Ziua Memoriei - 19 ani de la izbucnirea războiului de pe Nistru

Conducerea ţării, funcţionari de la Primăria Chişinău, reprezentanţi ai societăţii civile şi foarte mulţi din cei care cu arma în mînă au luptat pentru independenţa Moldovei, sute de participanţi au depus flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. După care au participat la un miting de doliu cu prilejul tragicului eveniment. Atunci, în 1992, la Coşniţa l-am cunoscut pe unul dintre sătenii,care se sculase cu arma în mînă.


Europa Liberă: Vladimir Coica, vicepreşedintele organizaţiei?

Vladimir Coica: „A Mişcării combatanţilor Platoul Coşniţa.”

Europa Liberă: Ce lupte vă amintiţi?

Vladimir Coica: „Cele mai crâncene, din primele zile. Pentru că nu prea aveam arme, era greu, noi eram primii, singuri. Din partea ceia de Nistru nu puteau trece să ne ajute. Noi am vrut să trăim în Republica Moldova, să nu avem treabă cu separatiştii şi ne-am ridicat toţi băieţii iştea tineri.”

Europa Liberă: V-aţi ridicat după ce a fost încercuită poliţia de la Dubăsari?

Vladimir Coica: „Da, pe data de 2 martie 92. Eu chiar am plecat la lucru şi când acolo de-amu imi spunea, că fugi de aici, că pe tine te caută. Atunci umblau prin sate, împuşcau. Noi de atâta şi ne-am răsculat.”

Europa Liberă: Cine împuşcau?

Vladimir Coica: „Moştele astea separatiste, cazacii. M-am luptat cu dânşii.”

Europa Liberă: Erau înarmaţi?

Vladimir Coica: „Foarte tare erau înarmaţi.”

Europa Liberă: Cu ce erau înarmaţi?

Vladimir Coica: „Cu arme ruseşti. Aveau automate Kalaşnikov, aveau muniţii pentru război.”

Europa Liberă: Aruncătoare de mine?

Vladimir Coica: „Tot aveau. Erau pregătiţi. Chiar şi podul de la Vadul-lui-Vodă era ocupat de dânşii. Noi l-am eliberat. Ei l-au rupt şi au fugit. Primii, care am luptat am fost noi şi am eliberat patru sate. Şi apoi au venit aiştilalţi la ajutor.”

Europa Liberă: Care sate?

Vladimir Coica: „Coşniţa, Pîrîta, Doroţcaia şi Pogrebea. De la noi au murit 47 de oameni.”

Europa Liberă: Din satul Coşniţa?

Vladimir Coica: „Da. Am călcat şi pe mină şi a exploadat, mi s-a rupt un picior.”

Europa Liberă: Da minele cine le amplasau?

Vladimir Coica: „Ei. Din armata a 14-cea. Într-o luptă foarte crâncenă, acolo am fost rănit.”

Europa Liberă: Ce înseamnă luptă foarte crâncenă?

Vladimir Coica: „Unde aproape corp la corp luptam, împuşcam. Iată, unul lângă altul când te ucizi, e cel mai...Doamne fereşte. Rupt mîinile amândouă, piciorul. Mîinile vroiau să mi le taie, că gangrenă. Am trecut prin tare greutate.”

*

Veceslav Vîrlan: „Veceslav Vîrlan, comandatul trupelor „Scorpion”.

Europa Liberă: Care sunt adevărurile şi lecţiile acestui război?

Veceslav Vîrlan: „Războiul a fost o luptă pentru a opri căzăcimea de a cotropi teritoriul.”

Europa Liberă: Pentru ce aţi luptat?

Veceslav Vîrlan: „Pentru neam, pentru ţară, pentru Tricolor.”

Europa Liberă: Contra cui aţi luptat?

Veceslav Vîrlan: „Contra cazacilor, contra imperiului rus. A fost un război moldo-rus. Un război împotriva imperialismului rus.”

Europa Liberă: Care din operaţiunile de atunci v-au rămas în memorie?

Veceslav Vîrlan: „Unitatea militară. În toată istoria Uniunii Sovietice n-a fost unitate militară, care ar fi fost luată prin asalt cu oameni civili. Cu mîinile goale. Fără arme. A fost o tactică şi o strategie a moldoveanului, adică a dacului, poate, nu ştiu a cui.”

Europa Liberă: Şi totuşi, unitatea era păzită?

Veceslav Vîrlan: „Mai mult decât păzită. Că în noaptea de 2 spre 3 Omonul a trecut peste ghiaţă, grupul de recunoaştere şi a spus, că nici nu încearcă să ia unitatea, pentru c
ă vor fi mari jerfe. Şi noi...”
Europa Liberă: În afara ordinului?

Veceslav Vîrlan: „Noi nu ne supuneam nimănui. Noi eram băştinaşi acolo. Ştiam, că dacă noi nu luăm unitatea, pe noi ne calcă în picioare.”

Europa Liberă: Populaţia simplă era carne de tun?

Veceslav Vîrlan: „Era carne de tun populaţia simplă. Ce era altceva?”

*

Europa Liberă: 19 ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru. Doi martie e Ziua memoriei. Domnule general Petrică, care sunt adevărurile şi lecţiile acestui război de la Nistru?

Nicolae Petrică: „Adevărul este în nepregătirea conducerii Moldovei şi în agresiunea Rusiei.”

Europa Liberă: A fost război moldo-rus?

Nicolae Petrică: „Au fost susţinuţi de ruşi separatiştii din Transnistria.”

Europa Liberă: Şi lecţiile pe care trebuie să le însuşească clasa politică?

Nicolae Petrică: „Este o lecţie – dacă eşti incapabil să hotărăşti probleme, nu se poate să hotărăşti cu arma. Trebuie să hotărăşti paşnic.”

Europa Liberă: În 92 Dumneavoastră aţi luat arma în mînă.

Nicolae Petrică: „În 92 îmi apăram pământul şi apăram în primul rând pe acei ostaşi, care erau subalternii mei. În primul rând, apăram viaţa lor, sănătatea lor, de aceea am fost nevoit ca să fac multe lucruri, ca să păstrez multe vieţi. Poate cineva nu înţelege lucrul ăsta. Ca militar, eu ştiam ce-i război, ce poate să ne aştepte, dacă noi o să facem nişte greşeli.”

Europa Liberă: Ordinele de retragere au fost întemeiate?

Nicolae Petrică: „Noi în retragere n-am fost. La Platoul Cocieri a fost tot normal.”

Europa Liberă: Numai înaintare?

Nicolae Petrică: „Noi am respins pe cei, care au vrut să ne atace. De aceea pe urmă ei au înţeles, că nu este posibilitate să ne atace şi au început să ne bombardeze cu câte 2 500 de obuze pe zi, să ne „cadoneze” pe Platoul Cocieri, pe satele Molovata, Holercani şi alte sate. Adică se numeşte aşa într-un cuvânt rusesc – „voiennîi banditizm”.

*

Europa Liberă: Aşadar, astăzi sunt comemoraţi eroii căzuţi în războiul de pe Nistru. Atunci s-a vărsat sânge, astăzi curg lacrimi pe obrajii multora, chiar şi dacă sunt bărbaţi.

Chiril Pantelei: „Eu eram vicecomandantul la Platoul Cocieri.”

Europa Liberă: Domnule Chiril Pantelei, Dumneavoastră ce vă amintiţi despre acest război nedrept?

Chiril Pantelei: „Atâta timp, cât virusul separatismului este aşa o boală a unor regiuni geografice, a unei ţări, atâta timp cât conducerea ţărilor au ştiut cum să-l neutralizeze, să-l ţină în frâu acest virus, a fost pace, şi a fost bine. Şi am fost o ţară integră. Şi apoi, când conducerea a pierdut controlul, să spunem chiar, s-a pierdut cu firea când s-au început mişcările naţionale şi s-a început divizarea societăţii. Că şi noi aveam acea vină, că s-a început acel „cemodan, voczal, domoi”. Ruşilor, căraţi-vă. Iată de unde-i buba dezbinării ţării. Şi atunci am primit, ceea ce am primit. Am primit ostacade la Tiraspol pe linie, am primit reacţia Moscovei, aceleaşi standarde duble ale Rusiei, le-am văzut şi nu numai o dată. Şi le simţim şi astăzi. Şi ei socot că li se încalcă drepturile, pe când la noi aici ne ţin armata şi socot că e tot normal. Ştiţi, vine gândul cela câte odată, că orice generaţie trebuie să aibă câte o suferinţă oarecare. Am avut-o şi noi. Cred că încă nu s-a spus cuvântul istoricii. Să ne spună – ce a fost la mijloc? Da, componentele noi le ştim – iată separatismul, numim reacţia Rusiei. Vreau să mă întorc la reacţia lumii mondiale la acest separatism. Şi ei s-au pierdut. Pe atunci cine mai spunea ceva Rusiei? Toţi tăceau molcom. Ca acum, după 20 de ani, cineva face sforţări să ne ajute. La ce am ajuns? La nimic. Cu părere de rău, concret.”

