Linkuri accesibilitate

Turme și stăpîni de turme (II)


Moldova Blog Traian Ungureanu Square Banner
Moldova Blog Traian Ungureanu Square Banner

Rusia, în 2018, și Qatar, în 2022, sînt două variante ale aceleiași probleme. Organizarea Cupei Mondiale a fost atribuită unor regimuri care nu au legătură reală cu democrația. Rusia lui Putin și Qatar-ul oligarhiei petroliere au banii sau sînt dipsuse să cheltuiască banii și atît. Atmosfera și natura Mondialelor sînt puse sub semnul întrebării.

În primul rînd, pentru că, odată cu edițiile din Rusia și Qatar, Mondialele își schimbă funcția. Nu mai e vorba doar de competiția sportivă. Mondialele devin formulă de recompnesare și de legitimare a unor regimuri politice în mare nevoie de imagine externă și somnifere interne. Nu sîntem în fața primului caz. Mondialele din 1934 au avut loc în Italia lui Mussolini, iar ediția din 1978, în Argentina condusă de un regim de dictatură militară. Însă, experiența istorică a Cupei Mondiale e tocmai desprinderea de aceste episoade. La fel de adevărat, democratizarea globală de după 1989 nu a fost suficientă pentru a descuraja erorile de atribuire ale marilor competiții.

Olimpiada distribuită Chinei în 2008 a fost un caz flagrant. Mondialele din 2018 și 2022 sînt un caz încă mai discutabil. În ambele situații, deciziile de acordare a dreptului de organizare au fost precedate sau urmate de scandaluri internaționale de mari proporții. Astfel, Cupa Mondială 2018 a fost rapid percepută ca o piesă în plus în colecția de capturi politice căutate și primite de adminsitrația Putin. Prima lovitură, Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, au demonstrat cum se poate organiza o competiție cu abuzuri și indiferență. Nivelul de cheltuieli a sfidat orice urmă de control, iar propaganda de stat a folosit Jocurile cu un cinism netulburat. Mesajul de colaborare și pace pe care îl aduc, chiar formal, aceste competiții a fost călcat în picioare de Vladimir Putin. Crimeea a devenit, între timp, prin foța armelor, parte a teritoriului stăpînit de administrația Putin. E imposibil de înțeles ce anume se poate spera în aceste condiții de la Cupa Mondială 2018? Nimeni nu poate bănui în ce situația geo-politico ne vom afla peste patru ani, dar e greu de crezut că Rusia, cu Putin la conducere, va fi, în 2018, un exemplu de deschidere și onestitate.

În cazul Qatar-ului, lucrurile au fost, tot de la bun început, suspecte. Nimic nu sugera că Mondialele au ce căuta într-o țară complet lipsită de tradiție în fotbal și, pe deasupra, binecunoscută pentru clima imposibilă. În zilele în care fotbaliștii de la Cupa Mondială din Brazilia se plîngeau de 30-32 de grade, în Qatar se înregistrau 46-48 de grade. A fost limpede că altceva decît fotbalul a decis în cazul Qatarului și, curînd, au început să apară dovezi de corupție care au incriminat direct FIFA. Cupa Mondială fusese scoasă la licitație. Qatar își putea permite oricît și, în plus, avea mare nevoie de promovare. Părțile au bătut palma și, după date apărute în presa britanică, FIFA n-a rămas cu mîna goală.

Rusia și Qatar sînt două borne care riscă să ducă fotbalul, în următorii opt ani, pe un drum greșit. O abatere atît de lungă și apăsată de la normele minime nu va rămîne fără urmări și riscă să inaugureze o eră lungă de populism și corupție. Gloria și pasiunea globală care înconjoară fotbalul vor face joncțiunea cu puterea unor regimuri autoritare care își vor construi, astfel, fabrica de fast și vor obține recunoștința maselor transformate în plebe. Fotbalul mondialelor n-a fost niciodată departe de patimile mulțimilor, dar riscă, acum, să se apropie prea mult de pîinea și circul care au transformat, odată, mulțimile în turmă și organizatorii în stăpîni de turme.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG