Linkuri accesibilitate

Retrospective 2012: Eroii relatărilor mele


Tamara Grejdeanu
Tamara Grejdeanu

Pulsul, sănătatea și prioritățile societății pe parcursul unui an cu Tamara Grejdeanu.



Bine v-am găsit. Sunt Tamara Grejdeanu şi în această seară vă propun o călătorie imaginară alături de unii oameni care pe parcursul unui an au avut ceva de spus în faţa microfonului. Pentru aceasta nu este nevoie de banii puşi la ciorap, vă cer în schimb doar două sferturi de oră. E ca şi cum am fi cu toţii la o masă de Crăciun, lucru aparent imposibil dacă nu am conta pe magia sărbătorilor de iarnă. Astfel, putem crede că aşa cum s-au adunat în poveste cele 12 luni ale anului aşa ne vom cunoaşte şi noi, audiind eroii relatărilor mele.

Au fost întrebări la care nu am primit răspuns și mărturisiri care m-au emoționat. Vă spun cu toată încrederea și în curând vă veți convinge că aparatul de înregistrat nu stochează doar sunete, dar și stări. Toți avem dorințe. Poate unele dintre ele s-au materializat sub pomul de Crăciun iar altele sunt pe cale de a deveni realitate. Veți auzi în minutele următoare tineri luptători, a căror doleanțe pornesc cu gândul unui viitor mai bun. Vă propun să îi cunoașteți.

Tinerii care vor absolvi peste câteva luni gimnaziile de tip internat şi vor rămâne fără tutela educatorilor trăiesc emoţii divergente. Pe cât sunt de nerăbdători, pe atât de îngrijoraţi de viitorul nebulos. Ca să îi ajute să îşi proiecteze cu mai multă siguranţă propriile itinerarii educatorii din gimnaziile internat din Leova, Orhei şi Bender, împreună cu Centrul de informare şi documentare privind drepturile copilului şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi-au propus să ajute 96 de tineri absolvenţi să aleagă încotro vor merge după absolvire.

Stau de vorbă cu Siniliga Ţăruş. Tânăra de 15 ani vrea să-şi continue studiile şi să devină medic. Este de opt ani la internatul din Orhei şi îmi mărturiseşte că acum are nevoie să fie sfătuită, pentru că are unele temeri legate de viitorul său:

„Aş vrea să aflu piaţa muncii în Republica Moldova pentru ca să ştiu dacă este bună profesia care vreau să mi-o aleg sau nu, să-mi dea sfaturi,ceva ce îmi va prinde bine în viaţă, ca să pot fi mai încrezută în mine, să ştiu că pot face şi o să-mi reuşească, ca noi să devenim cineva, să nu ne fie ruşine că am absolvit şcoala aceea şi să putem deveni cineva. Chiar dacă am fost lipsiţi de ceva în viaţă, să nu ne fie asta pentru viitor, să nu aibă sens, să ştim să trăim viaţa ca orice om normal care are părinţi.”

Majoritatea tinerilor din internat nu au parte de grija părintească, de aceea ei au nevoie atât de susţinere morală cât şi financiară, îmi spune directoarea gimnaziului internat din Leova, Iulia Gospodinov:

„Noi îi orientăm încă în şcoală, mai ales atunci când ei vin în clasa absolventă, clasa a IX-a, este foarte important pentru această categorie de copii care nu au această susţinere morală, orientarea aceasta spre o carieră, spre o profesie din partea familiei, este foarte importantă şi susţinerea materială, că dacă nu ar avea, face statul pentru ei câte ceva, la absolvire ei primesc un card cu câte cinci mii de lei, ei dar, cinci mii de lei nu poate să le ajungă pe trei ani şi atunci noi încercăm să le găsim sponsori.”

