Ochii blajini de ”saint bernard”, mustata si timplele incaruntite, papionul zmeuriu, toate impreuna mi-au dat senzatia, din copilărie, ca “l-ai prins binedispus pe bunicu” şi poţi să-l întrebi orice îţi doreşte sufletul. Tocmai aşa am procedat, luînd-o pe scurtătură, renunţînd alteori la serviciile translatoarei din cehă în română, dacă tot m-am convins că ministrul Schwarzenberg nu obişnuieşte să se ascundă îndărătul unor sintagme diplomatice de lemn.
Karel Schwarzenberg răspunde fără ezitare că alinierea la legile europene este veriga ce le trage pe toate celelalte. Într-un mediu euroconform vin nestingherite investiţiile care aduc apoi bunăstarea, aceasta este ordinea firească a lucrurilor.
Cît priveşte debarasarea de trecutul totalitar comunist, ar fi oare acesta un avantaj al Moldovei? Îl întreb pe prinţul Schwarzenberg, descendent dintr-una din cele mai bogate familii de nobili din Boemia si fostul Imperiu Austro-Ungar.
Şi iarăşi Ministrul Schwarzenberg este cît se poate de tranşat, ca un adevărat prieten: “Bineînţeles, legea lustraţiei este o lege utilă dar în nici un caz nu este cea mai importantă. Cele care sînt foarte importante sînt reforme ale reglementărilor juridice, adică ale legislaţiei, reforme economice, în administraţia publică. Este adevărat că este important de a se desprinde de trecut, dar cel mai important lucru, mai important decît legea lustraţiei este hotărîrea Republicii Moldova că, într-adevăr, vrea să meargă pe calea spre Europa, pentru că cel mai prost ar fi dacă ar începe să ezite”.
