Iulian Ciocan: Sandu, ai fost expulzat de curînd din România. Să înţeleg că de cînd ai venit în Republica Moldova ai avut parte de o nouă decepţie? Mă refer la evenimentele din 7 aprilie. Cum le vezi?
Sandu Vakulovski: „Vorbeam cu prietenii... nici acuma nu-mi dau seama ce se întîmplă în Moldova. Tot ce se întîmplă în Moldova m-a făcut să uit că am fost expulzat din România. Nu ştiu... Eu am văzut că au fost nişte alegeri fraudate şi oamenii au simţit asta şi nu au mai putut suporta. Şi pur şi simplu au ieşit pe strada. Mai departe, ce s-a întîmplat, practic s-a dat foc la fotoliile pe care părinţii lor le-au cumpărat lucrînd în Italia. Asta văd eu că s-a întîmplat. Şi vandalismul, şi huliganismul la care se reduce discursul comuniştilor de acum... Oamenii care au dat foc la Parlament şi Preşedinţie de fapt au fost provocaţi să facă asta. Pentru că e foarte clar că dacă cineva vroia să oprească vandalismul, îl putea opri. Oamenii au fost pur şi simplu provocaţi şi lăsaţi să facă asta. Aşa am văzut eu lucrurile. Nu mai există în Moldova exprimare liberă, asta e părerea mea. Chiar dacă cîte un ziar scrie adevărul, oricum, după cum am auzit, sînt cumpărate tirajele de dimineaţa ca să oamenii să nu mai citească. În rest, în toată Moldova e „Moldova 1” care e o televiziune ca din timpul lui Brejnev”.
Iulian Ciocan: Crezi că Occidentul face suficient pentru Republica Moldova? Uite, cazul tău, această expulzare din România nu poate provoca ideea la tineri că Occidentul nu-i ajută suficient, adică nu le poate provoca nişte decepţii care să le schimbe opţiunile?
Sandu Vakulovski: „E foarte trist. Şi vorbeam cu o prietenă şi cuvîntul cel mai des pe care îl folosea era „trist”. Întradevăr, în Moldova este foarte, foarte trist. Pentru că oamenii care au ieşit să protesteze toţi erau cu drapelurile Uniunii Europene. Ei toţi speră în Europa şi aşteaptă ceva de la Europa. În schimb, validarea alegerilor de către Occident e ca şi cum Occidentul renunţă la tot, la libertate, pentru ca să fie graniţa mai sigură a UE. Normal că sînt toţi decepţionaţi. Pentru că Occidentul se comportă exact la fel cum se comportau foştii birocraţi din Uniunea Sovietică. Înainte nu eram lăsaţi să ieşim de aici, acum nu sîntem lăsaţi să plecăm afară. Sînt nişte lucruri identice după părerea mea”.
Iulian Ciocan: Deci, tu ca tînăr care ai studiat în România şi care ai avut această tentaţie a Occidentului te simţi cumva abandonat?
Sandu Vakulovski: „Da, mă simt foarte abandonat aici. E o decepţie foarte mare. Dar sînt bucuros să văd că nu „ca instituţii”, ci „ca oameni” sînt nişte răspunsuri şi din Occident. În sfîrşit a apărut o declaraţie a unor oameni care nu ţin de nici un partid, au o politică transparentă, chiar oameni care au protestat. Am văzut că şi Vladimir Tismăneanu a scris despre asta şi s-a bucurat de apelul celor de la o organizaţie despre care nu ştiu prea multe, practic sînt oamenii care au ieşit să protesteze. Şi mă bucur că personalităţi marcante răspund cumva şi încurajează ceea ce se întîmplă în Republica Moldova, spre deosebire de oficialităţile din Europa”.
Sandu Vakulovski: „Vorbeam cu prietenii... nici acuma nu-mi dau seama ce se întîmplă în Moldova. Tot ce se întîmplă în Moldova m-a făcut să uit că am fost expulzat din România. Nu ştiu... Eu am văzut că au fost nişte alegeri fraudate şi oamenii au simţit asta şi nu au mai putut suporta. Şi pur şi simplu au ieşit pe strada. Mai departe, ce s-a întîmplat, practic s-a dat foc la fotoliile pe care părinţii lor le-au cumpărat lucrînd în Italia. Asta văd eu că s-a întîmplat. Şi vandalismul, şi huliganismul la care se reduce discursul comuniştilor de acum... Oamenii care au dat foc la Parlament şi Preşedinţie de fapt au fost provocaţi să facă asta. Pentru că e foarte clar că dacă cineva vroia să oprească vandalismul, îl putea opri. Oamenii au fost pur şi simplu provocaţi şi lăsaţi să facă asta. Aşa am văzut eu lucrurile. Nu mai există în Moldova exprimare liberă, asta e părerea mea. Chiar dacă cîte un ziar scrie adevărul, oricum, după cum am auzit, sînt cumpărate tirajele de dimineaţa ca să oamenii să nu mai citească. În rest, în toată Moldova e „Moldova 1” care e o televiziune ca din timpul lui Brejnev”.
Iulian Ciocan: Crezi că Occidentul face suficient pentru Republica Moldova? Uite, cazul tău, această expulzare din România nu poate provoca ideea la tineri că Occidentul nu-i ajută suficient, adică nu le poate provoca nişte decepţii care să le schimbe opţiunile?
Sandu Vakulovski: „E foarte trist. Şi vorbeam cu o prietenă şi cuvîntul cel mai des pe care îl folosea era „trist”. Întradevăr, în Moldova este foarte, foarte trist. Pentru că oamenii care au ieşit să protesteze toţi erau cu drapelurile Uniunii Europene. Ei toţi speră în Europa şi aşteaptă ceva de la Europa. În schimb, validarea alegerilor de către Occident e ca şi cum Occidentul renunţă la tot, la libertate, pentru ca să fie graniţa mai sigură a UE. Normal că sînt toţi decepţionaţi. Pentru că Occidentul se comportă exact la fel cum se comportau foştii birocraţi din Uniunea Sovietică. Înainte nu eram lăsaţi să ieşim de aici, acum nu sîntem lăsaţi să plecăm afară. Sînt nişte lucruri identice după părerea mea”.
Iulian Ciocan: Deci, tu ca tînăr care ai studiat în România şi care ai avut această tentaţie a Occidentului te simţi cumva abandonat?
Sandu Vakulovski: „Da, mă simt foarte abandonat aici. E o decepţie foarte mare. Dar sînt bucuros să văd că nu „ca instituţii”, ci „ca oameni” sînt nişte răspunsuri şi din Occident. În sfîrşit a apărut o declaraţie a unor oameni care nu ţin de nici un partid, au o politică transparentă, chiar oameni care au protestat. Am văzut că şi Vladimir Tismăneanu a scris despre asta şi s-a bucurat de apelul celor de la o organizaţie despre care nu ştiu prea multe, practic sînt oamenii care au ieşit să protesteze. Şi mă bucur că personalităţi marcante răspund cumva şi încurajează ceea ce se întîmplă în Republica Moldova, spre deosebire de oficialităţile din Europa”.
