Linkuri accesibilitate

Cazul Săhleanu (Editorial)


Virgil Săhleanu
Virgil Săhleanu

Nu este de mirare că uciderea lui Virgil Săhleanu, liderul sindicatului de la TEPRO din Iaşi, ca negare absolută a sindicalismului, a răscolit atât de tare societatea românească.


16 septembrie 2000

Editorial săptămînal.
de Nestor Ratesh.

Cazul Săhleanu.

Asasinarea unui lider sindical este o traumă majoră în orice ţară. Capacitatea muncitorilor de a-şi apăra interesele şi drepturile prin sindicate fiind o componentă fundamentală a oricărei democraţii, respectarea drepturilor sindicale oricare ar fi împrejurările, reprezintă un test primordial al naturii şi nivelului de dezvoltare al oricărui regim politic.

Nu este de mirare, deci, că uciderea lui Virgil Săhleanu, liderul sindicatului de la TEPRO din Iaşi, ca negare absolută a sindicalismului, a răscolit atât de tare societatea românească şi a pus cu atâta vigoare autorităţile pe urmele criminalilor. S-au făcut arestări, s-au publicat anumite informaţii privitoare la cei bănuiţi de a fi pus la cale asasinatul şi despre faptul că ucigaşii şi-ar fi recunoscut crima. Ca ziarişti responsabili vom aştepta să află vinovăţiile directe şi indirecte, mobilurile crimei şi implicaţiile ei, din verdictul unui tribunal.

Pentru moment apare clar doar că victima a fost omorâtă pentru că se afla în fruntea sindicatului şi că asasinii au acţionat din îndemnul sau la cererea altora. Restul sunt speculaţii mai mult sau mai puţin informate. Poate cel mai obscur aspect al crimei este mobilul ei: deşi aici sunt cele mai multe supoziţii şi insinuări, unele ieşind din criminalistică pentru a deborda, aberant, în politic. Este plauzibil să pui crima în contextul relaţiilor extrem de tensionate dintre patronii societăţii şi muncitori.

Acesta a fost un conflict de muncă atipic prin intensitate şi durata lui. Grevele şi demonstraţiile s-au derulat aproape continuu, de la privatizarea fostei fabrici de ţevi cu doi ani în urmă, şi au luat câte odată o turnură mai dramatică. Motivul iniţial al protestului a fost intenţia patronatului de a reduce drastic personalul uzinei, pentru rentabilizarea producţiei. Prelungirea conflictului a descurajat patronatul să facă investiţiile promise, au apărut semne de întrebare privind legalitatea acestei privatizări. Au intrat în joc tribunalele care au dat câştig de cauză sindicatelor. FPS-ul a promis să rezilieze contractul de privatizare. La vremea asasinatului, situaţia uzinei devenise foarte problematică.

Dacă uciderea liderului sindical a fost concepută ca o cale de a ieşi din criză, calculul s-a dovedit grotesc,
Este greu de crezut că s-a făcut acest calcul. Eliminarea lui Virgil Săhleanu nu avea cum să oprească cursul avansat al demersurilor legale; mai curând, efectul opus. ... A apărut tentaţia de a politiza crima. Măcar prin implicaţii a fost pus în cauză ideea privatizării. Nu au lipsit nici insinuările xenofobe, deşi patronii cehi nu deţin decât o idee mai mult decât jumătate din acţiunile societăţii, restul revenind unor români. Puterea a fost acuzată de neglijenţă, în cel mai bun caz dar şi de implicare în actul criminal. Subtextual, capitalismul însuşi a fost pus sub semnul întrebării.

Asasinatele nu lipsesc din istoria sindicalismului mondial, dar au fost mai curând o caracteristică a secolului al 19-lea. Capitalismul sălbatec a produs înfruntări violente între patronat şi muncitori, dar şi rivalităţi intense între liderii sindicali, ca şi interferenţe criminale în activităţile unora dintre aceştia. Se spune adesea că în România de astăzi primează acest gen de capitalism. Uciderea liderului sindical de la Iaşi este interpretată ca expresia capitalismului sălbatec din România. Bineînţeles că există o confuzie de termeni căci în fazele sale incipiente, capitalismul a fost caracterizat drept sălbatec, nu datorită violenţelor care l-au însoţit, ci mai curând dezvoltării sale anarhice… Reglementările legale din România nu sunt ideale dar există şi în unele privinţe abundă.

Capitalismul va supraviţui acestei întâmplări tragice şi pentru că nu există alternativă. Dar cazul TEPRO va rămâne nu doar un exemplu de privatizare nereuşită, dar şi un motiv de reţinere şi descurajare pentru un viitor investitor străin. Or, România nu a fost nici până acum o ţară prea atrăgătoare pentru aceşti investitori.
Tragismul s-ar putea dovedi mai profund decât îl credem.
XS
SM
MD
LG