Linkuri accesibilitate

Aliaţi




„Cică nişte aliaţi/ Duceau lipsă de mascaţi”, cam aşa pot fi parafrazate celebrele versuri de început ale Cronicari-lor urmuzieni. Că trăim într-o [Lupus in] fabulis, Broasca, racul şi o ştiucă, să zicem, nu mai este un secret pentru nimeni; frică mi-i că tocmai se pune de-un alt gen literar, pentru care deja există un titlu, Jalnica tragodie a Moldovei, şi mai multe scenarii, unul mai prost decât altul.

La nici un an de la „ieşirea” asului prezidenţial, în persoana magistratului Nicolae Timofti, din mâneca Alianţei chemate la bis, cinstitele feţe de toate culorile şi nuanţele, de la azur la ultramarin, de la verde la stacojiu, ţipă că – pauză de gândire – cărţile ar fi măsluite. Unii nu mai vor să joace după regulile stabilite iniţial de comun acord (strâmbe, bineînţeles, dar cum fiecare participant trebuie să se fi gândit din start şi la felul în care le va încălca, în cele din urmă acceptate!); altora nu le mai plac partenerii de joc, şi nici rolurile primite acum 2-3 ani; în fine, şi unora, şi altora nu le iese pasienţa! Altfel spus, a fost suficient să se strecoare un singur Joker – mai exact, să treacă dintr-un butuc de cărţi „de familie” într-altul, al „triumviratului” –, ca partida să fie iremediabil compromisă, şi încă de la bun început. Nici măcar faptul că, la un moment dat, Jokerul a ieşit (în realitate, a fost scos!) din joc, nu şi din cărţi, nu i-a oprit pe cei 3 jucători să-şi „paseze” picioare, pe sub masă, cum probabil au făcut şi când îşi strângeau mâinile demonstrativ, acum 2-3 ani, la masa negocierilor.

Nu aş fi revenit la „cestiunea politică a zilei” dacă, făcând parte dintr-un juriu al Ringului intelectual „Cu sau fără tabu în societatea modernă?”, care s-a desfăşurat în incinta bibliotecii pentru copii „Ion Creangă” (participanţi: echipa Liceului „Academia Copiilor” şi echipa Liceului „Spiru Haret”), nu auzeam nişte adevărate dezbateri de idei, cu argumente pro şi contra, într-un limbaj civilizat, ca şi cum tinerii dintr-a 10 (echipa Liceului „Spiru Haret”) sau dintr-a 12 (cei de la „Academia Copiilor”) s-ar fi produs pe monitoarele tuturor posturilor de televiziune din ţara aceasta, în direct, hotărând destinele celor mulţi. Sătul până peste poate de cele trei-patru nomina odiosa ce revin în mod obsesiv de pe toate ecranele, îmi face plăcere să-i evoc pe cei 10 liceeni – cu tot dinadinsul, îi voi striga nu după echipe, ci în ordine alfabetică, amestecându-le numele: Mădălina Balan, Ion Botnari, Romina Carauş, Olga Ciubuc, Corina Guţu, Gesica Moraru, Olga Muzîca, Cristian Profir, Elena Sireţeanu şi Natalia Ţurcan –, pentru a-i încuraja să fie ceea ce sunt in nuce, nişte conştiinţe.

Cât despre „aliaţi & mascaţi”, fabula e-n plină desfăşurare – dacă vă amintiţi, în versul al 3-lea al Cronicari-lor urmuzieni apare un oarecare Rapaport… Întrebare: cui să-i dea paşaport?!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG