luni, septembrie 01, 2014 Ora Locală 16:39

Arhiva istorică Radio Europa Liberă / 2000

A vota nu înseamnă doar a alege (Editorial)

In cabina de vot, cetăţeanul se confruntă nu numai cu o lista de candidaţi şi partide ci şi cu propria sa conştiinţă, cu propriile sale frustrări şi speranţe.

x

Multimedia

Audio


A vota nu înseamnă doar a alege.


Editorialul săptămînal
de Nestor Ratesh

Peste o săptămînă romanii se vor prezenta la urne în alegeri naţionale pentru a 4-a oară din decembrie 1989 încoace, într-un exerciţiu fundamental de democratie. Cineva spunea că a vota nu înseamnă doar a alege. Singur, în cabina de vot, cetăţeanul se confruntă nu numai cu o lista de candidaţi şi partide ci şi cu propria sa conştiinţă, cu propriile sale frustrări şi speranţe şi cu responsabilitatea sa civică. Votul nu este, sau nu trebuie să fie, un gest intempestiv, copt în viscere, nici un reflex disperat, ci, mai curînd un act deliberat, bine cumpănit şi constructiv.

Aşa e gîndit să fie într-o societate care a păşit în normalitate unde supărarea nu-i revoltă, iar alegerea este între bine şi mai bine. Cea romanească, nu este încă o asemenea societate. Aici, alegerea este între ceea ce este perceput a fi rău şi ce se speră a fi mai puţin rău. Percepţiile şi speranţele sunt, totusi, criterii aproximative. Apare clar că votul de duminica viitoare va fi unul de protest. Un vot contra mai curînd decît „pentru”. O lecţie dată celor care au guvernat ţara în ultimii 4 ani.

Drama alegătorului roman este că dacă vrea să-i penalizeze pe actualii guvernanţi nu o poate face decît alegîndu-i pe cei dinaintea lor. Si acest lucru nu-i schimbarea schimbării, cum îi spun unii, ci... negarea schimbării. În cei aproape 11 ani care s-au scurs de la revoluţie tabloul politic a rămas încremenit, nu s-a putut diversifica pentru a produce o forţă politică alternativă, credibilă. Tentativele de ultim moment de a crea aparenţa unei a treia forţe, ieşită fie din actuala putere, fie din cea dinainte de 1996 nu par să fie decît, în cel mai bun caz, o modalitate de salvare, de supravieţuire, nicidecum o alternativă plauzibilă.

Într-o asemenea situaţie apare foarte probabilă o victorie electorala a PDSR, deşi amploarea acestei victorii rămîne încă un semn de întrebare. De altfel, proeminenţa PDSR-ului în opţiunile de vot ale eşantioanelor cercetate de sociologi este singura concluzie comună a tuturor sondajelor. Altfel, o bună parte dintre alegători par într-o migraţie continuă pe restul eşicherului politic. În cele din urmă, ei se vor opri într-un loc. Dar o vor face oare pe temeiul unor considerente serioase ?!

Iată cîteva asemenea considerente. Intii, o viaţă politică sănătoasă este cea în care se afirmă o varietate de doctrine şi proiecte sociale. Tabloul politic romanesc este în pericol de a fi mutilat ireparabil, dacă formaţiunile grupate în CDR nu intră în parlament, cum sugerează unele sondaje. Doi: sistemul redistribuirii voturilor date în alegeri partidelor care nu reuşesc să treacă pragul de intrare în Parlament este fără noimă, căci permite ca voturile unor alegători de dreapta să producă deputaţi şi senatori de stînga, redistribuirea facîndu-se proporţional cu procentajele obţinute de partidele parlamentare. Trei: o analiză atentă şi eliberată de pasiuni oarbe a situaţiei de fapt din ţară, va evidenţia, credem, un tablou mult mai nuanţat decît tind să-l descrie trîmbiţele electorale.

În fine, nu ar strica să se asculte cu luare aminte şi semnalele din străinătate, care au un mesaj important, unul care este mai curînd aluziv, dar nu foarte greu de descifrat şi interpretat. Mesajul e de fapt un avertisment.
O înţelepciune elementară ne spune că nu vom stii rezultatul alegerilor decît după ce ve număra voturile introduse în urne. Sondajele de opinie nu sunt decît indicii, mai mult sau mai puţin credibile. Iar aşa cum arată sondajele din Romania, cu fluctuaţiile lor ameţitoare, a le lua drept semne premergătoare indubitabile ale alegerilor propriu zise este cel puţin hazardant. Nu ştim dacă aceste fluctuaţii sunt rezultatul unor manipulări sau reflectă chiar o stare de confuzie a electoratului.

Ce ştim însă este că e un lucru să răspunzi la un chestionar şi cu totul altul să votezi. Nu spunem acest lucru pentru a tăia cheful celor care se aşteaptă să cîştige sau a calma angoasele celor care se şi văd perdanţi. E doar prudenţa unui observator care a învăţat de la americani că „it's not over untill is over!” Că... sfîrşitul alege!

În exclusivitate