Organizația Mondială a Comerțului (OMC, în engleză WTO), a fost creată in 1995, fiind de la început construită pe principiul rezolvării conflictelor comerciale si al compromisului.
Confruntarea cea mai durabilă, inainte de semnarea actului fondator, fusese cea dintre Comunitatea Europeană si SUA in legătura cu, printre altele, subvențiile din domeniul cinematografiei. Washingtonul ar fi dorit ca cinematografia sa fie considerată un domeniu comercial ca oricare altul si ca subsidiile acordate de guverne producției de filme sa fie interzise, așa cum sint interzise in industrie sau agricultură.
În cele din urma, europenii au obținut o derogare, așa-numita "excepție culturală", prin care cinematografia e considerată un domeniu aparte, nespus concurenței. La mijloc se afla o foarte mare confuzie culturală si terminologică. Pentru europeni, cinematografia e o artă; pentru americani, e o forma de amuzament (entertainment), deci supusă concurentei pieței.
Asta a arătat de la început ca si in cadrul OMC compromisurile sint posibile. Motiv pentru care, pe lângă implementarea acordurilor care reglementează comertul mondial, OMC mai este si un forum in care sint reglementate disputele de natura comercială dintre guverne.
Majoritatea țărilor planetei fac parte din OMC și e mai simplu de enumerat țările care nu fac parte din organizație decît țările membre, în număr de 157. Țările care nu fac parte sînt în general țări mici, sau cu un regim politic contestat și izolat, precum Iranul sau Bielorusia.
Rusia și-a negociat intrarea vreme de 18 ani și a intrat abia anul trecut. Rezistența în fața aderării Rusie la OMC venea și din interiorul său, de la lobbyurile politice și de afaceri care protejează rețelele de fabricanți de bunuri locale, obișnuiți cu subsidiile și tarifele preferențiale și care sînt pe cale de a se vedea greu loviți de scăderea taxelor pe bunurile importate.
Intrucât industriile locale nu se pot reforma și moderniza imediat, Rusia a negociat și a obținut o perioadă de tranziție de șapte ani în care companiile se pot alinia pe principiile concurenței.
Moldova a intrat în OMC încă din 2001, cu mai bine de un deceniu înaintea Rusiei. Pînă acum, în cadrul OMC Moldova a avut probleme numai cu Ucraina, cele două raportându-se reciproc la Organizație pentru taxe pe anumite produse, taxe pe care fiecare le consideră abuzive.
-----------
În momentul aderării, în 2001, la Organizaţia Mondială a Comerţului, autorităţile Republicii Moldova acreditau ideea că această asociere o să constituie un pas crucial pentru economia şi comerţul exterior. Premierul moldovean de atunci, Vasile Tarlev, aprecia momentul drept unul istoric şi spunea că Moldova are toate perspectivele să devină „un cap de pod” pentru produsele occidentale spre pieţele CSI, dar, mai important, să-şi diversifice ca niciodată pieţele de export şi să-şi deschidă economia către investiţii din străinătate.
L-am întrebat pe expertul economic de la Institutul „Viitorul”, Alexandru Fală, câte din perspectivele pe care şi le trasa atunci guvernul de la Chişinău s-au realizat:
„Cei care sunt adepţii liber-schimbului văd foarte multe avantaje, iar cei care sunt mai mult pentru protejarea anumitor sectoare ale economiei, dimpotrivă, văd mai ales dezavantajele. În viziunea mea, economia moldovenească, care este foarte mică, nu ştiu dacă ar supravieţuit în condiţiile în care nu ajungeam în OMC. Mai ales că majoritatea economiilor sunt în OMC. Cred că a fost un pas rezonabil şi benefic, dar poate dacă aveam atunci mai multă experienţă la negocieri ne-am fi putut proteja mai bine reuşind să ne menţinem tarife mai mari la importul anumitor produse. Per ansamblu, totuşi, Republica Moldova este considerată drept exemplu al unei aderări reuşite, dat fiind faptul că în rezultat ne-am deschis economia destul de tare spre export. Problema e că noi chiar nu prea avem ce exporta Şi nu avem nici o dezvoltare economică sănătoasă ca să putem produce şi să putem avea performanţe la export. Da, suntem lăudaţi că ne deschidem economia, dar până la urmă oricum rămânem necompetitivi.”
Faptul că nu şi-a onorat toate angajamentele de la aderare şi că, fiind deja în organizaţie, nu a ştiut să-şi utilizeze pe deplin dreptul de veto pentru a-şi rezolva problemele comerciale cu Rusia atunci când ea era interesată să adereze, la rându-i, la comunitatea comercială internaţională sunt alte două dovezi că autorităţile de la Chişinău nu au ştiut să valorifice pe deplin de avantajele acestei tranziţii de la protecţionism la liberalizare. Aşa cum a afirmat la Europa Liberă Georgiana Micu, experta de la Chişinău care a participat la cele mai importante negocieri de preaderare cu OMC:
„Moldova prea puţin şi-a valorificat beneficiile, pentru că nu prea s-au respectat angajamentele, iar unii au uitat de ele imediat ce şi le-au asumat. Dar, oricum, există beneficii mari. Chiar şi faptul că Uniunea Europeană a propus Republicii Moldova acord de liber schimb este o urmare a faptului că avem calitatea de membru al OMC, ” ne-a spus Georgiana Micu.
