Ar putea parea surprinzator ca Parlamentul European, care a adoptat de-a lungul deceniilor o serie intreaga de legi ce au stat la baza acestui model unic al „economiei sociale de piata“ a fost in acelasi timp intotdeauna dominat de formatiunile politice de dreapta. Ba chiar, parintii fondatori ai Europei, de la Jean Monnet pana la Alcide di Gasperi, au fost cu totii conservatori, sau, mai precis, crestin-democrati. Adevarul este ca in contextul politic al Europei continentale, crestin-democratii nu sint un partid de dreapta in sensul est-european al termenului. Paradoxul este insa doar aparent, intrucat crestin democratii europeni au fost intotdeauna mai apropiati de socialisti in chestiunile sociale si economice. In asta, crestin-democratii se deosebesc de conservatorii britanici cu care au fost uniti o vreme, dupa cum se deosebesc cu totul de liberali.
S-a intamplat deseori ca Partidul Popular European, PPE, formatiunea care ii reuneste pe crestin-democrati in cadrul Parlamentului European, sa voteze alaturi de socialisti si impotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stanga sint astfel foarte nuantate in contextul Parlamentului European. PPE este insa o grupare foarte compozita, care se straduie din ce in ce mai greu sa-si gaseasca o linie politica coerenta. Contururile ideologice ale PPE-ului au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formatiuni politice, la randul lor compozite, de tendinta mai degraba neoliberala.
Asa este FIDESZ din Ungaria, coalitia lui Viktor Orban, Partidul Civic Democratic (ODS) al lui Vaclav Klaus din Cehia, care intre timp a iesit, sau Forza Italia a lui Silvio Berlusconi. Formatiuni politice ad-hoc, create in jurul unor personalitati al caror profil politic nu corespunde vechiului mesaj crestin-democrat pe care s-a construit PPE. Klaus, Orban sau Berlusconi nu au in programul lor nimic crestin, ba chiar, in cazul lui Berlusconi, pana si eticheta de “democrat” este discutabila. Crestin-democratii se situau mai degraba spre centru-stanga. Italienii, si noile partide est-europene primite in ultimii ani ca membri l-au facut sa se incline spre dreapta mai dura.
S-a intamplat deseori ca Partidul Popular European, PPE, formatiunea care ii reuneste pe crestin-democrati in cadrul Parlamentului European, sa voteze alaturi de socialisti si impotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stanga sint astfel foarte nuantate in contextul Parlamentului European. PPE este insa o grupare foarte compozita, care se straduie din ce in ce mai greu sa-si gaseasca o linie politica coerenta. Contururile ideologice ale PPE-ului au devenit tot mai confuze, pe masura ce PPE a acceptat ca membri unele formatiuni politice, la randul lor compozite, de tendinta mai degraba neoliberala.
Asa este FIDESZ din Ungaria, coalitia lui Viktor Orban, Partidul Civic Democratic (ODS) al lui Vaclav Klaus din Cehia, care intre timp a iesit, sau Forza Italia a lui Silvio Berlusconi. Formatiuni politice ad-hoc, create in jurul unor personalitati al caror profil politic nu corespunde vechiului mesaj crestin-democrat pe care s-a construit PPE. Klaus, Orban sau Berlusconi nu au in programul lor nimic crestin, ba chiar, in cazul lui Berlusconi, pana si eticheta de “democrat” este discutabila. Crestin-democratii se situau mai degraba spre centru-stanga. Italienii, si noile partide est-europene primite in ultimii ani ca membri l-au facut sa se incline spre dreapta mai dura.
