Linkuri accesibilitate

Oameni dezgustaţi


Liderii AIE în martie 2012.
Liderii AIE în martie 2012.

„Maşinăria statală moldovenească (...) rămîne la fel de suficientă sieşi, fie că e condusă de comunişti, fie că e condusă de liberali.”



Într-un interviu recent, acordat Europei Libere, premierul Vlad Filat a vorbit pe îndelete despre vînătoarea bizară din Pădurea Domnească care s-a soldat cu un mort. Premierul zicea, între altele, că „acest caz urmează să fortifice Alianţa care guvernează”. Sincer să fiu, nici nu ştiu ce să spun. Poate o va fortifica, poate nu. Mai rău e altceva, după părerea mea.

Cazul acesta a murdărit rău de tot imaginea conducătorilor şi a judecătorilor. Şi nu e vorba doar de criticile aduse guvernanţilor de către analiştii politici şi liderii onegişti şi de proverbiala aversiune a comuniştilor. Dezgustul s-a răspîndit mai cu seamă în mase. Oameni simpli, mulţi dintre ei susţinători ai actualei puteri, au fost pătrunşi de o mare decepţie.

Am întîlnit în aceste zile mai mulţi oameni, în curtea blocului, pe stradă, la ţară, în transportul în comun, şi mai toţi mi-au spus că sînt dezgustaţi şi decepţionaţi de vînătoarea „regală” şi de felul în care guvernanţii au „gestionat” situaţia. Am auzit, şi o spun cu toată sinceritatea, cuvinte foarte urîte despre guvernanţi, am auzit cuvinte pline de indignare, iar unii mi-au spus pe şleau că AIE-ul, fortificat sau nu, poate să-şi ia rămas bun de la voturile lor. Nu vreau să generalizez şi nici nu pretind că toţi sînt decepţionaţi, dar am impresia că sînt foarte, foarte mulţi. Niciodată, din 2009 încoace, nu am întîlnit atîţia oameni supăraţi pe AIE.

Unul dintre aceştia, un profesor bonom, care a votat mereu cu cei care se vor liberali şi proeuropeni, mi-a spus că el e scîrbit de maşinăria statală moldovenească care rămîne la fel de suficientă sieşi, fie că e condusă de comunişti, fie că e condusă de liberali.

„Ăştia vin la putere ca să-şi rezolve problemele personale! Ăştia se comportă în funcţiile înalte ca şi cum acestea le aparţin lor, ca şi cum nimeni nu mai are dreptul să le ceară socoteală!” a strecurat printre dinţi profesorul şi am simţit în tonul cu care pronunţase cuvintele un soi de ciudă rîncedă, o ciudă dezgolită de iluzii.

Era ca şi cum profesorul îşi pierduse ultima speranţă, ca şi cum luminiţa de la capătul tunelului a încetat să mai pîlpîie. M-am gîndit să-l îmbărbătez cumva, dar nu am ştiut cum s-o fac...

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG