Saptamina aceasta, vineri 21 decembrie, are loc la Bruxelles reuniunea la virf Rusia – Uniunea Europeană. Intr-un articol publicat astazi de International Herlad Tribune, Ludmila Alexeeva, fondatorea şi preşedinta celei mai importante organizatii pentru apărarea drepturilor omului din Rusia, Comitetul Helsinki Moscova, cere liderilor europeni să discute fără menajamente situaţia drepturilor omului în Rusia, pentru a obliga liderii de la Kremlin să pună capăt abuzurilor la adresa societăţii civile si politicienilor din opoziţie.
In ultimii 21 de ani, Rusia şi-a vazut societatea civilă evoluînd într-un mod cu totul deosebit, dar sistemul politic nu a ţinut pasul şi nu s-a democratizat la fel de repede, scrie Ludmila Alexeeva. Anii Putin au produs un sistem stabil dar fragil, profund corupt. „Este un sistem care îşi infantilizează cetăţenii” şi aceasta tendinţă a început odată cu rocada presedinte-premier şi apoi cu alegerile parlamentare de anul trecut, care au dus la dinamizarea opiniei publice.
„Anul trecut, pe vremea asta eram optimistă. Nu numai pentru că protestele aratau că societatea rusească s-a trezit, dar zeci de mii de oameni participau ca observatori la alegeri, adunau bani pentru acţiuni de combatere a corupţiei, organizau campanii eficiente pe internet şi faceau schimb de idei”, scrie activista pentru drepturile omului din Rusia.
„Nu mi-am putut imagina că un an mai tirziu, continua ea, ne vom întreba zilnic, impreuna cu colegii din mişcarea pentru respectarea drepturilor omului, care dintre noi va fi primul băgat la închisoare. Dar aşa gîndesc în aceste zile”.
Imediat după ce a fost inaugurat în noul său mandat ca preşedinte, Vladimir Putin a început să strîngă şurubul. Intii au fost restrictii pentru demonstratii, apoi o nouă legislatie pentru calomnie, restrictii pentru internet.
„Apoi a venit legea organizatiilor nonguvernamentale, ca a mea, - scrie preşedinta Comitetului Helsinki Moscova, – grupuri care caută să influenţeze opinia publică şi politica, ca sa ne înregistrăm ca „agenţi străini”, pornindu-se de la prezumpţia că oricine primeşte o copeică de la un donator extern înseamnă că este în slujba acestuia. Dacă refuzăm, ne aşteaptă închisoarea”.
Ludmila Alexeeva scrie că la virsta ei, 85 de ani, nu va rezista nici o zi în închisoare şi nici nu le poate cere colegilor ei implicaţi în apărarea drepturilor omului să îşi asume riscul închisorii, dar, scrie ea, nici nu se va putea caracteriza nici pe ea şi nici organizaţia pe care o conduce drept „agent strain”, o sintagma care in opinia publică ruseasca este sinonimă cu spionajul si trădarea.
„Nu ştiu, - scrie militanta pentru drepturile omului, - daca FSB-ul, noua versiune a KGB-ului, intenţionează să îi întemniţeze pe activiştii pentru drepturile omului ca trădători. Dar sunt absolut sigură că acesta este un semnal dat întregii ţări că trebuie să ne redezvoltăm uitatul instinct de teamă de epoca sovietică şi să ne temem de străini, si asta înseamnă şi ideile străine de libertate si democratie, şi că oficialităţile pot folosi ameninţarea cu puşcăria ca sa impună tăcerea oponenţilor lor.”
De aceea, Ludmila Alexeeva le cere fără ocolişuri liderilor europeni să impuna la capul agendei în convorbirile lor cu liderii de la Moscova respectarea drepturilor omului. „Nu există nimic mai important de discutat cu liderii rusi decit despre respectful legii intr-o ţară aflată în vecinătatea Uniunii Europene şi considerată un partener strategic.
„Si, - avertizează militanta pentru drepturile omului de 85 de ani, Ludmila Alexeeva - nu va fi o conversatie plăcută, dar indiferent cît de dificil va fi să fie adus în discuţie acest subiect în faţa lui Vladimir Putin, imaginaţi-vă cum ar fi să fie să discutati acest subiect peste citiva ani, cind opresiunea va deveni mai intensa sau represiunea va duce la o adevarată explozie socială. Si atunci, - îşi incheie militanta pentru drepturile omului din Rusia articolul, - multi se vor intreba: ce a facut Europa pentru a-i apăra pe apărătorii drepturilor omului din Rusia cînd v-au cerut ajutorul în vremuri ne rastriste?”
