Meseria de măturător este, în Moldova tranziţiei interminabile, una ruşinoasă şi lumea se fereşte de ea ca dracul de tămîie. Cîţi tineri visează aici să devină măturători? Mai curînd ei jinduiesc să muncească la negru pe alte meridiane.
Aici măturător se face omul ale cărui perspective în alte domenii sînt ca şi inexistente. Aici te faci măturător de nevoie, ca să poţi avea măcar o bucată de pîine. De aceea, măturătorii autohtoni sînt mai mereu trişti, bosumflaţi, îngînduraţi. Nu se mătură la noi trotuarele cu veselie, cu zîmbetul pe buze, cu rîvnă.
Şi atitudinea trecătorilor faţă de măturători lasă de dorit. Cine îi observă? Cine îi salută? Dar cine le mulţumeşte pentru curăţarea parcurilor şi străzilor? Dar cîţi dintre cei care aruncă gunoaiele pe trotuare se gîndesc la munca măturătorilor? Sînt întrebări retorice, fireşte.
Eu am spus multă vreme în urmă, în tabletele citite la Europa Liberă, că măturătorii şi gunoierii trebuie să aibă salarii bune, la fel de bune ca şi acelea ale bancherilor şi ale cinovnicilor. Oamenii aceştia trebuie să aibă salarii mulţumitoare pentru că salubritatea şi curăţenia sînt lucruri extrem de importante. Să-ţi cureţi patria e la fel frumos şi necesar ca şi munca în ministere şi judecătorii. Iar în murdărie mare lucru nu poţi să faci.
Deunăzi primarul capitalei Dorin Chirtoacă a cerut majorarea cu 1000 de lei a salariilor măturătorilor pentru a-i responsabiliza pe aceştia. Zice-se că unii măturători nu muncesc prea bine.
Ce să zic? Că se doreşte majorarea salariilor măturătorilor e minunat. Dar chestia trebuie făcută nu numai pentru responsabilizarea salubrizatorilor, ci în primul rînd pentru că meseria asta trebuie să fie bine plătită. Aşa cum este în ţările occidentale.
De asemenea, demult e timpul să fie pus în practică un sistem viabil de aplicare a unor amenzi uriaşe pentru cohortele de cetăţeni turmentaţi, care murdăresc parcurile, trotuarele şi curţile. Fără aceste amenzi astronomice şi necruţătoare, vom înota încă multă vreme în lături.
