Duşceac: „Da, şi eu am auzit astfel de păreri. Dar le-am auzit şi acum opt ani, şi acum 10 ani, şi acum doi ani. Adică vreau să spun că oamenii probabil îşi dau tot timpul astfel de termene limită, adică de fiecare dată îşi spun – încă doi-trei ani şi revin. Dacă nu revin, atunci nu mai revin niciodată. Şi mai trec ani şi iarăşi îşi spun acest lucru. Eu nu cred în revenirea masivă a concetăţenilor noştri. Ar fi extraordinar de pozitiv pentru Republica Moldova ca migranţii, care au căpătat o experienţă de muncă, au un anumit know-how, au anumite deprinderi, au anumite cunoştinţe.”
Europa Liberă: Pun preţ pe alte valori.
Dorin Duşceac: „Exact, pun preţ pe alte valori, au alt mod de comportare în societate, în viaţă. Eu nu cred că un migrant, care a locuit 10 ani în Portugalia, va veni la Chişinău şi va da mită medicului de familie, aşa cum din păcate se mai face la noi.”
Europa Liberă: Şi atunci ce viitor are Moldova?
Dorin Duşceac: „Viitorul pe care şi-l croieşte astăzi.”
Europa Liberă: Fără cetăţenii plecaţi?
Dorin Duşceac: „Fără cetăţenii plecaţi, dar măcar cu cetăţenii rămaşi, care nu vor mai dori să plece. Dar nu cred că e valabil asztăzi acest lucru. Mulţi dintre prietenii şi colegii mei rămaşi în Republica Moldova, chiar acum, în 2011, îmi spun că în viitorul apropiat probabil vor pleca şi ei.”
Europa Liberă: Dar promisa euro-integrare ar putea să-i menţină pe cei rămaşi în Moldova acasă?
Dorin Duşceac: „Ar putea nu doar să-i menţină acasă pe cei rămaşi, dar şi să întoarcă o parte din cei plecaţi. Integrarea europeană ar permite fenomenul migraţiei circulare, adică plecarea pentru perioade de trei-patru luni, şase luni într-o anumită ţară din Uniunea Europeană, după care ar urma reîntoarcerea şi reintegrarea în Moldova. Până când nivelul dezvoltării economice a Republicii Moldova nu va permite ca persoana să nu mai fie obligată să plece pentru a avea acelaşi nivel de viaţă.”
Europa Liberă: Dar acolo în Franţa tu cum eşti perceput? Ca şi cetăţean european? Ca unul venit din Est?
Dorin Duşceac: „Bineînţeles că voi păstra toată viaţa mea amprenta, să spun aşa, originii. Adică voi putea fi „detectat” de către francezi sau europeni în general drept cineva care nu s-a născut în Occident, dar acest lucru nu este neapărat un dezavantaj. Francezii sunt un popor extrem de deschişi pentru a înţelege, a percepe, a cunoaşte alte culturi, alte civilizaţii. Şi nu m-am simţit niciodată discriminat.”