Pe lângă intenţia de a ajuta tinerii să-şi dezvolte abilităţile de comportament şi comunicare în societate, organizatorii proiectului antrenează tinerii în diferite activităţi care să îi ajute să decidă unde vor să studieze şi ce vor să realizeze. Reuşesc să vorbesc cu Diana Manjeru, tânăra îmi spune ce aşteptări are de la aceste activităţi instructive:

„Cred că eu o să mă ajute în alegerea unei profesii corecte, care eu o doresc, pur şi simplu nu sunt acuma hotărâtă, mi-ar plăcea adică să fac ceva dar nu sunt hotărâtă că vreau eu asta exact sau nu, şi domeniul profesiei, absolut nu sunt hotărâtă deloc, sunt confuză total. Profesorii ne-ar putea spune cine şi ce ar putea , după capacităţi dar oricum ei nu sunt acei care pot să ne îndrume pe ceea ce dorim noi.”

Temerile tinerilor legate de plecarea din internat sunt împărtăşite şi de educatori. Rodica Marian, de la Şcoala orfelinat din Bender, crede că tinerii nu sunt pregătiţi pentru a părăsi băncile şcolii întrucât nu au deprinderi de viaţă şi pot cădea uşor sub influenţă:

„Ei şi sunt pregătiţi, dar şi nu sunt pregătiţi pentru că copiii de la şcolile internat noi foarte mult îi dădăcim, noi avem grijă fiecare pas, cum s-a îmbrăcat, cum a pregătit lecţia, tot timpul sunt în şcoală, ei ştiu că la timp este masa, la timp la culcare, şi după ce ei ies de pe băncile şcolii lor le vine foarte greu că nu se pot orienta în societatea care este în prezent; lor le pare că dacă o să termine şcoala, pentru dânşii drumul este deschis, liber, unde ei văd în faţa lor că nu va fi controlul, de rău de bine noi aici le dăm un sfat , dar mai departe, sfaturile acestea pentru dânşii nu sunt la alte şcoli.”

Cu ce începe programul de instruire şi ce ar trebui să însuşească tinerii din gimnaziile internat? Această întrebare i-am adresat-o Alionei Stepan, coordonatoare proiectului:

„Acum, la această fază, învaţă lucruri elementare, cum să se prezinte în faţa unui grup, să se autocunoască pe dânşii, să-şi îmbunătăţească stima de sine să poată comunica cu oameni străini, pentru că după absolvire ei vor trebui să se descurce de sine stătător, în tot; am observat că nici nu ştiu să deosebească tipurile de instituţii de învăţământ profesionale, aşteaptă permanent să le dicteze cineva.”

În Republica Moldova, circa 600 de elevi absolvă anual şcolile de tip internat. Tinerii care nu au ambii părinţii sunt supravegheaţi în continuare de instituţiile unde au absolvit şi sunt ajutaţi financiar să îşi continue studiile. Educatorii, cu care am reuşit să stau de vorba îmi spun că toţi, fără excepţie, au nevoie de instruire, pentru ca după absolvire să aibă încredere în forţele proprii.


Tamara Grejdeanu
Tamara Grejdeanu
Tinerii pe care i-am ascultat au speranța că este în puterea lor să schimbe lumea și că viitorul le aparține. Este acest elan comun tuturor sau realitatea zilnică stăvilește încrederea oamenilor și dă curs nemulțumirilor. Am discutat cu mai mulți oameni pe străzile Chișinăului și i-am întrebat ce fac pentru a-și exprima nemulțumirile și cum ar putea, eventual, să schimbe lucrurile:

- „Cum să ne manifestăm dacă acei de la conducere nu se gândesc cum trăieşte clasa muncitoare, dar numai se gândesc la buzunarele lor, de exemplu un om de 55 de ani nu-l primeşte nicăieri la lucru, dar cum de trăit se întreabă.”

Europa Liberă: La cine apelaţi ca să vă ajute?

- „Da, la cine apelăm, iată aşa grăim, ne jeluim unul la altul şi cu asta s-a terminat, şi preşurile sunt tare frumuşele, şi nu ştim la cine să apelăm şi la cine să ne jeluim.”

- „Ca să obţii ceva trebuie să fie mai mulţi, unul singur nu poţi obţine nimic.”

Europa Liberă: O părere colectivă să fie expusă?

- „Oameni au tot dreptul să-şi spună opinia, dar rezultatele foarte greu le putem obţine.”

-„Fac adunări, le spune, le explicăm ce dorim noi, dar nu prea se îndeplinesc toate dorinţele noastre.”

Europa Liberă: Este auzit omul de rând?

- „Nu prea.”

Europa Liberă: Aţi încercat dumneavoastră să acţionaţi cumva ca să vă arătaţi nemulţumirea?

- „Nu prea, la noi moldoveanul nu-i prea îndrăzneţ la aşa ceva.”

-„Nemulţumirea că nu-i ordine în ţară, chiar unde nu te-ai duce te întâlneşti permanent cu oarecare greutăţi, nu-i ordine.”

Europa Liberă: Şi dacă sunteţi nemulţumită, încercaţi cumva să manifestaţi această nemulţumire?

- „Cred că nu, la noi încă nu-i mentalitatea aceasta, nu ştiu de ce aşa se întâmplă, chiar cu mine, nu putem noi dreptatea să ni-o scoatem la iveală, cred că aşa educaţia a fost.”

- „Când am probleme, mi le expun, folosesc tribuna şi consiliul şi întâlnirile, chiar ieri am fost la Sindicatul Republican al lucrătorilor din domeniul învăţământului, unde mi-am exprimat faţă de conducerea de acolo dezacordul. Chiar şi în condiţiile actuale ale democratizării societatea este bulversată.”

Europa Liberă: Avem un sistem democratic, avem libertatea de expresie şi atunci oamenii…

- „Nu le folosim, fiindcă moldoveanul nostru e deprins aşa, cineva să îi spună, cineva să îl îndemne, cineva să facă pentru el şi de aceea de mai multe ori iau o poziţie aşa, dar ce să faci?”

- „Cred că nu e bine, ar trebui să încercăm să facem ceva, să rezolvăm cumva, să îmbunătăţim situaţia dar nu ştiu prin ce instrumente, dar ar trebui să facem ceva, pentru că trebuie o schimbare în societate, neapărat.”

Europa Liberă: Dar de unde vine lipsa aceasta de acţiune?


- „Din cauza mentalităţii noastre în primul rând, pentru că aşa şi de mici am fost educaţi, şi părinţii noştri au fost aşa educaţi.”

- „Nu-mi expun nemulţumirea, mocnesc în mine, pentru că, din păcate, tinerii în ziua de azi nu prea sunt ascultaţi.”

- „Nu facem nimic pentru că dacă faci nu se schimbă nimic.”

Europa Liberă: Aţi încercat vreodată?

- „Am încercat, am încercat şi nu se face nimic. Oamenii ce fac la noi, primesc paşapoarte româneşti şi pleacă în Europa, lor altceva nu le trebuie, dar ca să se răscoale, sau altceva, mama este în Europa, el aici primeşte două, trei sute de euro, e bine, ce-i trebuie lui să vorbească.”

- „Dacă s-ar schimba, să mărească oleacă salariile, să nu fie corupţie, dacă n-ar fi corupţie, s-ar schimba în societate mai multe.”

Europa Liberă: Dar la schimbarea aceasta trebuie să contribuie şi cetăţeanul de rând?

- „Da, la schimbarea aceasta trebuie să contribuim toţi, nu trebuie să contribuie numai conducerea de sus, dar trebuie să contribuim toţi , trebuie să întrebe poporul, cum să facem ca să fie bine pentru toţi.”

- „Dacă ai dorinţă faci orice lucru, dar dacă nu ai dorinţă nu faci nimic.”

Europa Liberă: Credeţi că lumea ar trebui să fie mai activă în acest sens?

- „Da, desigur, pentru că asta-i viaţa noastră, noi trăim aici, şi dacă nu suntem de acord cu ceea ce ne înconjoară atunci trebuie să ne manifestăm, altfel nu vom obţine ceea ce dorim.”

Europa Liberă: Cum am putea să ne manifestăm?

- „Prin implicare mai activă, prin conştientizarea tuturor cetăţenilor despre problemele care sunt.”

***

Concluzionând cele spuse de mulți dintre interlocutorii mei aș putea spune că nădejdea oamenilor se fortifică o dată la patru ani, atunci când își dau votul de încredere. Astfel încât, aleșii poporului promit un trai mai bun, salarii decente și locuri de muncă. Ce cred și ce așteaptă oamenii de la politicieni, este o altă întrebare la care am căutat răspuns.

Popularitatea politicienilor trebuie probată de acţiuni concrete şi rezultate care ar îmbunătăţi viaţa omului de rând, astfel ar putea fi formulată o sinteză a opiniilor exprimate de oameni solicitaţi la întâmplare pe străzile Chişinăului. Ion Danilescu, pensionar din satul Zâmbreni, a venit astăzi în capitală să caute produse mai ieftine. Aflu de la el că de la politicieni aşteptă doar să îşi onoreze promisiunile date înainte de prelua puterea:

- „Pe mine mă interesează să apere dreptul la ţărani şi la muncitori, să nu ne amăgească, să ne dea salariul la timp, pensia la timp şi să fie dreptate.”

Europa Liberă: Urmăriţi acţiunile politicienilor dumneavoastră?

- „Eu când aud că politicienii se dezbat pentru ţărani şi muncitori, tot îmi pare bine, mă gândesc că ei totuşi se luptă pentru cetăţeni, să facă dreptate, dar când văd ca nimeni nu apare nici într-o parte, înseamnă ce este tot mortal. Trebuie să aibă multe apariţii ţi să intre în credinţa cetăţeanului.”

Europa Liberă: Unde vreţi să îi vedeţi pe politicieni mai des?

- „Să-i văd la piaţa centrală, în studiourile care trebuie, cetăţenii să vadă că se luptă într-adevăr pentru dreptate.”

În plină stradă reuşesc să discut cu Eugenia Dănilă, care îmi spune că este asistentă medicală iar în oraş vine să mai facă ceva bani şi vinde ce mai are prin grădină. Ea îmi spune că votul care l-a dat politicienilor o face să le urmărească activitatea, chiar dacă acum îl pune la îndoială:

- „Urmărim tot ce fac politicienii noştri, într-o măsură îi aprobăm, într-o măsură nu-i aprobăm. Ne împăcăm cu ceea ce este.”

Europa Liberă: Ce este mai important pentru dumneavoastră să vedeţi, aceste clasamente vă influenţează cumva?

- „Pe mine nu mă influenţează, noi ne străduim, muncim acasă, în afară de salariu vreo doua pătlăgele, la deal muncim şi ne hrănim în afară de salariu, că altfel noi nu trăim, cu salariul acesta nici de comunale nu ne ajunge.”

Ce vrea să ştie omul de rând despre politicieni, este întrebarea pe care i-am adresat-o lui Ion Iordan, agricultor din oraşul Bender:

- „Acţiunile lor pentru Republica Moldova, ce paşi fac ei pentru ca noi şi poporul să trăiască mai bine şi să fim liberi, şi să nu fim dictaţi din părţile cu nostalgie sovietică.”

Europa Liberă: Asta vă interesează ?

- „Ne interesează cum viaţa să meargă mai bine, ce întreprind ei.”

Rugaţi să îmi spună după ce criterii ar alcătui ei un top al politicienilor, oamenii au avut păreri împărţite:

- „După ceea ce fac ei, asta-i bine că ei au întrecerea aceasta, că se coboară, se urcă, care mai sus care mai jos rămâne.”

- „La noi nu sunt oameni aşa decenţi ca să poată conduce, să fie strict toate lucrurile puse la locul lor.”

- „Rezultatele lor cred că spun aceste lucruri, care şi cum lucrează ei în Parlament.”

- „Atrag atenţia că promit dar cam nimic nu se face, cred că depinde de dânşii dacă ei au venit la putere.”

Cei mai mulţi dintre interlocutorii mei mi-au spus că nu se lasă influenţaţi de clasamente atunci când judecă despre activitatea politicienilor, iar preţurile şi facturile sunt oglinda randamentului.

Tamara Grejdeanu
Tamara Grejdeanu
Discuțiile despre politicieni ajung vrând nevrând la prețuri și la mărimea buzunarului omului de rând. Chiar dacă e firesc ca oamenii să aștepte rezultate palpabile de la autorități, cei mai mulți încearcă să se adapteze și pe timp de criză. Am căutat să aflu care sunt prioritățile și la ce se renunță atunci când lunar este împărțit bugetul familiei:

- „Demult ne-am deprins să ne refuzăm, dacă am sta şi am face o analiză, este clar că în foarte multe ne limităm, în odihnă chiar şi în tratament, nu mai urmăm chiar toate, chiar şi în alimentare tot, ştim că sunt produse alimentare care te-ar ajuta să te menţii în formă, dar pentru că sunt scumpe nu le iei, ştii dimpotrivă că altele nu sunt bune dar le iei, pentru că preţul…”

Europa Liberă: Se cumpără ce este mai ieftin chiar dacă nu este mai calitativ?

- „Ca regulă da, de fapt da, asta e.”

Am ascultat-o pe doamna Maria din Chişinău, care ne-a mărturisit că după ce se împart banii pentru a plăti serviciile comunale şi a ajuta copiii, puţin ce mai ramâne pentru a avea grija de sănătate şi odihnă. Iată ce îmi spun şi alţi trecători, pe care i-am întrebat cum îşi stăpânesc cheltuielile:

- „Îmbrăcăminte, la încălţăminte se renunţă, acuma mai multă atenţie la alimentare pe iarnă, conservări.”

Europa Liberă: Se dă prioritate sănătăţii?

- „Sănătăţii în primul rând, alimentaţiei corecte şi sănătăţii.”- „Vine sezonul de încălzire şi toţi banii trebuie puşi acolo, să nu fii dator statului.”

-„Iată o gentuţă cât de mică, la elevul de clasa întâia acum îi o sută de lei, dar gentuţa aceea o tragi aşa cu mărginuţa şi ea se desface la cusătură, nici un costumaş să cumperi, nici un pulover, eu nu ştiu la ce să renunţ, că salariul îi aşa de mic şi ţi-i ruşine să spui că ai salariul o mie de lei.”

- „Da, din păcate în timpurile de criză oamenii renunţă în primul rând la carte, ceea ce este foarte grav, înţeleg că atunci când ai de ales într-o bucată de pâine şi o carte ai să alegi bucata de pâine. Chestia asta este foarte gravă fiindcă noi atunci rămânem fără specialişti, fără oameni bine pregătiţi, informaţi, fără oameni de cultură în definitiv.”

Ferindu-se de soare la umbra unui copac, l-am zărit pe moşul Gheorge, care ne-a spus că în primul rând banii trebuie cheltuiţi cu înţelepciune, cât de puţini nu ar fi:

- „Priorităţile de bani, asta pentru un pensionar vine mai greu.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, de exemplu, pentru ce cheltuiţi mai mulţi bani?

- „Cei mai mulţi bani eu îi cheltuiesc pentru sănătate, eu uneori pe leacuri şi câte 700 dau pentru o porţie de leacuri aşa.”

Pentru tineri, împărţirea cheltuielilor se pare a fi la fel de dificilă, mai ales dacă eşti venit în oraş sau nu stai cu părinţii:

- „Sunt foarte multe cheltuieli dar priorităţile sunt hrană, cazare apoi deja distracţiile, ieşirile în oraş.”

Europa Liberă: Cam ce parte a bugetului se duce pentru distracţie?

- „Vreo 20 de procente, cred că.”

Numai cheltuieli care nu puteau fi acoperite, aşa descrie viaţa sa de aici doamna Valentina, venită acasă la copii din străinătate:

- „Eu am plecat din ţară de patru ani, pentru că nu-mi ajunge aici să trăiesc şi să îmi ajut copiii, sunt plecată, acuma am venit, şi iar plec.”

Europa Liberă: Acolo este mai uşor să faceţi faţă cheltuielilor?

- „Da, în primul rând ai tot timpul un ban în portmoneu, nu ca aici, numărăm ultimele copeici.”

În condiții de criză tămăduitor poate fi doar un serviciu bun cu un salariu care să poată face față cheltuielilor zilnice. Piața locurilor de muncă este asaltată anual de mii de studenți absolvenți. Îi putem vedea urmărind rubricile cu angajări plasate în ziare sau pe internet. Pentru a afla despre oportunitățile lor de angajare eu mers la târgul locurilor de muncă, unde tinerii pot avea un contact direct cu angajatorii:

Tineri cu diploma de absolvire în mână dar şi adulţi au venit astăzi la târgul de cariere, pentru ca în discuţia directă cu angajatorii să afle ce şanse au pentru a obţine un job. De cealaltă parte, reprezentanţii instituţiilor i-au încurajat să aplice insistent pentru slujbele care cred că li s-ar potrivi.

Anastasia Luca, specialist la Agenţia Naţională pentru ocuparea forţei de muncă, îmi spune că pentru candidaţi cerinţele au rămas aceleaşi, cunoaşterea domeniului şi responsabilitate:


„În principiu se cere experienţă, competenţă la postul vacant care se aplică, adică persoana să fie flexibilă pentru ca să muncească şi mai mult decât programul indicat, să fie competitivă, acum sunt foarte multe locuri de muncă pentru persoane care sunt la un nivel înalt de pregătire profesională.”

Europa Liberă: Tinerii care au absolvit recent o facultate, ce şanse au?

Anastasia Luca: „Ceea ce ne pune în gardă este problema că tinerii specialişti nu vor să accepte în primul rând salariile, nu sunt la limita aşteptărilor dumnealor, totuşi ar fi cazul să accepte şi alte locuri de muncă, nu deodată să fie manageri.”

Mulţi dintre cei care au venit la târg, mi-ai spus că nu insistă să lucreze
numai în domeniul în care au obţinut diploma, e şi cazul Anei Omarov. Tânăra a absolvit în acest an facultatea şi recunoaşte că salariul este cel care contează, şi nu poziţia:

„Cu studiile juridice este foarte greu să îşi găseşti ceva de lucru, fiecare angajator vrea să angajeze pe cineva care are experienţă de muncă, respectiv ca să obţii această experienţă trebuie să te angajezi, este un cerc vicios.”

Europa Liberă: Aţi vorbit azi cu angajatori, sunt gata să-i ghideze pe cei tineri?

Ana Omarov: „Nu prea, toţi vor să angajeze pe cineva care are experienţă de muncă.”

Europa Liberă: Aţi fi gata să vă angajaţi şi în alt domeniu decât cel pe care l-aţi studiat la facultate?

Ana Omarov: „Da, aş fi gata la orice, că este nevoie de bani.”

Companiile au venit la târg nu doar cu oferte de angajare dar şi cu stagii de practică. Eliza Frunză reprezentanta unei bănci comerciale spune că înainte de angajare tinerii beneficiază de un program de instruire de jumătate de an pe care îl numeşte formă responsabilă de angajare:

„Este un program care durează şase luni,un program în care tinerii care aplică studiază diferite subiecte importante din domeniul, nu neapărat bancar, dar şi financiar, ei sunt implicaţi într-o combinare dintre un studiu teoretic şi unul practic. Şi la finisarea programului cu succes pot obţine un post de muncă în interiorul băncii. Noi ne-am propus ca prin acest program să oferim tinerilor posibilitatea de a face cunoştinţă, de a cunoaşte cum are loc tot procesul, după care în momentul în care ei se implică în lucru, deja ei sunt bine antrenaţi.”

Reuşesc să stau de vorbă şi cu un tânăr care s-a prezentat Andrei. Îmi spune că deşi are experienţă de lucru în domeniul economic, nu reuşeşte să-şi găsească o slujbă, În opinia lui salariile sunt prea mici pentru cerinţele angajatorilor:

„Caut nişte oameni serioşi, aici până când oameni serioşi nu găsesc şi sunt întrebări care ţin de salariu şi dumnealor ascund salariul în primul rând, ascund momentele concrete de angajare, practic ei colectează CV-uri dar nu colectează specialişti?

Europa Liberă: Aţi activat înainte în acest domeniu?

Andrei:
„Am activat în specialitate, în micul business, am activat trei ani de zile.”

Europa Liberă: Veniţi cu experienţă?

Andrei:
„Da, vin cu experienţă. Dar nu pot să găsesc oameni serioşi, am trei ani de când caut o specialitate, practic trimite-ţi CV-ul şi vă mulţumesc că l-aţi trimis şi contacte nu primim mai apoi de la dumnealor.”

Pentru a le arăta tinerilor cum trebuie să se prezinte în faţa angajatorului, organizatorii au inclus în programul celei de-a doua ediţii a evenimentului un Master Class în dezvoltarea carierei. Astfel candidaţii vor afla cu ce informaţii trebuie să vină la interviul de angajare şi care este forma corectă de completare a CV-ului.

Fie că sunt în căutarea unui loc de muncă sau sunt privați de grijile cotidiene, privirea oamenilor este orientată mai mult spre viitor, și atunci trebuie sau nu să ne gândim la trecutul recent. În anul ce s-a scurs, am mers cu microfonul să caut posibile răspunsuri:

- „În general istoria este foarte importantă pentru dezvoltarea omului, dar istoria recentă a determinat situaţia actuală a republicii, de asta trebuie să fim la curent cu tot ce s-a întâmplat pentru ca să ne dăm seama cum a evoluat situaţia.”
- „Chiar este importantă, mai ales ultimii 20 de ani când noi ne-am câştigat independenţa şi în sfârşit am scăpat de ruşi.”

Europa Liberă: Ce trebuie să învăţăm din această perioadă?

- „De fapt, nu prea avem tare multe de învăţat pentru că nu am avut parte de conducători buni care să ne ofere cât de cât ceva care să ne dorim pe viitor, totuşi cât de cât suntem liberi, încet, încet ne orientăm spre Uniunea Europeană , sperăm că o să ne integrăm într-o zi.”

- „Mai ales regimul comunist, sau de exemplu fascist, care sunt aceleaşi regimuri, trebuie numaidecât de condamnat . De exemplu, eu la şcoală nu am învăţat foarte multe despre perioada comunistă sau despre crimele care s-au întâmplat, am aflat pe parcurs câte crime, câţi oameni au fost deportaţi.”

- „Pentru mine istoria asta-i ceva care a fost, asta-i trecutul.”

Europa Liberă: Dar trebuie să fim informaţi cu ce s-a întâmplat atunci, evenimentele din acea perioadă?

- „De analizat şi de studiat istoria este foarte important pentru că experienţa, fie bună sau rea, asta-i experienţă, şi acesta-i un bagaj suficient pentru a face concluziile şi a ne dezvolta mai departe.”

- „Este nevoie să cunoaştem istoria, că dacă nu o să cunoaştem istoria nu o să ştim de unde să începem şi unde să ne ducem.”

Europa Liberă: Ne influenţează cumva şi preferinţele politice?

- „Sunt anumite vârste de oameni care au trăit bine cu timpul lor, nouă ne este bine cu democraţia de azi şi cu conducerea de azi, ei sunt de acord cu conducerea de atunci, noi suntem de acord cu conducerea de acum şi trebuie să ştim istoria pentru a demonstra celor mai în vârstă că atunci a fost un regim politic şi acum este alt regim politic.”

- „Cum poate fi, fără trecut, fără istorie, să fie viitorul…”

Europa Liberă: Ne ajută aceste cunoştinţe pe care le dobândim să analizăm unele evenimente din prezent, să dăm o notă?

- „Da, adică noi putem să comparăm, prin prisma trecutului să comparăm prezentul, oricum este legat, mi se pare că ne-ar ajuta, să analizăm, să comparăm, să vedem cum a fost şi cum a devenit.”

- „Păi dacă ştii istoria, ştii cine am fost, ştii ce vorbim, nu sunt probleme.”

- „Lumea-i divizată în două tabere, pro europeni şi pro ruşi, şi trebuie să ştim mai departe, care-i calea.”

- „Eu cred că este important pentru fiecare cetăţean al Republicii Moldova să cunoască istoria, care sunt evenimentele care s-au produs, de unde provenim noi şi care sunt într-adevăr rădăcinile noastre.”

- „Dacă omul consideră că are nevoie de a cunoaşte trecutul, îl învaţă. Îl cunoaşte neîntrebând de altcineva.”

Europa Liberă: Ne ajută evenimentele din trecut să ne formăm o atitudine acum, în prezent?

- „Eu cred că ajută pentru a te manifesta ca un drept cetăţean al Republicii Moldova, dacă nu cunoşti trecutul eu consider că nici nu mai are rost să spui ce naţionalitate eşti, ce limbă vorbeşti, multe probleme politice, sociale poate. Ar fi bine ca toţi să fie informaţi, dar toţi trebuie să fie informaţi corect.”

Totodată, istoria este cea care ne-a adus în prag cete de colindători. Așa începe fiecare an cu îndemnul de a fi mai buni, mai darnici și mai pașnici. Dar cum putem face acest lucru în fiecare zi, ce înseamnă pacea pentru noi? Iată ce mi-au răspuns la această întrebare mai mulți locuitori ai Chișinăului:

- „Nu ştiu dacă este cineva care se gândeşte în fiecare dimineaţă că uite eu azi trebuie să fiu cu pacea în suflet sau cu pacea în gând , în general, nu ştiu, cred că nu există astăzi o cultură a păcii între oameni şi acest lucru este vizibil prin felul de comportare, prin felul de a gândi chiar.”

Europa Liberă: La ce comportament vă referiţi?

- „La comportamentul agresiv, intolerant, oamenii sunt nervoşi, nerăbdători, agresivi.”

Europa Liberă: Agresivitatea aceasta ne împiedică oarecum să ne gândim la protecţia noastră?

- „Agresivitatea în general ne împiedică să fim paşnici.”

- „Deseori mergând pe stradă vezi oameni care îşi spun nişte gânduri urâte unul altuia, iată eu întotdeauna mă gândesc, oare de ce nu-i pace , între noi oamenii, să ne stimăm reciproc.”

- „Războiul nu ajută la nimic, unde este război ştim că e făcut din mai multe motive, mai mult financiar, decât motive umanitare, probabil că oamenii se conduc după liderul pe care îl au.”

- „Un om simplu trecător nu are un cuvânt în această lume, ultimul cuvânt îl au de spus grupurile de interes şi cei care colaborează cu acest grup.”

- „Depinde de cei care sunt la putere, un om simplu, e şi normal că nu poate să facă nimic.”

- „Războiul oricum o să continue, de când îi lumea, şi nu o să se termine până când profituri din aceasta nu o să se obţină.”

Europa Liberă: Financiarul contează?

- „Acesta-i punctul forte, financiaru-i mai presus.”

- „Educând generaţiile noi omul contribuie la pacea în lume, învăţând copilul zi de zi să fie bun cu ceilalţi, doar pacea începe de la cei mai mici la cei mai mari.”

- „Prin toleranţă faţă de alte confesiuni, faţă de alte etnii, acceptându-i pe alţii contribuim la faptul că consolidăm de fapt pacea, nu creăm starea de duşmănie, de intoleranţă, de inacceptare.”

Europa Liberă: Care ar fi elementele care ar destabiliza starea societăţii?

- „Cred eu că atât timp cât noi suntem nu pe deplin asiguraţi unii privesc cu invidie sau găsesc vinovaţii în cei care sunt diferiţi .”

Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că sărăcia este o meteahnă?

- „Sărăcia şi lăcomia, sunt oameni care au mult, dar îşi doresc şi mai mult.”

- „Numaidecât în şcoli să se vorbească şi de la cea mai fragedă vârstă şi să nu se uite cuvintele lui Grigore Vieru, pentru pace, pentru pace, mulţumim frumos. Să fie cântată pacea, mama s-o avem, casa părintească, să avem tot ce îi frumos, şi iată atunci noi vom ajunge , da, într-adevăr, să spunem pace.”

Europa Liberă: Se educă noţiunea de pace?


- „Da, să se educe noţiunea de pace.”

Anul 2012 anunța un posibil sfârșit de lume, nu a fost sfârșit e doar un nou început. De aceasta, nu îmi iau rămas bun, pentru că realitatea văzută prin prisma legăturii dintre om și microfon se va face auzită, în continuare, în fiecare zi la Radio Europa Liberă.
  • 16x9 Image

    Tamara Grejdeanu

    Sunt parte din echipa Europei Libere din 2012 și în cei mai mulți ani de când sunt aici am povestit la radio despre oameni și preocupările lor, am scris despre educație, justiție și drepturile omului. În 2022 am trecut în departamentul digital și alături de cei mai faini colegi, sper că facem o treabă bună la moldova.europalibera.org.

XS
SM
MD
LG