E ceva de discutat îm jurul faptelor general acceptate? Pot fi evidențele pașnice și democratice puse sub semnul întrebării? De pildă, ce ar fi spus despre călătorii? E ceva de obiectat? În fond toată lumea călătorește de voie, de nevoie, după secole lungi în care mișcarea era aproape imposibilă sau cerea timp, neînchipuit de mult timp.
Vremurile în care o călătorie de la Chișinău la București, ca să nu mai vorbim de o expediție Chișinău-Roma sau Atena, erau o raritate nu sînt chiar atît de îndepărtate. Pe la 1870, scriitori ca Vasile Alecsandri și Ion Ghica, aveau toate motivele să pună în scris impresii de călătorie. Poștalionul făcea, lăsînd în urmă cai înspumați și vizitii deșelați, mai bine de o săptămînă, de la București la Iași.
După mai puțin de o sută de ani, călătoriile au devenit o obișnuință fără necaz, un sport, o ocupație de masă și un hobby de nerecunoscut. Turismul a înlocuit toate cuvintele care se chinuiau să descrie importanța și greutățile unei călătării. După 1960, turismul de masă a transformat orice destinație într-o țintă rezonabilă. În cîteva decenii, a călători a devenit tot mai ușor, aproape insesizabil de ușor. În același timp, calitatea turiștilor a coborît simțitor.
Democratizarea călătoriilor a creeat o deschidere în care s-au revărsat milioane de oameni, însoțiți de dorințele, nevrozele și educația lor prezentă sau absentă. Rezultatul e o invazie fără obiectiv. Cei ce călătoresc pentru că sînt obligați să caute un loc de muncă sau pentru că așa le cere meseria sînt net întrecuți de mase enorme care se vîntură dintr-un colț în altul al lumii, mînați doar de o obligație modernă care le spune că trebuie să se ducă „undeva” și să facă vacanțe departe, cît mai departe de casă. Cei mai mulți turiși ai valului care încarcă avioanele sfîrșeșsc prin a nu vedea mare lucru: turismul presupune fie dormitorul luxos al hotelurilor de plajă izolată, fie o goană de grup pe la monumente și muzee care sînt fotografiate și filmate frenetic de oameni care n-apucă să vadă nimic.
Călătoriile care educă au dispărut aproape cu totul. Odinioară, oamenii erau atenți la viața, caracterele, legile, istoria și obiceiurile locurilor pe care le vizitau. Literatura de călătorie, pictura, filozofia și muzica inspirate de călătorii atente și lungi prin ținuturi necunoscute au făcut școală. Aproape tot sudul uitat al Europei, din Portugalia pînă în Grecia, a fost practic redescoperit de călători-scriitori și de cărțile lor. Fascinația pentru Italia a fost declanșată în mare măsură de scrierile unor Byron și, mai ales, Goethe.
Pînă aici - despre călătorii culturali, azi, o specie aproape dispărută. Dar problemele abia încep. Căci a doua mare categorie de călători contemporani e compusă din turiștii care caută aventura. Nu e vorba de cazuri izolate. Mase uriașe de oameni de toate vîrstele pleacă, pur și simplu, unde îi taie capul chemați de promisiunea că vor simți lucuri pe care nu le-au mai simțit vreodată în lumea care i-a născut. Excelează tinerii și mai ales tinerii din lumea anglo-saxonă. Turismul aventurier nu e unitar și adună oameni de peste tot, dar nu e nicăieri mai popular decît în țări ca Marea Britanie sau Statele Unite. Acolo s-a înrădăcinat tradiția ca după încheierea studiilor liceale și înainte de studiile universitare, tinerii să îți permită un așa numit „gap year”, an de pauză, pe care îl petrec pe drumuri, de preferat în locuri cît mai exotice și sălbatice.
Ce se întîmplă mai departe e de aflat din știri. O dată la cîteva săptămîni, presa aduce la cunoștința celor de acasă tot felul de noutăți triste provocate de accidente stupide în împrejurările cele mai bizare. Așa de pildă, în ultimele cîteva săptămîni, o entuziastă a vieții sălbatice a fost mîncată de un leu, la un safari în Africa, după ce a decis că poate fotografia animalul de la cîtiva pași. O tînără englezoaică, însoțită de prietene din toată Europa, a găsit de cuvință să se dezbrace pe vîrful unui munte venerat de localnici în Malaezia. Grupul s-a trezit arestat. Un alt englez a fost sfîșiat în jungla indoneziană, după ce a hotărît că numai singur-singurel poți înțelege mai bine viața sălbatică. Un altul a făcut același lucru în Alaska și a terminat ucis de urși. O tabără de elevi englezi a crezut că își poate pune corturile în vecinătatea unei familii de urși polari. Ideea a costat trei vieți.