Europa Liberă: Da mai putem ajunge la o soluţie?

Chiril Pantelei: „Eu cred că da, Rusia totuşi trebuie impusă să-şi exercite obligaţiile de la Istanbul, să-şi scoată armata numaidecât. Aceasta este un fapt, care ne-ar fi permis ca să ne unim, având aceste forţe militare. Trebuie totuşi ţările occidentale, care au o viziune asupra separatismului, mai clar să se expună şi să-i impună într-un mod oarecare pe acest imperiu rus să-şi exercite până la capăt obligaţiile, să ne dea pace să trăim.”

Europa Liberă: Dacă ar pleca armata rusă, credeţi că se rezolvă problema?

Chiril Pantelei: „Eu socot că asta ne ţine pe noi separaţi, malurile separate. Încredere în aceea, că este forţa şi obrăznicia lui Smirnov mai departe.”

Europa Liberă: A propos, ce ne puteţi spune despre felul cum a fost prins şi cum a fost eliberat Smirnov?

Chiril Pantelei: „Păi, Smirnov a fost prins ca un criminal,care a început divizarea Republicii Moldova. Tot ţine de la dânsul. Mă rog, fiind unealtă în mîinile ruşilor, dacă aş spune drept. Şi a fost prins când ieşea din hotelul Kiev, gâbjât. S-a încercat nişte mişcări acolo, s-au tras câteva focuri din automate, trupa noastră.”

Europa Liberă: Aţi participat la acea operaţiune?

Chiril Pantelei: „Da, am fost în grupa principală, care l-am găsit, l-am depistat, s-a organizat reţinerea şi l-au adus, ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Domnule Pantelei, trebuia eliberat Igor Smirnov? Pentru că el a ţinut în temniţă grupul Ilaşcu.

Chiril Pantelei: „Acum am putea să spunem multe. Dar atunci era altă situaţie. Nu ştiu. Eu m-am întristat tare, când am auzit că i-au dat drumul. Câtă muncă s-a depus, şi efort, şi primejdie a fost până la urmă pentru grupurile noastre. Au închis Kievul, căutau să ne aresteze, a venit grupul din Kiev la Procuratura generală să mă aresteze şi pe mine. Şi când am auzit că l-au eliberat...dar ştiţi, în carte lui Costaş, dacă vedeţi acolo o declaraţie, semnează acelaşi Hadârcă, vă rog să-i daţi drumul. N-am înţeles ce a fost asta? Trădare, ori ce-i asta? Se înţelege, că trebuia de pus la punct, că imediat cum l-au reţinut pe Smirnov, a doua zi toţi liderii din Transnistria îşi făceau sunducurile, geamantanele şi o ştergeau. Şi dacă îl mai ţineau vreo lună şi ceva, era gata, se termina cu separatismul, oameni buni. Îl judecau, cum trebuie. Astăzi Procuratura generală nici nu ştie unde-i dosarul pe dânsul.”

Europa Liberă: Unde-i dosarul?

Chiril Pantelei: „Eu ce spun? Nu ştiu.”

Europa Liberă: Dumneavoastră puteţi să ştiţi.

Chiril Pantelei: „Habar n-am. Eu am încercat să-l caut. Îmi trebuia să văd mandatul de arest al lui, pe ce dată era. N-am mai dat de urme. Ei, dar mă rog.”

Europa Liberă: Credeţi că a dispărut dosarul?

Chiril Pantelei: „Nu ştiu, nu pot să spun. Asta este, doamnă Valentina.”

*

Cu prilejul tragicului eveniment au fost organizate mese de pomenire în toate localităţile din Republica Moldova. La războiul din 1992 au participat aproximativ 30 de mii de persoane. Circa 400 au decedat, 300 au rămas invalizi. Aceasta este trista statistică a acestui război de pe Nistru.