duminică, decembrie 21, 2014 Ora Locală 00:57

Arhiva istorică Radio Europa Liberă / Evenimente, personalităţi

1987 - Actualitatea românească: despre și cu matematicianul Mihai Botez

Interviuri acordate de Mihai Botez cotidianului „Le Matin” și lui Vlad Georgescu, pentru Radio Europa Liberă.

Vlad Georgescu în studioul Europei Libere de la MünchenVlad Georgescu în studioul Europei Libere de la München
x
Vlad Georgescu în studioul Europei Libere de la München
Vlad Georgescu în studioul Europei Libere de la München

Multimedia

Audio

14 septembrie 1987

Actualitatea românească.
Moderator: Neculai Constantin Munteanu; colaborează la program Vlad Georgescu, Șerban Orescu, și Mihai Botez).

Din cuprins: revista presei internaționale; un interviu Radio Europa Liberă cu Mihai Botez; comentariul lui Șerban Orescu despre caruselul miniștrilor de la București.

In drum spre Statele Unite, sosit la Paris, matematicianul Mihai Botez a acordat un interviu cotidianului „Le Matin” (traducerea interviului în lectura Ioanei Măgură Bernard și Ioan Ioanid).

O întîlnire la Paris cu Mihai Botez și o discuție cu directorul Europei Libere, Vlad Georgescu. Mihai Botez explică proiectul său de cercetare, să desăvîrșească o carte despre teoria sistemelor sociale aplicată la realitățile lumii comuniste, la o societate nepluralistă.

Mihai Botez: „Cred că în momentul de față, după experiența extraordinară a revoluției poloneze, mă refer la mișcarea Solidaritatea, sînt în măsură și sîntem toți în măsură, cei din Europa de Est, să conturăm un domeniu al științelor sociale, care s-ar putea numi teoria sistemelor sociale cu un partid unic, cu anumite structuri de putere și să încercăm să găsim specificul funcționării unor astfel de sisteme care, așa cum se vede, nu sînt niște simple anomalii sau perturbații, cum sînt de multe ori înclinați să le vadă politologii occidentali, ci sînt niște sisteme stabile, cu bătaie lungă. Cred că faptul că vin din România, care după mine reprezintă un caz limită al funcționării în sine a unui astfel de sistem, îmi oferă prilejul să supun unei priviri obiective, în sensul de diagnostic medical asupra funcținării unor asemenea sisteme. Ceea ce vreau să fac la Washington este să încerc să dezvolt ideile pe care le-am avut și care mi-au fost în bună măsură întărite de experiența mea personală din România în ultimii ani, în dialog cu ce se întîmplă în celelalte țări socialiste și în special cu experiența extraordinară pe care o oferă, dacă vreți, cealaltă limită a sistemului nostru și anume sistemul polonez.

[...] Intenția mea este să introduc în acest cadru general, sub o formă pe care știința să o poată accepta, experiența a ceea ce s-a petrecut în ultimii zece ani, mai precis ultimii cinci ani, din 1982 pînă în 1987. Am propus o teorie a sistemelor, nu știu cum să o numesc în românește, sisteme înghețate, înțepenite și problema era exact asta, anume cum într-un sistem înțepenit sau înghețat pot interveni modificări care să nu fie numai niște simple creșteri sau descreșteri, ci niște mutații genetice. In ce măsură lucrul acesta este posibil, care ar fi condițiile necesare spre a crea astfel de „înroșiri” să le numim, ale sistemului, de unde bifurcările să devină posibile, și în ce măsură, aș spune eu, libertatea oferită la un moment dat de niște alternative devine o libertate reală, o libertate care să fie folosită și nu o libertate teoretică, așa cum de multe ori în istoria țărilor comuniste din ultimele decenii am avut cu toții impresia.”

Vlad Georgescu: ... Comunismul sau marxismul este o haină pe care rușii au așezat-o deasupra Europei de răsărit ... dar sub această haină se manifestă diferite structuri care sînt de un fel în Ungaria, de alt fel în Bulgaria, un alt fel în Polonia; deci, sub acest aluat care s-a pus peste tot între Elba și Prut, sau Vistula, clocotest totuși structurile etnice diferite. Poate că aici trebuie văzut motorul diferenței și al nașterii unei opțiuni. Poate că polonezii se poară altfel, pentru că așa s-au purtat tot timpul în istoria lor, poate că românii se poartă așa cum se poartă pentru că au mai avut astfel de etape istorice...

Mihai Botez
: „... eu vorbesc nu atît de optimism și pesimism, ci de luciditate. Faptul că lucrurile sînt cum sînt și evoluțiile sînt cele pe care le vedem poate să fie, eventual, subiect de optimism sau pesimism personal dar în limbajul științei lucrurile astea se constată, nu ? Cred, într-adevăr că aceasta este problema cheie, relația dintre tradicție și structură - și această structură introdusă din afară -, dar care totuși funcționează de 40 de ani. In decurs de 40-50 de ani, tradițiile respective, în contact cu structurile respective au dat niște fructe diferite în fiecare țară. Problema e dacă sînt soiuri diferite din același fruct sau sînt niște fructe total diferite. Personal cred că, pînă acum, sînt niște variante ale aceluiași fruct. ...

Părerea mea este că tradiția și istoria au un rol esențial pentru explicarea a ceea ce se întîmplă, dar poate nu suficient pentru acțiune. Faptul că polonezii s-au purtat de-a lungul lungii lor istorii întotdeuna așa nu este, după mine, un argument suficient de puternic ca să spui că totdeuna se vor purta așa. Faptul că românii s-au purtat o parte a istoriei lor așa, iarăși nu este un argument suficient de puternic pentru a spune că totdeuna, de acum în colo, se vor purta așa. ... Tocmai această explorare a limitelor schimbării, a limitelor sistemului, după mine ar merita să fie performate ca să spun așa...”


(Un document sonor din colecția și prin curtoazia dnei Mary Georgescu).

În exclusivitate