In ultimii 21 de ani, Rusia şi-a vazut societatea civilă evoluînd într-un mod cu totul deosebit, dar sistemul politic nu a ţinut pasul şi nu s-a democratizat la fel de repede, scrie Ludmila Alexeeva. Anii Putin au produs un sistem stabil dar fragil, profund corupt. „Este un sistem care îşi infantilizează cetăţenii” şi aceasta tendinţă a început odată cu rocada presedinte-premier şi apoi cu alegerile parlamentare de anul trecut, care au dus la dinamizarea opiniei publice.
„Anul trecut, pe vremea asta eram optimistă. Nu numai pentru că protestele aratau că societatea rusească s-a trezit, dar zeci de mii de oameni participau ca observatori la alegeri, adunau bani pentru acţiuni de combatere a corupţiei, organizau campanii eficiente pe internet şi faceau schimb de idei”, scrie activista pentru drepturile omului din Rusia.
„Nu mi-am putut imagina că un an mai tirziu, continua ea, ne vom întreba zilnic, impreuna cu colegii din mişcarea pentru respectarea drepturilor omului, care dintre noi va fi primul băgat la închisoare. Dar aşa gîndesc în aceste zile”.
Imediat după ce a fost inaugurat în noul său mandat ca preşedinte, Vladimir Putin a început să strîngă şurubul. Intii au fost restrictii pentru demonstratii, apoi o nouă legislatie pentru calomnie, restrictii pentru internet.
„Apoi a venit legea organizatiilor nonguvernamentale, ca a mea, - scrie preşedinta Comitetului Helsinki Moscova, – grupuri care caută să influenţeze opinia publică şi politica, ca sa ne înregistrăm ca „agenţi străini”, pornindu-se de la prezumpţia că oricine primeşte o copeică de la un donator extern înseamnă că este în slujba acestuia. Dacă refuzăm, ne aşteaptă închisoarea”.
Ludmila Alexeeva scrie că la virsta ei, 85 de ani, nu va rezista nici o zi în închisoare şi nici nu le poate cere colegilor ei implicaţi în apărarea drepturilor omului să îşi asume riscul închisorii, dar, scrie ea, nici nu se va putea caracteriza nici pe ea şi nici organizaţia pe care o conduce drept „agent strain”, o sintagma care in opinia publică ruseasca este sinonimă cu spionajul si trădarea.
„Nu ştiu, - scrie militanta pentru drepturile omului, - daca FSB-ul, noua versiune a KGB-ului, intenţionează să îi întemniţeze pe activiştii pentru drepturile omului ca trădători. Dar sunt absolut sigură că acesta este un semnal dat întregii ţări că trebuie să ne redezvoltăm uitatul instinct de teamă de epoca sovietică şi să ne temem de străini, si asta înseamnă şi ideile străine de libertate si democratie, şi că oficialităţile pot folosi ameninţarea cu puşcăria ca sa impună tăcerea oponenţilor lor.”
De aceea, Ludmila Alexeeva le cere fără ocolişuri liderilor europeni să impuna la capul agendei în convorbirile lor cu liderii de la Moscova respectarea drepturilor omului. „Nu există nimic mai important de discutat cu liderii rusi decit despre respectful legii intr-o ţară aflată în vecinătatea Uniunii Europene şi considerată un partener strategic.
„Si, - avertizează militanta pentru drepturile omului de 85 de ani, Ludmila Alexeeva - nu va fi o conversatie plăcută, dar indiferent cît de dificil va fi să fie adus în discuţie acest subiect în faţa lui Vladimir Putin, imaginaţi-vă cum ar fi să fie să discutati acest subiect peste citiva ani, cind opresiunea va deveni mai intensa sau represiunea va duce la o adevarată explozie socială. Si atunci, - îşi incheie militanta pentru drepturile omului din Rusia articolul, - multi se vor intreba: ce a facut Europa pentru a-i apăra pe apărătorii drepturilor omului din Rusia cînd v-au cerut ajutorul în vremuri ne rastriste?”
