Linkuri accesibilitate

Despre Anatol Coropceanu, cu pietate (IV)


În 1968 are loc la Bucureşti Congresul XII Internaţional de Lingvistică şi Filologie Romanică, la care participă un impunător grup de savanţi de la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a R.S.S.Moldoveneşti, de la instituţiile de învăţământ superior din Chişinău, de la Ministerul Învăţământului public... Aşa cum se menţionează în Memoriul Secţiei organe administrative a Comitetului Central al PCM din mai 1968 „Către primul-secretar al Comitetului Central(al PCM) tov.I.I.Bodiul”, redactat de Şef-adjunctul secţiei ştiinţă şi cultură al CC al PCM S.Antoniuc: ” ...pregătirea către acest congres, începută în primăvara anului 1967 de către N.G. Corlăteanu, academician al AŞ a RSSM, s-a efectuat de un cerc îngust de persoane”...

Este o primă concluzie—acuză adusă lingviştilor basarabeni, care au avut o prezenţă impunătoare la acel for internaţional, fapt care a provocat o reacţie violentă din partea oficialităţilor comuniste. Documentul din care am citat a fost depistat în arhiva CC-ului şi se află încorporat în volumul masiv de documente : ”Mişcarea naţională dintre Prut şi Nistru. Elena Negru, Gheorghe Negru” Cursul deosebit al României şi supărarea Moscovei. Disputa sovieto-română şi campaniile propagandistice antiromâneşti din RSSM. Studiu şi documente.vol.1 (1965—1975), Chişinău, 2013, pp 255—259..

Vom cita în continuare din acelaşi „Memoriu”: ”...în programul participanţilor la congres au fost incluşi colaboratori ştiinţifici inferiori de la Institutul de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM G.M. Gojin, M.A.Gabinschi, V.P.Pavel, A.T.Cenuşa...” „M.A. Gabinschi se specializează în domeniul limbii albaneze. Se comportă arogant, dispreţuitor faţă de colegii de serviciu. În locuri publice, nu îşi controlează afirmaţiile, îşi permite expresii pripite, frizând adesea apolitismul”...

„Este absolut nejustificată introducerea în lista participanţilor la congres a tov. Evdoşenco, colaborator ştiinţific superior la Institutul de Limbă şi Literatură al Aşa RSSM, care, în 1967, la Congresul Internaţional al Lingviştilor de la Bucureşti, se purta necuviincios, îşi permitea declaraţii dăunătoare şi critici la adresa culturii socialiste sovietice moldoveneşti, afirma că e de acord să fie introduse în RSS Moldovenească caracterele latine”.

Urmează numele celor care au prezentat comunicări la congres: Pecec, Evdoşenco, Cincilei, Berejan, Mătcaş, A.Ciobanu ...

Dar iată şi o altă concluzie-acuzare: ”...la congres...au fost prezentate referate ale savanţilor români care negau categoric împrumutul cuvintelor slavone în limba română(sic!). La congres se simţea o orientare ANTISLAVĂ, ANTIRUSĂ”. ”Dispunând de un bogat material faptic, savanţii din Moldova sovietică nu s-au pronunţat împotriva concepţiei pseudoştiinţifice antislave, antiruse a lingviştilor români.”

Acum vine apogeul acuzelor: ”Spre surprinderea noastră (a cui?), nu a făcut-o nici COMUNISTUL N.G. CORLĂTEANU, considerat un MARE ROMANIST SOVIETIC, cunoscut prin lucrrările sale în străinătate, a cărui voce ar fi putut răsuna convingător şi aduce claritate în înţelegerea acestei probleme. O atare posibilitate a avut-o tov. N.G.Corlăteanu, la 17 aprilie 1968, la secţia Contactele dintre limbile romanice şi alte limbi. Dânsul a prezentat un referat pe tema: ”Cu privire la chestiunea privind (sic!) interacţiunea lingvistică romano-slavă. Peste două zile, pe 19 aprilie a.c. , tov.N.G.Corlăteanu era conducătorul (preşedintele ) SECŢIEI DE LINGVISTICĂ ROMÂNĂ”.

„...în materialele savanţilor sovietici prezentate la congres nici nu se amintea, într-un şir de cazuri, despre limba moldovenească”...

Cine avea să răspundă pentru atare crimă... lingvistică?

„Răspunderea personală pentru neajunsurile mari şi greşelile politice ... îi revine comunistului N.G. Corlăteanu, directorul Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti.”

Este cunoscut rezultatul acestui memoriu-delaţiune: Corlăteanu a fost destituit din funcţie.

Dar se putea oare ca măsurile punitive să se limiteze la doar aceste sancţiuni?

Dat fiind că Anatol Coropceanu se afla la acea vreme vice prim ministru pe probleme de cultură, ştiinţă, învăţământ, medicină ... nu se putea ca să nu fi consimţit şi dânsul la asemenea” diversiuni ideologice”, astfel că i se întinse şi Domniei Sale o cursă.

Ce anume?

„I Bodiul i-a cerut deschis ca el, Anatol Coropceanu, să declare, să recunoască public că există două limbi: română şi moldovenească.

Anatol Coropceanu a refuzat”.

Am citat din volumul : ”UN DESTIN ÎN VÂLTOARE. Anatol Corobceanu în amintirile celor ce i-au stat în preajmă. Chişinău 1998. Prefaţă de Mircea Snegur, Preşedintele Republicii Moldova.”

XS
SM
MD
LG