Zilele în care filozofia BRICS făcea furori par departe. Astăzi, vedetele economiei de model ne-occdental sînt în pană sau mai rău. Foștii adepți ai insurecției economice BRICS nu mai au chef de vorbă. Există, practic, o singură excepție: India continuă ascensiunea economică, dar asta e mai degrabă un argument împotriva modelului BRICS. Inclusă în statele acoperite de aceste odinioară faimoase cinci inițiale, India a fost și e singurul exemplu de democrație constantă și capitalism clasic. Mai exact, India a părăsit treptat modelul cvasi-socialist care a dat regula pînă acum 25 de ani și a încurajat o formă de capitalism primar, mult mai competitiv și mai agresiv decît varianta occidentală. Politic, India a consolidat instituții democratice și a evitat concentrarea la vîrf sau dominația statului în economie. Aici e, probabil, de găsit motivul pentru care India a supraviețuit ecuației BRICS. În rest, numai povești fără happy end.
Înainte de toate e vorba de regina sistemului: China. Situația Chinei e extraordinar de complicată, dar poate fi rezumată destul de exact. Anii creșterii economice incendiare s-au încheiat. China a întîlnit, inevitabil, contradicția care opune libertatea economică lipsei de libertate politică. Succesul economic a creat probleme pe care Partidul Comunist Chinez a încercat să le rezolve așa cum știe și poate un partid unic: administrativ. Partidul contra piețe a însemnat o victorie a Partidului cu prețul unui eșec economic masiv. Investitorii de profesie, dar și oamenii de rînd, încurajați să își plaseze economiile în circuitul liber, s-au izbit de limitele sistemului. În același timp, Partidul Comunist a fost pus în fața consecințelor tipice ale unei economii supraturate: nevoia continuă de resurse importate, deplasări sociale uriașe de la sat la oraș și cheltuieli de asistență sociale în creștere continuă. Ecuația de succes a Chinei pare blocată de cîțiva ani buni și are șanse mari să rămînă așa.
Africa de Sud e un caz derizoriu. Inclusă între viitoarele puteri economice doar din simpatie politică pentru administrațiile politice de culoare, Africa de Sud a căzut rapid în fața economiei reale. Populația de culoare săracă a fost fraudată a doua oară. Mișcările de protest au fost suprimate violent de guvern. Veniturile din exporturi de materii prime s-au rispit în tainițele unei birocrații de sat fără leac și măsură. Președintele a încercat să preia frîiele economiei și e, acum, compromis.
Rusia a căzut fără complicații din formula BRICS. Tirania exporturilor de materii prime a dat efectul clasic. Prețurile mari de pe piață au susținut creșterea. Căderea prețurilor a asigurat căderea economiei. Rusia continuă să se bazeze pe un asalt extractiv care trebuie să-i acopere toate nevoile.
Brazilia e exemplul cel mai spectaculos. Aproape 20 de ani de miraj și presă bună se încheie derizoriu cu o economie în contracție masivă, cu o criză politică totală și cu o vînătoare sîngeroasă de lideri politici. Cei doi apostoli ai noii economii braziliene au fost doborîți de pe soclu. Fostul președinte Lula da Silva e anchetat, iar președinta în exercițiu, Rousseff, e pe punctul de a fi suspendată. Brazilia a căzut rapid tocmai pentru că a crezut în propria reclamă. Lecția spune că popularitatea e o poziție politică periculoasă. După două mandate succesive, președintele da Silva avea o cotă de susținere de 80%. Liderii brazilieni au înțeles de aici că își pot permite orice. Și că indiferent de propriile decizii succesul e garantat. Corupția patronată de stat a crescut și a creeat o rețea fabuloasă de angajați-protejați. Investițiile au fost sacrificate. exportul de materii prime a devenit singura ramură aducătoare de venit. Logodna cu populismul cel mai deșănțat a creeat un gol tot mai adînc în buget. Economia a refuzat să asculte de reputația BRICS și a căzut.
Lecția finală nu e chiar nouă și spune un lucru mereu uitat: nu există economie docilă și datoare să asculte ideologia sau dorințele presei.Economia e pe bani, pe muncă și pe idei. Productivitatea și capacitatea de a pune pe piață produse dorite, sînt, pînă la urmă, criteriul decisiv.